3,066 matches
-
Camilleri et alii. Acești cercetători propun să se facă distincție Între, pe de o parte, strategiile care evită conflictul ă atunci când subiecții Își păstrează cultura de referință și ignoră alte sisteme antagoniste sau, dimpotrivă, atunci când, cu prețul unei remarcabile „fluidități identitare”, adoptă comportamente de acomodare oportuniste ă și, pe de altă parte, cele care Încearcă să propună o veritabilă reglementare interculturală Între posesorii unor proiecte diferite. Pentru Camilleri și colaboratorii săi, numai a doua categorie de strategii oferă un răspuns rațional
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Încearcă să propună o veritabilă reglementare interculturală Între posesorii unor proiecte diferite. Pentru Camilleri și colaboratorii săi, numai a doua categorie de strategii oferă un răspuns rațional heterofobiei, care, la fel ca și respectul de sine, este esențială pentru dinamicile identitare (Camilleri et alii, 1990). Limbi și identități colective Deși identitatea lingvistică nu este decât o componentă a identității individuale sau colective, trebuie să admitem că practicile lingvistice se află În centrul procesului de identificare, Înscriind subiectul locutor Într-o rețea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
practicile lingvistice se află În centrul procesului de identificare, Înscriind subiectul locutor Într-o rețea de interacțiuni. Limba este așadar mai mult decât un „vehicul” al identității: permițând Înscrierea „eului” În sfera socială, ea participă În mod direct la construcția identitară a subiectului individual. Iar În calitate de obiect Împărtășit de membrii unui grup, limba constituie o dimensiune specifică și pentru identitatea colectivă (Le Page și Tabouret-Keller, 1985). La fel ca și alte resurse exploatate În cadrul dinamicilor identitare,limbile Înseamnă În același timp
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În mod direct la construcția identitară a subiectului individual. Iar În calitate de obiect Împărtășit de membrii unui grup, limba constituie o dimensiune specifică și pentru identitatea colectivă (Le Page și Tabouret-Keller, 1985). La fel ca și alte resurse exploatate În cadrul dinamicilor identitare,limbile Înseamnă În același timp invarianță (relativă, la scara individului) și variație (la scara comunității, În timp și În spațiu), permanență (În transmitere) și schimbare (În Însușirea lor de către vorbitor). Ele permit un larg evantai de tipuri de apartenență, de la
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ultime evaluări, atitudinea locutorilor joacă un rol esențial. Comportamentul lingvistic, se știe, este principala sursă de informații de care dispunem pentru a ne forma o opinie asupra semenilor noștri. Trăsăturile lingvistice (fie ele topolectice sau sociolectice) funcționează ca niște marcatori identitari și sunt supuse unor aprecieri diverse: cutare „accent” este perceput ca fiind greoi sau lipsit de eleganță, iar altul este considerat „Înțepat”; cutare pronunție irită, În vreme ce alta este un semn de complicitate. Aceste reprezentări generează atitudini, studiate intens În Canada
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pozitivă Întărește vitalitatea. Acest aspect ne ajută să Înțelegem de ce provincia Québec, care și-a dezvoltat chiar o strategie În acest sens În ultimele decenii, se menține ca o „societate distinctă” În cadrul Canadei majoritar anglofone. Și explică, de asemenea, deficitul identitar al comunităților francofone periferice, ca Valonia sau Elveția francofonă, marcate de o nesiguranță lingvistică evidentă față de „marele vecin” francez (Francard et alii, 1993-1994). Extrapolând concluziile cercetărilor privind adaptarea vorbirii ( În urma studiilor realizate de Giles et alii, 1973), putem estima că
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
un singur repertoriu global, În cadrul căruia alternează și Își Îmbogățesc resursele provenite din cele două (sau mai multe) limbi, tot așa cum, În cadrul unei singure limbi, ne folosim de diferitele varietăți și stiluri ale limbii respective. Asemenea operațiuni permit combinarea referințelor identitare și culturale de care dispun persoanele multilingve. Chiar și atunci când, la nivel colectiv, are loc un proces de substituire, adică atunci când un grup devenit minoritar (din punct de vedere cantitativ și/sau calitativ) a adoptat limba dominantă, acest grup păstrează
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
substituire, adică atunci când un grup devenit minoritar (din punct de vedere cantitativ și/sau calitativ) a adoptat limba dominantă, acest grup păstrează, În varianta sa de interlect, caracteristici specifice (trăsături diatopice sau de alte tipuri) ce constituie tot atâția marcatori identitari. Diversitatea lingvistică, la fel ca și cea culturală, de altfel, nu antrenează inevitabil conflictul identitar, cu condiția Însă ca și una, și cealaltă să fie Înscrise În domeniul cooperării sociale, și nu În acela al competiției. P. B., M. F.
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a adoptat limba dominantă, acest grup păstrează, În varianta sa de interlect, caracteristici specifice (trăsături diatopice sau de alte tipuri) ce constituie tot atâția marcatori identitari. Diversitatea lingvistică, la fel ca și cea culturală, de altfel, nu antrenează inevitabil conflictul identitar, cu condiția Însă ca și una, și cealaltă să fie Înscrise În domeniul cooperării sociale, și nu În acela al competiției. P. B., M. F. & AZZI Assaad și KLEIN Olivier (1998), Psychologie sociale et relations intergroupes, Paris, Dunod. BARTH Fredrick
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
defini locul În cadrul asamblului american. Până și astăzi, când etnicitatea a devenit În mare măsură „simbolică” (Gans, 1994), sau chiar un fenomen experimentat la nivel exclusiv individual, fără legătură directă cu vreun grup etnic (Hollinger, 1995), ea rămâne un element identitar fundamental. Sociologii britanici fac adesea referire la conceptele de rasă sau de minoritate etnică atunci când vorbesc despre comunitățile distincte formate În cea mai mare parte ca urmare a imigrației din fostul Commonwealth non-alb. La fel ca și În Statele Unite, aceste
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
care să nu mai fie conflictuală pentru subiect, ci, dimpotrivă, pozitivă. Pentru aceasta, trebuie să Începem prin valorizarea culturii și limbii celuilalt, astfel Încât să ne putem servi de ele ca de niște instrumente de dezvoltare lingvistică și vectori de recunoaștere identitară. Punctul de vedere antropologic Văzută ca o hermeneutică ce permite abordarea faptelor culturale prezente În textele literare sau chiar În orice tip de discurs, abordarea antropologică este o altă cheie esențială. Scopul său este acela de a urmări felul cum
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
et didactique des langues, Paris, Didier. Φ Diferență (dreptul la Î), Etnocentrism, MULTICULTURALISM, PARTICULARISME/UNIVERSALISM, PREJUDECATĂ, REPREZENTARE SOCIALĂ, Rituri, SOCIALIZARE, Stereotip Interlocuțiune (filosofia Î)tc "Interlocuțiune (filosofia ~)" Φ DIALOG (principiul Î) Încastraretc "Încastrare" Φ ECONOMIE ȘI CULTURĂ Închidere identitarătc "Închidere identitară" Φ MULTICULTURALISM Înglobarea contrariului (principiul Î)tc "Înglobarea contrariului (principiul ~)" Φ DREPT ȘI CULTURĂ Ltc "L" Laicitatetc "Laicitate" În centrul conflictelor ideologice ce apar În domeniul social contemporan, există o serie de termeni care evocă vechile dispute religioase: laicitate, neutralitate
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
interpreți ai influenței islamice În Franța (Kaltenbach și Tribalat, 2002). În această situație, metisajul atât de lăudat de promotorii postmodernismului nu ar mai putea fi considerat o coabitare, ci o simplă prezență simultană În același spațiu, „puritatea” fiecăreia dintre pozițiile identitare fiind garantată de existența unor frontiere bine păzite. Din această perspectivă, spațiul public este redus la minim, iar activitățile publice la tranzacții indispensabile Între grupuri care Își apără cu hotărâre teritoriul propriu, fie el real sau metaforic. Astfel se exacerbează
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
să fie utilizat mai frecvent În discursurile publice din mai multe țări occidentale. Acest fapt are două explicații. Pe de o parte, este strâns legat de paradigma „multiculturalismului”, care repune În discuție modelul de integrare prin asimilare și valorizează pluralismul identitar. Minoritățile etnice (formate prin reunirea unor imigranți care converg spre același spațiu) și naționale (comunități istorice și teritoriale existente pe un teritoriu dinainte de Înființarea statului-națiune sau care nu au contribuit la construcția acestuia) au căpătat, În acest context, noi drepturi
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
trecute, precum și o „Îndreptare” a nedreptăților suferite. Această abundență de identități particulare și În concurență Îi face pe unii sociologi să se teamă de apariția unei „societăți balcanizate”, În cadrul căreia principiile universaliste și-ar pierde În mare măsură forța. Afirmări identitare și acțiune colectivă Afirmarea identităților minoritare este totodată În corelație cu apariția unor „noi mișcări sociale”. Acestea se disting de formele precedente de mobilizare colectivă prin importanța subiectivității, prin valorizarea autonomiei și prin repunerea În discuție a controlului social. La
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
care, deși sunt legate de dimensiunile juridice propriu-zise, trimit la mize mai importante din punctul de vedere al societății: ce este dreptul la diferență și până unde merge acesta? Se justifică el prin caracterul dat sau chiar intangibil al diferenței identitare, ori aceasta este, dimpotrivă, contingentă? Aceste drepturi sunt În mod necesar de natură colectivă? Aspirațiile minorităților constituie oare o contestare „comunitaristă” a individualismului pe care se bazează liberalismul politic (preocupare a multor autori anglo-saxoni) sau, mai rău, chiar un atac
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de valorile sale politice și morale” (Wieviorka, 1998a, p. 238). Oare la fel stau lucrurile și În cazul Statelor Unite? Se pare că nu. Instituționalizarea multiculturalismului urmează În această țară două logici distincte, una de natură socio-economică, iar cealaltă de natură identitară. Politica de acțiune afirmativă, pe care unii o situează prea adesea strict pe tărâmul recunoașterii culturale, se subsumează de fapt unor preocupări legate de egalitatea socială. Discriminarea pozitivă este menită să restaureze egalitatea și ține astfel de același principiu ca
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și cel al acțiunii politice și violează astfel ideea neutralității statului. Cea de-a doua logică ține de „politica de recunoaștere” (Charles Taylor). În acest caz, se cere recunoașterea diferențelor culturale, expresie esențială a demnității umane. Se insistă pe problematicile identitare (identity politics) și se caută obținerea recunoașterii politice a unor drepturi sau privilegii bazate, de exemplu, pe specificul etnic. Justificările acestor acțiuni subliniază dorința de integrare În comunitatea națională, și nu voința de Îndepărtare de aceasta. De fapt, cel mai
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
defineau deja, În tradiția drepturilor omului, libertatea de conștiință, libertatea de asociere, libertatea de expresie sau libertatea de comunicare” (ibidem, p. 280). Până la urmă, valorile fundamentale ale democrației vor beneficia de o aprofundare prin „deschiderea rațională Înspre diversitatea culturală și identitară” (Constant, 2000, p. 97). Declararea acestor drepturi, gest indispensabil, nu poate totuși să ne scutească de traducerea lor politică. Nu trebuie să subestimăm „orizonturile de așteptare” care, „permițându-ne să receptăm diversitatea semenilor noștri, ar veni să se Înscrie a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
căror forță morală rezidă În parte În faptul că numai În raport cu ele reușim să ne Înțelegem, și, pe deasupra, este dezarmat În fața riscului de anomie și de deziluzie. Critica formulată de comunitarieni stabilește, În plus, o legătură constitutivă Între chestiunea construcției identitare și cea a judecății practice. Pentru a ști cum trebuie să acționez, trebuie să știu cine sunt. Cu alte cuvinte, trebuie să recunosc legăturile comunitare care mă constituie. Un eu „liber” de apartenențe este o pură abstracțiune. Trebuie să insistăm
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În explicarea variabilității, ceea ce, trebuie să recunoaștem, i-ar limita considerabil importanța. Aceste consecințe ale teoretizării comunitariene ne determină să ne punem unele Întrebări cu privire la utilizarea conceptelor de cultură și de identitate culturală subiacente concepției sale asupra subiectului. Pericolele Închiderii identitare Care este forța reală a „apartenențelor identitare”? Dacă este vorba doar despre a accepta că individul nu este Întru totul stăpân peste identitatea sa, desigur că nimeni nu se va opune. Însă dacă este vorba despre Închiderea individului În această
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
i-ar limita considerabil importanța. Aceste consecințe ale teoretizării comunitariene ne determină să ne punem unele Întrebări cu privire la utilizarea conceptelor de cultură și de identitate culturală subiacente concepției sale asupra subiectului. Pericolele Închiderii identitare Care este forța reală a „apartenențelor identitare”? Dacă este vorba doar despre a accepta că individul nu este Întru totul stăpân peste identitatea sa, desigur că nimeni nu se va opune. Însă dacă este vorba despre Închiderea individului În această identitate până acolo Încât să nu se
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
altfel făcut de John Crowley, Într-un text de o rară profunzime (Crowley, 2000, pp. 41-42): „A gândi cultura ca pe o moștenire este un fapt incompatibil cu Înseși condițiile care fac cultura sensibilă politic: repunerea În discuție a frontierelor identitare ținând seama de fluiditatea socială”. Analiza sa este Însă mai generală: ea Își propune să arate contradicția dintre noțiunea de „rasism cultural”, așa cum este aceasta construită de numeroși autori multiculturaliști, și exigențele multiculturalismului normativ. Într-adevăr, este greu de imaginat
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
culturală În sânul societăților democratice. Exprimă o neliniște justificată În fața posibilității de dezagregare a legăturii sociale și, În sensul acesta, merită un studiu amănunțit. Mai important Însă este faptul că orientările sale teoretice și În special concepția sa cu privire la construcția identitară ridică numeroase semne de Întrebare. Sperăm că am reușit să furnizăm o utilă privire de ansamblu atât asupra legitimității multiculturalismului, cît și asupra limitelor sale. A. P. & BAYART Jean-François (1996), L’Illusion identitaire. L’espace du politique, Paris, Fayard. CASTLES Stephen
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sfintele icoane pot fi prea mari și pot depăși frontierele viitoarei entități naționale sau, dimpotrivă, pot fi prea restrânse și limitate la o singură regiune. Ele nu alimentează În mod direct naționalismul. Clasele populare sunt profund atașate de aceste construcții identitare. Lăsate singure, ele n-ar putea totuși să le transforme În simboluri naționale. Aceste clase prezintă astfel un caracter „pre-politic” și „nu au găsit Încă o dialectică pentru a-și exprima aspirațiile”. Acțiunile lor „nu sunt decât tatonări oarbe”. Convertirea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]