3,185 matches
-
duce spre o infecție. Domnișoara Camelia, pregătește te rog un pat la 6. O soră tânără, numai pistrui, vine în fugă. Domnule doctor, putem începe. Fără nici un cuvânt, medicul se îndepărtează grăbit, ajutat din mers de sanitară să-și dezbrace halatul murdar și să-l înlocuiască cu altul curat. Expeditiv și iute, răniții sunt duși spre locurile unde fuseseră repartizați. Felix abia dacă mai are timp să ridice mâna să-și ia la revedere. Între timp, gândurile lui Marius revin la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
silueta măruntă care se strecoară silențios în umbra uriașilor castani de pe partea cealaltă a străzii, parcă legată cu un fir invizibil de el. Peste un sfert de oră, relaxat și răcorit, iese din baie fluierând bine dispus, înfășurat într-un halat imens și pufos. Face câțiva pași prin camera luminată de mica veioză cu abajurul în culoarea mierii, oprindu-se în fața micului aparat de radio și-l deschide. Se aude vocea lui Jean Moscopol spunând cântat iubitei sale Mimi noapte bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
feței nu mai este decât un terci însângerat de oase zdrobite și carne sfâșiată. Celălalt căzuse pe burtă lângă fereastra tăiată în butucii de lemn. Scapă un geamăt de durere printre buzele crispate atunci când un partizan îl întoarce cu piciorul. Halatul de camuflaj este făcut ferfeniță. Pe uniforma încă nouă se văd inițialele HJ123. Partizanul, un băiețandru slab, cu ochi mari și plete lungi, șatene ce ies de sub căciula de blană, îndreptă arma spre capul rănitului. Privește către comandantul său. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ciuruie cu o rafală lungă. Se zguduie neîncetat, cuprins parcă de fiori. O detunătură înfundată face să tacă țăcănitul prelung. Norul gros de fum se împrăștie repede, în urma lui rămâne un miros greu de carne arsă. Câțiva germani, echipați în halate albe, ies din cazemată ca să se prăbușească sub gloanțele lui Marius și ale lui Nicky. Căpitanul face semne spre înainte. Are obrajii îmbujorați. Urcă rapid stâncile ce duc către vârf, spre platou, acolo unde se dau lupte cu elementele liniilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
tot mai rar, ocolire a unei răni Încă neînchise, dar prezența lui era mereu vie, amintită de pîlpîirea candelei Împrospătată În fiecare seară, iar el venea În somnul doamnei Pavel, În papuci de pîslă să nu facă zgomot și cu halatul călduros de diftină, căci Îi era puțin frig; ea nu destăinui nimănui taina, de teamă să nu săvîrșească o gravă impietate, era liniștită de această intimitate, o mulțumire ce i se vedea pe față, că prietenele ce continuau s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
faza utecistă, și anii unei maturizări accelerate, în aceeași Epocă de Aur ce părea să nu se mai sfârșească. Înainte de a fi un simbol al poeziei Svetlanei Cârstean, menghina a fost o parte integrantă a vieții ei, la fel ca halatul albastru, planșele de pe pereții atelierului de lăcătușerie, careul de dimineață, armata pentru "domnișoarele studente" ori minunatul suc Brifcor... Exact din aceste componente indimenticabile ale unei adolescențe dominate de figura Marelui Cârmaci scoate autoarea materialul și simbolistica volumului, notele ironice, accentele
În menghină by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8353_a_9678]
-
lei, pantaloni din stofă - 25-60 de lei, trening pentru adulți - 40-150 de lei, trening pentru copii - 25-50 de lei, curea din piele - 10-30 de lei, portmoneu - 4-25 de lei, blugi - 35-75 de lei, adidași - 20-60 de lei, slapi - 8-15 lei, halat de baie - 15-25 de lei, prosop - 3-15 lei, trotineta - 40-70 de lei, set badminton - 8-15 lei, cantar de bucătărie - 5-15 lei, calculator de buzunar - 5-20 de lei, costum pentru bărbați - 140-250 de lei, costum pentru femei - 120-200 de lei, fustă
Agenda2006-13-06-util ptr dvs. () [Corola-journal/Journalistic/284917_a_286246]
-
Real, Calea Aradului nr. 56) oferă spre vânzare: râșnițe de cafea, decorative - 28 lei, globuri cu harta lumii - 16 lei, bijuterii din argint - 40-50 lei. l Magazinul „Iana” (Centrul Comercial Kapa, corp III) comercializează o mare varietate de prosoape, păturițe, halate de baie și lenjerie de corp pentru nou-născuți, precum și îmbrăcăminte pentru copii între 0 și 14 ani la prețul unic de 9,9 lei. l Magazinul „Amely” (strada A. Pacha nr. 2) a pus în vânzare colecția de încălțăminte de
Agenda2006-13-06-servicii comert () [Corola-journal/Journalistic/284912_a_286241]
-
aceste arme de seducție. Trebuia s-o primesc ca un militar sub arme, venit din campanie, oricum de pe drum, cu pantalonii pe șolduri, cu bustul gol și cu crema de ras pe față. Și să aștepte... Apoi intrarea într-un halat elegant... dar totul era neverosimil, Matilda nu era o fetiță sedusă, care putea fi primită în timp ce îmi rădeam barba, între noi nu se petrecuse nimic... A treia variantă putea fi și cea care avusese loc, minus plecarea ei. Trebuia s-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
irită faptul că pierdeam atâta timp cu îmbrăcatul în general, cu bărbieritul în fiecare dimineață ("ești profesor universitar, cum poți să te duci la cursuri cu barba nerasă!") și cu operația inversă a descălțatului și desbrăcatului și înfășurarea într-un halat pe care tot ea mi-l făcuse cadou în ziua venirii mele în casa ei. Lungile noastre plimbări din timpul celor doi ani cât durase divorțul, plimbări încărcate de farmec care se sfârșeau acasă la mine în îmbrățișări pasionate, încetaseră
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
masă. Vezi că avem acum un boyler. Am tras gaze, am scăpat de lemne, avem apă caldă când vrem. Am făcut și eu ceva cât ai lipsit, surâse ea, n-am stat degeaba. Vin îndată să-ți aduc pijamaua și halatul..." Veni să mă întrebe dacă o las să mă spele pe cap. "Trebuie să te tunzi, îmi spuse în timp ce mă săpunea, păduchi ai?" "Probabil!" " Am aruncat tot, și palton, și bocanci..." "Rău ai făcut, vroiam să le păstrez ca amintire
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu știu de ce vru să ia și taburetul cu ea, dar în loc să-l ia se așeză încet lângă el și se întinse moale în iarbă. Păru însă mulțumită că găsise această soluție mai comodă și își trase picioarele sub poalele halatului, își puse tâmpla pe braț și adormi instantaneu. O cascadă de armonii înalte ale unui acordeon îndepărtat salută parcă acest inocent abandon al bătrânei. "Cum, ce e?"' mai tresări ea ridicând capul, apoi înțelese și îl lăsă la loc: "A
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
curse pe față. Abia după aceea izbucni în hohote, și prin torentul de lacrimi se amestecă torentul de cuvinte: "...cum s-o fi dus ea săraca în baie singurică și părăsită de toți și și-o fi pus șnurul de la halat de gât... când au spart ușa au găsit-o, ziceau ei, în picioare, așa credeau, fiindcă numai un centimetru mai era între degetele ei și fundul căzii... Îți dai seama cât de tare a vrut să moară dacă nu s-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
e o neînțelegere? Treceți în odaia cealaltă și discutați." În care odaie? Acolo stătea mama inginerului, bătrâna doamnă Cucu. "A! nu știi, zise Suzy, e plecată de sărbători, mi-a spus mie..." Mă dădui jos din pat, deschisei șifonierul, trăsei halatul pe mine și trecurăm dincolo. "Dealtfel, după o astfel de primire, nici n-avem ce să discutăm", zise Matilda după ce ne așezarăm pe scaune. Dacă vrei să mai stai cu Silvia..." "O clipă", o oprii și mă ridicai și trântii
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu pară auster. Cu toate acestea, nici un element de decorație nu era personal. Și era lesne de înțeles. Ripley își lăsase în urmă existența anterioară. Chiuveta era plină ochi cu veselă murdară, deși spălătorul de vase era gol. Purta un halat care, parcă îmbătrânea la fel de repede ca și proprietara lui. În camera de alături, lângă pat era un morman de cearșafuri și cuverturi. Jones dădea târcoale prin bucătărie, nădăjduind că va da peste vreo bucățică mai de doamne-ajută. Zadarnică osteneală. Bucătăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
afectată, după cum o văd eu, nu este decât un capăt liber cenușiu, extrem de mic, pe care numai un expert l-ar putea identifica drept anormal; dar cuvântul acesta, "fantastic" este prea dramatic. Urmă o tăcere lungă. Bărbatul înalt, într-un halat alb de medic atât de obișnuit în munca de laborator, se ridică în picioare. - Domnilor, spuse el, refuz să-mi cer scuze pentru reacția mea. Am crezut că am învățat să accept super-creierul lui Gilbert Gosseyn în mod filozofic, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
de cartofi când se descarcă după tejghea. Eram croit din alt aluat decât țăranii de la piață (unghiile lor negre și boante mă înspăimântau) și nu împărțeam nici vocabularul, nici aceleași gusturi vestimentare cu vânzătorul din colț de la „Aprozar“, al cărui halat imens și soios, din care săreau șoareci, mi-a bântuit toată copilăria și-o parte din adolescență, până când posesorul lui (și-al unei ciroze galopante) s-a hotărât într-o bună zi să dispară simultan din cartier, din creierul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
zilnice la policlinică. Doctorii au plecat și ei, așa încât au rămas doar asistentele: multe, simpatice și pline de energie. Le urmăream seara, pe-ascuns, cu lumina stinsă în bucătărie; etajul unu era un excelent observator. Le studiam cum își aranjează halatele și trag de fustițele nesigure, obligatoriu albe și croite deasupra genunchilor. Cred că știau că mă uit sau aveau o bănuială, pentru că își puneau mereu pe dedesubt dresuri negre. Uneori, urcau două-trei într-un pat și, înghesuite, ridicau câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
două secunde. Habar n-aveam ce se întâmplase cu ele. Am pus mâna pe telefon, să-l sun pe Mihnea. Liniile căzuseră. În timp ce făceam eforturi să respir normal, m-am apropiat iar de geam: lumea ieșise pe stradă, care-n halat, care-n pijama. Pâlpâiau și niște lumini de lanternă. Am așezat-o pe Maria pe-un fotoliu și-am început să cercetez casa. Zidurile rezistaseră, țevile nu erau sparte. Ici-colo, căzuseră bucăți de tencuială, parcă mai mici decât mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pedepsește și nu ne mai dă vin!?“ Mihnea s-a făcut că plouă. A tras cerșaful la loc și-a schimbat vorba. „Mâine (adică azi, că-i aproape dimineață), poate mergem împreună la galerie. S-o vedem pe Mari în halat, la microscop.“ Era o formă politicoasă de a ne anunța că aflase ce-i trebuie, acum puteam să plecăm. Nici măcar nu ne mulțumea. „Ne dai afară?“, l-am întrebat, pe față. „Nu eu, Brutus.“ M-am uitat spre dulap. Motanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fazani morți. Îmi plăceau în schimb ramele, aurii, precise, borcănate, puteai să le dai jos și să te iei la bătaie cu ele. Sus, la etaj, am bătut la ușa Mariei, ca un vizitator conștiincios. Mi-a deschis veselă, în halat, cu o pată minusculă de vopsea lipită în păr. Exact acolo am sărutat-o, în punctul ăla strategic, care fusese cucerit. Simțeam vopseaua între dinți, intrusul fusese îndepărtat. „Pe unde-ai umblat?“, s-a eliberat ea, încercând să-mi surprindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
combinația? Ziceai c-ai aflat-o...“ „Băi-băi, nu fi parșiv! Ga-gata, pa.“ Și-a închis. Începeam să mă satur de obiceiul ăsta balcanic, parcă mi se întâmpla doar mie în ultimul timp. Maria s-a întors cu fața spre mine. Halatul coborâse la loc peste crăpătura fustei, momentul de grație trecuse. Sau poate exista doar în imaginația mea, și Maria nu combina privirea și hainele așa cum credeam eu, ci doar administra atracția și provocarea în doze mici, savante, ca pentru bolnavii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un gând pierdut. „Și-așa e ceva-n neregulă cu ea. Pune-o, te rog, sub microscop. Sunt sigur că or să apară lucruri noi.“ Mă mințeam și pe mine. „OK, hai că mă duc alături, să vedem ce iese.“ Halatul pătat s-a retras din cameră, cu o privire lipită de picioarele nervoase. Aș fi îngenuncheat în fața mătăsii și-a ligamentelor. „Te văd!“, a protestat Maria, „Nu mai trage cu ochiul!“ Mă amuza expresia asta, întotdeauna când o folosea mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
poate era patru, poate cinci fără ceva. Maria m-a tras de mână pe scări, urcam treptele de marmură albă două câte două, nu ne mai ardea să admirăm gusturile lui Brâncoveanu. La fiecare colț pândea câte-o cucoană în halat, cu ecuson, care ne îndemna să ne grăbim. Până la urmă, am ajuns și la etajul cu picturi. Numărai vreo două sute. „Ce căutăm aici, mai exact?“, am întrebat-o pe Maria. Părea singura în măsură să rezolve ceva. Nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tânăra.“ „Cum? Întrebăm la poartă?“ „Deloc. O să vezi imediat cum. Ține-mi puțin de șase.“ A „ține de șase“ era o absurditate. Pe lângă că expresia mă enerva, nimerisem în locul cel mai nepotrivit în care să se poată aplica. Cucoanele în halat ne cercetau fără jenă (cine mai urca seara într-o expoziție, în palatul președintelui, chiar înainte de ora închiderii?), camerele de luat vederi se întorseseră spre buchetul lui Luchian, iar intensitatea luminii din sală crescuse brusc. Într-un cuvânt, păream de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]