3,545 matches
-
reunească efectiv ambele maluri ale Prutului și să ne aducă mult dorita „Unire în cuget și simțiri”, a tuturor românilor. Așa cum merg lucrurile, e de așteptat ca într-un viitor mai mult ori mai puțin apropiat să jucăm o nouă „Hora Unirii”, spulberând granița hotărâtă de mai marii lumii. E o stăruitoare speranță ce va deveni o certă realitate pe care o așteptăm cu toată încrederea - de la alegerile parlamentare ce vor avea loc în Republica Moldova, în toamna acestui an. În seara
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
iubită; care agreia și admira natura, peisajele, momentele de relaxare ale vieții; joaca de-a v-ați ascunselea, chiar și când era de măritat, nu, numai, de joacă,în praful drumului, cu ceilalți copii ai vecinilor.A fost nelipsită de la hore, serbări școlare și alte diverse momente princiare, din istoria neamului. A fost drăgălășenia familiei: dragostea rubedeniilor acesteia, marcatoarea de amintiri de neuitat,în inima celor cu care a avut darul și fericirea de a se întâlni. Mai târziu, după căsătorie
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
viața sa diamantină, ca o brumă timpurie și agresiv de severă. Ne-a mai pârjolit, țara, și spurcăciunea de foc din ’89, dar, mai ales, ce a urmat, după criminalul moment. Bucurie - pentru reacțiunea internă, unită,într-o neântâlnită,încă, horă a distrugerii, cu cea internațională; bucurie - pentru hoți; pentru distrugători de toată mâna; pentru acaparatori de bani și bunuri ale țării, ale altora -în special, ale celor fără dibăcie în a fura,în a-și însuși ce nu-i, ce
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
aldămașurile la crâșmă. Nu era nevoie să lași țiganului adresa, Voicea cunoștea toate haznalele. Dar cine nu-l știa pe Voicea? Puteau să-l întrebi pe plăcintar care, turtit pe masa sa, ședea cu dosul rezemat de zid și cânta hore. Câteodată o schimba pe doină. Cu o înfățișare care arăta că nu-i pasă de nimic, cu degetul, plăcintarul ți-l arăta pe Voicea. Sau tot așa de bine puteai să-l întrebi pe cârnățar. Acesta vorbea de unul singur
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
În fața primăriei, exista un monument cu un vultur de ciment în vârf, cu aripile desfăcute, închinat bărbaților din Lisa căzuți în primul război mondial. Numele lor erau săpate cu litere aurite pe patru plăci de marmură. Acolo se ținea, duminica, hora. Țipetele vesele ale clarinetului și bufniturile tobei, amestecate cu praful stârnit de cizmele flăcăilor și de sandalele fetelor, luau monumentului orice nimb de solemnitate. Nimeni nu se gândea la cei "căzuți". Noi, copiii, cu atât mai puțin. Când ne săturam
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și bufniturile tobei, amestecate cu praful stârnit de cizmele flăcăilor și de sandalele fetelor, luau monumentului orice nimb de solemnitate. Nimeni nu se gândea la cei "căzuți". Noi, copiii, cu atât mai puțin. Când ne săturam să căscăm gura la horă, ne aduceam și noi obolul la lipsa de respect față de istorie, hîrjonindu-ne pe grilajul care era prea scund ca să poată apăra monumentul. 11. Evenimentele la care se raportau oamenii din Lisa erau puține. Ziceau: "Asta se întîmpla înainte de război". Sau
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
puțin rochița cînd s-a așezat. Care Își cuprindea cu mîinile umerii goi ca și cum i-ar fi fost frig, dar În fond nu era decît bucuria. Uite-o! Uite-o că vine! Trecea prin fața lor ținîndu-se după ceilalți, prinși În horă și le făcea semn cu mîna, fericită, topindu-se de fericire; le făcea semn cu mîna saltimbancilor, lui Juan Lucas, lui Susan, blonzilor voinici, fotografilor care se țineau după ea, fiindcă dispărea din nou dansînd, sărind, cîntînd... Julius profită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fața dar nu puteau, rîdea, sărea, se Învîrtea, tot părul blond Îi cădea pe ochi, se Împiedica de rochia largă de tul, fotografii o orbeau, acum pleca, dispărea chemîndu-l să vină, pe Julius Îl chema, să intre și el În horă, În trenulețul lor, vino, băiatule!, prinsă În horă dispărea spre fundul curții, unde-o fi, caut-o, Atilio și Esteban mureau de rîs, Julius nu voia, nu! nu!, nu voia să se ducă și din nou venea fata, ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tot părul blond Îi cădea pe ochi, se Împiedica de rochia largă de tul, fotografii o orbeau, acum pleca, dispărea chemîndu-l să vină, pe Julius Îl chema, să intre și el În horă, În trenulețul lor, vino, băiatule!, prinsă În horă dispărea spre fundul curții, unde-o fi, caut-o, Atilio și Esteban mureau de rîs, Julius nu voia, nu! nu!, nu voia să se ducă și din nou venea fata, ca să-l poată privi, se desprindea din horă ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
prinsă În horă dispărea spre fundul curții, unde-o fi, caut-o, Atilio și Esteban mureau de rîs, Julius nu voia, nu! nu!, nu voia să se ducă și din nou venea fata, ca să-l poată privi, se desprindea din horă ca să-l invite la dans. Zbura nu altceva, de fiecare dată trecea mai repede, era drăguță și nu avea nici o importanță dacă o călcau pe rochia lungă de tul, o tîra pe jos, peste tot era numai tul, ei nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ei, dansa cu toți, se trezea În fața iugoslavilor, Îi chema și pe ei, ei Îl trimiteau pe Julius și acuma Julius voia să se ducă, dar trecu Bobby În goană, zburînd, luînd-o de mînă pe Rosemary, toți se Învîrteau În horă, se prindeau de mîini, Își dădeau drumul, schimbau perechile, dansau cu cine se nimerea și fata cea drăgălașă dispăruse, o luaseră de mînă și porniseră iar roată spre fundul curții și raspa se terminase, Julius o căuta ca un nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
taie capul!“, comenta fericit Juan Lucas, „tinerețea!“, exclama Luiș Martin Romero, polka!, tinerețea!, polka!, din nou fata cea drăgălașă, „Încîntătoare!“, exclamă Juan Lucas, „dezinvoltă!“, strigă Romero, „neobosită!“, adăugă un saltimbanc, „uite-o că vine iar!“, anunță Atilio, veniți!, intrați În horă!, fără frică!, se apropie gata să se ciocnească de ei, „dansați, doamnă!“, o invită pe Susan, care murea de rîs, cu ochii aproape Închiși de fericire, „da. draga mea, da, darling“, Îi spuse Susan, zîmbind cu ochii scăldați În lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
primind mângâierile și vorbele bune ale tuturor, dar nevoind să știe ce-i mila... Cu câțiva ani înainte de săvârșirea sa întru neființă a rămas cu desăvârșire singur. Dar, nu s-a plâns. A murit într-o zi de duminică, la hora satului, pe când povestea unui grup de tineri întâmplări din îndepărtata lui tinerețe. 2. Ce caut aici? Cum de-am pornit-o pe drumul către școală? “Întrebări la care s-a răspuns, întrebări la care nu s-a răspuns încă”, ar
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
facă altceva, poate, chiar, să doarmă. Gata, știrile s-au isprăvit. Același glas plictisit îi invită pe auditori să asculte muzică populară. “Mai întâi, o melodie de joc din Bihor”, “Vă oferim, acum, o sârbă oltenească”, “Ascultați, în continuare, o horă de concert”... După care urmează alte și alte melodii, pe care nu le mai anunță nimeni. Crainicul fumează, probabil, o țigară, își face o cafea sau, pur și simplu, doarme. ... “Gugulan cu car cu mere Și cu frumoasă muiere Tu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
tu poți să zbori dintr-o zare-n altă zare... Îngerii, și printre nori, au la aripioare soare. Numai florile-s ca felul îngerilor de a fi; viața noastră-i ca inelul ce face din noapte zi. Un inel, o horă, ca să spună dragostea ce leagă mirele de o mireasă și pe noi de lumea ntreagă. Doar prin ea aflăm salvarea noastră de aceste valuri ce le răscolește marea - ndepărtărilor de maluri. Toți avem de învățat de la îngeri, flori, copii; dragostea
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
cunoaștem mai întâi Țara, pentru că e mai veche, e cu mii de ani mai mare decât Ana. Țara lui Verde Împărat e o țară frumoasă și rotundă ca un măr copt. Munți înalți stau unii lângă alții ca într-o horă și străbat țara pe la mijloc făcând-o mai frumoasă. Aidoma unor voinici uriași, umăr la umăr, alcătuiesc și un scut viu în calea primejdiilor. Crestele lor se pierd în nori, dar, de la poale până aproape de vârf, munții s-au îmbrăcat
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
la agricultura de stat și cea particulară Traian Băsescu s-a integrat mental în Europa pe vremea ultimului mandat al lui Ion Iliescu. Faptul că PD nu era integrat în Europa în această chestiune și dansa pe muzică pesedistă în hora CDR a văduvit bugetul României de milioane de dolari care au mers prin subvenții la ciracii de prin IAS-uri care s-au înfruptat din banul public făcând atunci și cu complicitatea PD ceea ce știu să facă temeinic: să fure
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Nirena zăcea în pat, rigidă și inconștientă. Ea tocmai se trezea, după toate aparențele, în momentul atacului, fiindcă avea o expresie de stupefacție îngrozită pe fața deformată. Înfățișarea îl șocă pe Ashargin - angoasă, îngrijorare, frică - ca fulgerul, emoțiile intrau în horă. Ca fulgerul, câmpul de forțe se impunea și punea stăpânire pe conștiința lui. Într-un efort disperat, Gosseyn se aruncă pe pat pentru a se relaxa. În zadar. Mușchii se înțepeniseră. Înțepenit, zăcea lângă pat. Se întrebase ce efect putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Nirena zăcea în pat, rigidă și inconștientă. Ea tocmai se trezea, după toate aparențele, în momentul atacului, fiindcă avea o expresie de stupefacție îngrozită pe fața deformată. Înfățișarea îl șocă pe Ashargin - angoasă, îngrijorare, frică - ca fulgerul, emoțiile intrau în horă. Ca fulgerul, câmpul de forțe se impunea și punea stăpânire pe conștiința lui. Într-un efort disperat, Gosseyn se aruncă pe pat pentru a se relaxa. În zadar. Mușchii se înțepeniseră. Înțepenit, zăcea lângă pat. Se întrebase ce efect putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
pierdui; iar plinul de voci pe urme-l însoțea smerit și toți priveau spre bolțile senine, întregul psalm cântând pân' la sfârșit. Dante: Divina Comedie/Purgatoriul/Cântul VIII Hai să dăm mână cu mână! Cei cu inima română, Să-nvârtim hora frăției, Pe pământul României! V. Alecsandri, Hora Unirii „Gândul, rămas în urma mea, O a ghicit zicând pre ea: ... Și când vei cerca să mai scrii vreo sudalmă, Să-ți fete un șoarice-n palmă. ... T. Arghezi, Blesteme
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
-l însoțea smerit și toți priveau spre bolțile senine, întregul psalm cântând pân' la sfârșit. Dante: Divina Comedie/Purgatoriul/Cântul VIII Hai să dăm mână cu mână! Cei cu inima română, Să-nvârtim hora frăției, Pe pământul României! V. Alecsandri, Hora Unirii „Gândul, rămas în urma mea, O a ghicit zicând pre ea: ... Și când vei cerca să mai scrii vreo sudalmă, Să-ți fete un șoarice-n palmă. ... T. Arghezi, Blesteme
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
mergând Să scoată bani mai curând. Voi copii, băieți, Ia beți, ia beți și mâncați Și apoi să-ncălecați Pe mine să mă urmați. Veniți cu toți după mine Să trecem în țări străine C-acolo vom trăi bine. Trageți hora, măi flăcăi, Trageți hora ș-o lăsați, Mergem în munții Carpați Acolo să v-așezați, Mâncări bune să mâncați Căprioare să vânați, C-o dulceaț-așa de bună Care ține - o săptămână. 287 {EminescuOpVI 288} {EminescuOpVI 289} {EminescuOpVI 290} Și prin
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mai curând. Voi copii, băieți, Ia beți, ia beți și mâncați Și apoi să-ncălecați Pe mine să mă urmați. Veniți cu toți după mine Să trecem în țări străine C-acolo vom trăi bine. Trageți hora, măi flăcăi, Trageți hora ș-o lăsați, Mergem în munții Carpați Acolo să v-așezați, Mâncări bune să mâncați Căprioare să vânați, C-o dulceaț-așa de bună Care ține - o săptămână. 287 {EminescuOpVI 288} {EminescuOpVI 289} {EminescuOpVI 290} Și prin munții Carpați Avem și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
său împărătesc haine de păstor, cămeșă de borangic, țesută în lacrimele mamei sale, mândră pălărie cu flori, cu cordele și cu mărgele rupte de la gâturile fetelor de-mpărați, își puse-n brâul verde un fluier de doine și altul de hore, și, când era soarele de două sulițe pe cer, a plecat în lumea largă și-n toiul lui de voinic. Pe drum horea și doinea, iar buzduganul și-l arunca să spintece nourii, de cădea departe tot cale de-o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în mijlocul ei stătea o mândră masă, acoperită cu alb, talgerele toate săpate din câte - un singur mărgăritar mare; - iar boierii ce ședeau la masă în haine aurite, pe scaune de catifea roșie, erau frumoși ca zilele tinereții și voioși ca horele. Dar mai ales unul din ei, cu fruntea-ntr-un cerc de aur, bătut cu diamante, și cu hainele strălucite, era frumos ca luna unei nopți de vară. Dar mai mândru era Făt-Frumos. - Bine-ai venit, Făt Frumos! - zise împăratul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]