3,043 matches
-
la el printr-un acronim, GAN, dovada peremptorie a întrebuințării sale pe scară largă. De la bun început, trebuie subliniat că nu orice Mare Roman dobândește automat galoanele reprezentativității naționale. Cu alte cuvinte, el trebuie să aibă anumite atribute cu valențe identitare care să-i ofere statutul de instrument de cunoaștere, prin acea creație, a unui întreg etos național. Personal, nu împărtășesc deloc o astfel de perspectivă fals-concurențială care, paradoxal, nu lărgește sfera candidaturilor, ci o îngustează. Nu cred că e datoria
Marele Roman Românesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2850_a_4175]
-
prefațatorul celei mai noi ediții a romanului din 1971, The Tenants (Arendașii), care examina problema relațiilor dintre evrei și negri? Romanul, este de părere Hemon, a marcat un punct de cotitură în istoria culturii americane, „începutul unei dezvoltări a politicii identitare în literatură și, în strânsă legătură cu aceasta, a pierderii încrederii în posibilitatea artei pure". Ce anume dă tonul, inocența copilăroasă cu care se minunează de tainele lumii sau tenta mohorâtă a veșnicelor lui dezamăgiri? Toate cele de mai sus
Viață modelată de operă (2) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6008_a_7333]
-
un mesaj prin care-i răspunde Elenei Băsescu. "Rațiune, nu aventură! De asta avem nevoie în PDL. Este nevoie de oameni cu propulsie proprie. PDL este într-un moment de necesară reconstrucție și nu are nevoie de o continuă aventură identitara. Suntem un partid modern, de dreapta, pro-european, reformator, cu soluții la problemele reale ale românilor, care merge pe propriile sale picioare și care a făcut un pas mare spre egalitatea de șanse. De aceea, de data aceasta aleg Vasile Blaga
Andreea Paul replică Elenei Băsescu: Rațiune, nu aventură! by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/38800_a_40125]
-
la un adevărat spectacol hermeneutic. Va proceda identic în tot volumul. E abordarea în care scriitorul constănțean se simte cel mai confortabil. O concluzie ar fi că „opera lui Caragiale constituie doar turnesolul care scoate la iveală nuanțele și fantasmele identitare, anxietăți, complexe, deziderate și iregularități ale unei culturi și civilizații aflate într-o complicată dinamică, o cultură și o civilizație a faliei care face obiectul unei atare cărți”. Patru categorii de comentatori se detașează în opinia lui Angelo Mitchievici. Mai
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
ființei de Constantin Noica și de Sentimentul românesc al urii de sine de Luca Pițu. Între celebrarea cultică și deriziunea notorie, imaginea românismului pare a nu-și afla un echilibru și o stabilitate. Toate aceste observații indică o îngrijorătoare criză identitară în care se zbate (se pare că în mod tradițional) sufletul românesc. Între o falsă glorie trecută și un mereu actualizabil autopersiflaj se consumă slaba aderență la realitate de care suferă românitatea. Noi suntem fie cei mai (buni, viteji, drepți
Condiția de victimă by Valentin Protopopescu () [Corola-journal/Journalistic/17172_a_18497]
-
imaginare, chiar dacă numele lui pare să genereze cele mai intense psihoze colective. Monumentalizat este și Caragiale, printr-un mecanism diferit, invers cumva față de cazul lui Eminescu, cel al cinicului autodispreț, al ororii de sine. Între acești doi poli, al beatitudinii identitare exprimare prin idolatria Eminescu și al dezgustului de sine descoperit și redescoperit în Caragiale, unii ar putea susține că se află dialectica semi-sinucigașă a identității noastre naționale, dacă așa ceva chiar există. Reflexul monumentalizării literaturii este, însă, firesc pînă la un
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
pentru anul acesta s-au repartizat aproape egal între proză (Ion Manolescu, Derapaj, Ed. Polirom; Petru Cimpoeșu, Christina Domestica și Vânătorii de suflete, Ed. Humanitas; Eugen Uricaru, Supunerea, Ed. Cartea Românească) și critică/istorie literară (Matei Călinescu, Eugen Ionesco: teme identitare și existențiale, Ed. Junimea; Florin }urcanu, Mircea Eliade. Prizonierul istoriei, Ed. Humanitas). Juriul, format din Nicolae Manolescu - președinte -, Ioana Pârvulescu, Marina Constantinescu, Adriana Bittel, Gabriel Dimisianu și Alex. Ștefănescu, prezent in corpore la Prometheus, s-a decis (nu tocmai ușor
Premiul Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/10006_a_11331]
-
prin colonizare. Vorbim aici despre contribuțiile lui Edward Said, Franz Fanon, Albert Memmi și Homi Bhaba, devenite deja clasice în domeniu. A doua fază cuprinde ultimele decenii ale secolului al XX-lea și ar fi perioada marilor ambiguități, a neliniștii identitare, a neputinței de a defini, delimita și obiectiva caracteristicile, de a pătrunde în adâncuri și a trasa clar diferențele, deoarece, pe de o parte, s-a creat o rezistență la tot ceea ce e legat de perioada colonială, iar, pe de
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]
-
de "Orient" și "Orientalism". Ele sunt văzute ca un stereotip construit de occidentali pentru a domina, restructura și avea autoritate asupra colonizaților, un discurs imaginar și real în același timp, care creează, definește și solidifică poziția occidentalilor. Confruntați cu alterități identitare, vesticii au două opțiuni: fie să ignore diferențele și să accepte alteritatea, interpretând-o din perspectiva propriilor valori culturale; fie să prefere securitatea propriei poziții culturale și să refuze punctul de vedere al alterității. Prin urmare, literatura colonială, așa cum remarcă
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]
-
ne servesc „schema” și „conținuturile” stilului beethovenian, în imaginea lui „defoliată”, însă păstrându-și integritatea prin apartenența la imaginea personalității compozitorului. Altfel spus, spre deosebire de „monolitismul” stilului bachian, cele trei „stiluri” beethoveniene se prezintă ca trei forme „variate” ale aceleiași „teme” identitare. Optica de substanță modernistă asupra concepției stilistice comportă o sumă de diferențe notabile, reformulând stilurile anterioare ca fiind integre și stabile, liniare, deci, ca fidele unei singure idei pe durata întregii lor evoluții, și „temperate” ca tempo evolutiv și frecvență
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
cartea surprinde o vârstă a maturității târzii, în care despărțirile sunt întotdeauna grăbite de te miri ce ipoteze. Anton Maurer (Boxu), Toma Ungureanu și Raul Siriopol împart nu doar o copilărie încrustată cu inițieri specifice din timpul comunismului, cât drama identitară a maturității. Ei devin cetățeni ai lumii, pentru că acasă e pretutindeni și nicăieri. Între Europa, Orientul Mijlociu și America, destinele sunt unificate și apoi pulverizate după reguli incerte pe care protagoniștii încep să le priceapă. La mijloc sunt evreitatea, inadaptarea și
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]
-
Raul Siriopol. Cum nimic nu pare mai respingător decât evreul antisemit, Raul este suspectat că datorează celebritatea artistică mondială unui pact cu imoralitatea. O întreagă anatomie a oportunismului este refăcută în acest roman al metamorfozelor. Campania de reedificare etică și identitară a celorlalți se va răsfrânge într-o formă de cunoaștere personală. Virgil Duda privilegiază expunerile sociale, deseori labirintice, care duc ireversibil spre o interioritate înstrăinată. Senzația că romanul e confecționat dintr-o oglindă spartă o întâlnim adesea în cărțile din
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]
-
maestru al stărilor de indecizie - formulă prezentă încă de la Anchetatorul apatic (1972) -, ce asigură atmosfera și dictează ambiguitățile. Cetățeanul lumii, așa cum îl prezintă Duda, este un pacient al memoriei. În Șase femei (2002) și Ultimele iubiri (2008) se derulau tensiuni identitare, între patria nașterii și cea a regăsirii etnicității. În romanul de față, teritorialitatea nu are nicio noimă în afara moralității. Scriitorul a traversat barierele geografice și s-a stabilit într-o agoră a dezbaterilor etice. După modelul romanului șaizecist, Virgil Duda
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]
-
ci a adevăratei irelevanțe pentru promovarea a ceea ce este realmente valoros și semnificativ pentru spațiul cultural românesc! Nu asta este sau trebuie să fie menirea constitutivă a Institutului? Nu prin producție de imitație devenim relevanți sau putem căpăta o imagine identitară! (nici măcar În cazul În care imitația are succes!) Motivația inconștientă a românilor din țară, (adoptată parcă și de alegerea ICR-ului) este de tipul „Da” ce? Nu putem și noi să facem chestii d'astea!?” - (Adică... „de ce să n-avem
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
la naționalismul exacerbat, rudimentar, prin care s-au manifestat primele încercări ale comunității basarabene de a-și descoperi identitatea. Negreșit, există o anume ostentație în programul unei asemenea deschideri largi, care îngăduie partizanilor săi "să se detașeze de nefericita chestiune identitară și de problemele insolubile ale comunității lor, navigînd spre punctul fertil al întîlnirii cu celălalt, sub soarele culturii eliberate de mistica "rădăcinilor" și al unei apartenențe nu moștenite, ci asumate la Europa". Însă nu e aceasta tocmai postura cea mai
Revolta împotriva maselor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16749_a_18074]
-
și reapariții improbabile, crime absurde și explicații fantasmagorice, violențe sadice și salvări miraculoase - supraviețuiesc mareei inflaționiste care continuă să scalde țărmurile literaturii populare. Marele câștig al epocii constă, așadar, în construirea acelui ton și, prin vocea naratorială, a acelei mărci identitare care avea să rămână, vreme de peste un secol, copyright-ul unei bune părți din scrisul literar american. Discrepanța între tonul/limbajul relatării și violența implacabilă la care e supus individul ilustrează mai bine decât orice posibila definire a Statelor Unite drept
Hard-boiled by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5197_a_6522]
-
Ești, prin propria atingere * Cogito, ca înflorire și ningere * Timpul din somn: micro universal, infinitul mic; preluabil în control prin rationem * între microscopul electronic și telescopul Hubble * Eu (îmi) sunt Gândulergo sum( summum) * Eleusine, Eleusis, Elizee, de regăsit * EL-IiZeul * Eul, Identitar dual, și teandratrialicul, treimea * Acordă-ți penultima șansă, între vege și transă * Cel ce revine este Triomul * A reveni, a deveni. „Obrăznicii tonifiante” sau necredincioasa Thoma Ultima iubire a marelui filosof Emil Cioran avut cu 35 de ani mai puțin
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Chiar dacă scriitorii importanți au migrat la Centrul zonei de creație, chiar dacă marile edituri sunt în Capitală, chiar dacă critica decidentă și ierarhizantă oficiază pe Podul Mogoșoaiei, au mai rămas câteva spații creatoare unde nu numai se nasc, ci se și localizează identitar valori adevărate. Vâlcea a rămas un asemenea loc cu specificitate creativă, alături de neașteptatul teritoriu al Ialomiței, loc de rezidență pentru scriitori importanți. Vârsta aceasta plenară, apolinică, împlinită de Ioan Barbu nu l-a detașat pe scriitor de marile probleme, ci
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
în creația sa), concepției sale filosofice, istorice, sociologice, economice, religioase, pedagogice, lingvistice, consemnând expresiile celebre și proverbele din manus crisele sale. Urmează analiza eminescianismului („înțeles inițial ca manifestare a desăvârșirii estetice, apoi a deplinătății culturale, și - mai larg - a exponențialității identitare, deopotrivă naționale și universale”), a limbii stilului și limbajului po(i)etic eminescian. Interesantă - și asta singularizează lucrarea lui Mihai Cimpoi - este modalitatea de analiză a operei sale, pe genuri literare, incluzând, însă, și notele de curs și de lectură
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
softului" scris de divinitate, de avatari digitali, de ființe hermafrodite și hibride, cu memoria defectată. Personajele liminale își construiesc identități avatarice pe Internet, nickname-uri fantastice, aflate la granița monstruozității, călătoresc prin diferite epoci, se disimulează și trăiesc emoția corporală și identitară a travestiului, poartă măști vii care li se identifică în mod organic cu chipul. Lumea virtuală, un metisaj între transcendent și profan, între imaterial și material, se relevă ca un spectacol corporal, când ridicol, când tragic, când visceral când cerebral
Un manifest al virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Imaginative/10458_a_11783]
-
pretendenți sângeroși la tronul Moldovei, ca și cum maniera de a scrie teatru sau interesul pentru ideea din spatele dramei ar fi rămas la stadiul de evoluție de acum 100 de ani. Acesta era, de fapt, simptomul trist al unei încremeniri culturale și identitare basarabene din care se ieșea decât cu răbdare și bunăvoință. Această piesă e scrisă în cea mai curată manieră romantică, cu vagi irizații simbolice (soarele care nu mai apune și când apune cheamă moartea, așa ca în Miorița). A doua
LECTURI LA ZI by Iulia Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13657_a_14982]
-
Ioana Pârvulescu Echivocul problemei identitare vine din existența a trei instanțe implicate, din perspectiva cărora se poate da un răspuns: răspunsul lui Ionescu însuși, cel al românilor (istoriei literaturii române), cel al francezilor (istoriei literaturii franceze). Este ca un conflict în care există trei împricinați
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
cînd toate trei răspunsurile spun român sau, invers, cînd toate trei spun francez. Problema poate fi pusă însă și altfel, doar din perspectiva lui Ionescu însuși, iar aceasta a fost opțiunea esențială a lui Matei Călinescu în studiul despre miturile identitare ionesciene. Atît conducerea argumentației sale cît și rezolvarea sînt elegante. Îi voi respecta, în replica mea, opțiunea, dar voi muta accentele, ajungînd, în final, la altă concluzie. Întrebarea mea este: se poate vorbi despre un conflict identitar român-francez sau chiar
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
studiul despre miturile identitare ionesciene. Atît conducerea argumentației sale cît și rezolvarea sînt elegante. Îi voi respecta, în replica mea, opțiunea, dar voi muta accentele, ajungînd, în final, la altă concluzie. Întrebarea mea este: se poate vorbi despre un conflict identitar român-francez sau chiar despre o problemă identitară, în sensul tare al cuvîntului, măcar în cazul tînărului Eugen Ionescu? Răspunsul se construiește pe trei planuri: imaginea interbelicului Eugen Ionescu din jurnalele congenerilor săi, așadar contextul biografic, în al doilea rînd contextul
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
argumentației sale cît și rezolvarea sînt elegante. Îi voi respecta, în replica mea, opțiunea, dar voi muta accentele, ajungînd, în final, la altă concluzie. Întrebarea mea este: se poate vorbi despre un conflict identitar român-francez sau chiar despre o problemă identitară, în sensul tare al cuvîntului, măcar în cazul tînărului Eugen Ionescu? Răspunsul se construiește pe trei planuri: imaginea interbelicului Eugen Ionescu din jurnalele congenerilor săi, așadar contextul biografic, în al doilea rînd contextul cultural și în fine contextul operei, care
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]