13,415 matches
-
Adrian Marino, dintre criticii generației următoare. Putem trece cu buretele peste atacurile stângii comuniste din anii 1945-1949, care, la fel de stupid-tendențioase ideologic, precum cele ale dreptei legionare de la începutul deceniului sunt, spre deosebire de acelea, simplă comandă de partid, operă a unor mercenari ideologici. Un element care merită totuși a fi notat este, în studiul lui Ion Vitner din 1948, Opera de critică și istorie literară a d-lui G.Călinescu, învinuirea de „idealism subiectiv” și, firește, retrograd, ca și de a folosi o
G.Călinescu și detractorii săi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3313_a_4638]
-
așa dar. Trebuie precizat că, deși politicos, studiul lui Ion Vitner nu e mai puțin comandă de partid, cum va fi și cel al lui Sorin Toma despre Arghezi. Vitner era un om citit și inteligent, nu un simplu mercenar ideologic. L-am avut coleg de catedră aproape patruzeci de ani. Devenise un fanatic călinescian. Când fusese sincer? Partea proastă e că bănuiesc a fi fost sincer în ambele epoci. Ne lipsește deocamdată o istorie a receptării adusă la zi. Ea
G.Călinescu și detractorii săi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3313_a_4638]
-
interesante, între care evoluția opiniilor de la extrem de favorabile în generația șaizeci, chiar și în lipsa reeditării cărții, la prudente sau defavorabile în generația optzeci (adversar ireductibil, Ion Bogdan Lefter). Cât îi privește pe douămiiști, se remarcă, cel puțin în anumite grupări ideologice radicale, o întoarcere la sociologismul lui Gherea, ceea ce presupune un refuz al esteticului maiorescian și călinescian. Preeminența acordată de criticii generației șaizeci esteticului e corect interpretată (ca politică!) de unii (Alex. Goldiș), dar refuzată (ca evazionism) de alții (C.Rogozanu
G.Călinescu și detractorii săi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3313_a_4638]
-
Germania de Est s-a pomenit privit ca un încăpățînat de Ossi (apelativul în uz pentru numirea est-germanilor din răposata RDG, în contrast cu cel de Wessi pentru cetățenii din fosta RFG), adică drept un înapoiat căruia regimul comunist îi tulburase intuițiile ideologice, lăsîndu-le în stadiul de repulsie necondiționată față de marxism-leninism, și cu oroare evidentă față de orice adiere doctrinară ce semăna cu socialismul. Cînd mult mai înțelept ar fi fost, potrivit vest-germanilor, ca Joachim Gauck să privească cu îngăduință „micile“ crime comuniste, spre
Memorii politicoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3319_a_4644]
-
act de sinucidere. Și atunci Gauck a făcut ce au făcut cam toți nemții după al Doilea Război Mondial: într-o țară ocupată și împărțită ca pradă de război, într-o țară a cărei imunitate națională fusese distrusă sub unghi ideologic, băștinașii s-au refugiat în muncă, în viața privată și în sfera culturii, lăsînd polemicile istorice pe seama alogenilor. Și-au mutat psihologia între patru pereți și și-au închis obloanele la ideologie. S-a format astfel o Germanie neoficială, subterană
Memorii politicoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3319_a_4644]
-
a merge în alegerile pentru Consiliu, ai nevoie de un partid. De aceea, probabil în prima jumătate a anului 2014 vom începe formalitățile de constituire a partidului. Faptul că nu ne propunem să guvernăm țara ne scutește de o alegere ideologică. Este vorba despre un program de administrare a orașului, pe care în esență l-am prezentat deja în campania din 2012.”, a declarat Nicușor Dan, într-un interviu acordat Epoch Times.
Un lider al protestatarilor din Piață își face partid. Ce obiectiv are by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/33231_a_34556]
-
282 pag. Originalitatea reflecțiilor lui Norman Manea despre totalitarismele românești (și nu numai) a putut trece neobservată datorită stilului sobru și plin de scrupule cu care ne-a obișnuit autorul. E evident, încă de la primele pagini ale eseurilor cu teme ideologice, că scriitorul își ia întotdeauna o mie de precauții înainte să atace miezul ferbinte al problemei. Această „încălzire” preliminară nu e doar rezultatul prudenței și al pedanteriei, ci mai degrabă o încercare vădită de „dezideologizare”: de renunțare la emfaza retorică
Carnavalesc și totalitarism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3320_a_4645]
-
același timp (și pornind de la aceleași texte!) radicalismul și timiditatea opiniilor, lipsa de reacție și atacul prea prompt. E adevărat că trebuie ținut cont de dubla receptare a volumelor lui Manea de după 1990: cea americană (occidentală), mai deschisă la chestiuni ideologice delicate, respectiv cea românească, unde degetul clarificator nu făcea decât să inflameze răni încă foarte recente. Dubla receptare a cărților lui Norman Manea a funcționat adeseori ca turnesol, dând seama de diferența orizontului cultural dintre Est și Vest. Cu toate
Carnavalesc și totalitarism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3320_a_4645]
-
nu abundă în aceste pagini”. În ce constă însă originalitatea reflecțiilor lui Norman Manea? În primul rând, în această insistență asupra caracterului carnavalesc al totalitarismului. Din perspectiva scriitorului româno-american, ceea ce individualizează totalitarismele de secol XX n-a fost atât dogmatismul ideologic, cât mai degrabă caracterul grotesc: complicitatea dintre cruzime și spectacol, dintre ferocitate și artificiu, reunite în metafora Dictatorului-Clovn (preluată de la Federico Fellini). Dictatura ultimelor decenii a fost „un pitoresc amestec de brutalitate și farsă, de oportunism și ideologie”. Ambiguitatea la
Carnavalesc și totalitarism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3320_a_4645]
-
contra taberei dogmatice. Întreaga întâlnire e grotescă prin amănunte (tânărului i se desprinde „nasturele de partid” de la pantaloni și cere interogatului ac și ață) și prin înscenarea stilistică: schimbul de replici al celor doi, plin de aluzii și de codificări ideologice care de care mai complexe, urmează totuși logica elementară a jocului de-a șoarecele și pisica. Fac parte, toate aceste strategii livrești, din - și aici e de regăsit din nou amprenta gândirii lui Manea - rezistența prin parodie. Literatura nu poate
Carnavalesc și totalitarism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3320_a_4645]
-
putut fi ceva tipic adolescentin, după cum, la fel de bine, ar fi putut fi un simplu exercițiu de stil. Important e că, în ultimă analiză, bucata nu e deloc rea (dimpotrivă) și că scenariul compunerii ei nu se revendică dintr-un lest ideologic de factură romantică. Aproape copil fiind, Florin Iaru dovedește o formidabilă maturitate în raport cu propriul scris. Nu-i conferă o preistorie mitică, nici măcar atât cât orice autor e tentat s-o facă5. De altfel, relația poetului cu literatura a avut dintotdeauna
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
M. Vizirescu, Horia Nițulescu, Gerda Barbilian, A.C. Calotescu-Neicu, Matei Alexandrescu și alții. Aceste misive se impun a fi adunate, adnotate și restituite într-un tom de documente și mărturii revelatorii în ceea ce privește perioada interbelică, insuficient cunoscută, grație unor reticențe de ordin ideologic, estetic, biografic și moral. Epistola ce o transcriu aici, necunoscută până acum, se constituie într-o tulburătoare confesiune pe care poetul Nicolae Crevedia o face lui G. Călinescu, sagace observator al vieții literare românești. Un biograf conștiincios va constata, după
O epistolă necunoscută a lui Nicolae Crevedia by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4968_a_6293]
-
Tinerilor Scriitori din 1956. Abia ieșit din adolescență (cu fumurile ei trecând drept convingeri de nezdruncinat) acesta se vede pus în situația de a-și asuma o culpă de care, în definitiv, nu e vinovat, dar pe care crezul său ideologic i-o induce. E marea temă a Supraviețuirilor. Fără îndoială, ușor n-avea cum să-i fi fost. Mă tem însă că a atribui acestui moment (și întregii serii de momente dificile care i-a urmat) sensul unei prăbușiri interioare
Stilul e omul. Stilul e totul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3459_a_4784]
-
dificile care i-a urmat) sensul unei prăbușiri interioare este echivalent cu a-l subestima, literar, pe Radu Cosașu. Nici unul dintre noi (nici Daniel Cristea- Enache, nici Luminița Marcu, nici eu) nu mai este azi capabil de percepția autentică a ideologicului. Putem estima, în măsura în care i-am trăit îndeajuns de lucid, ultimii ani ai regimului Ceaușescu. Mai adânc de atât, e simplă informație istorică. Putem specula în legătură cu motivele care i-au determinat pe destui tineri să se încreadă, în primii ani de după
Stilul e omul. Stilul e totul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3459_a_4784]
-
cerut de K. R. Popper, și anume „adevăratul om de știință nu este cel care caută dovezi care să-i confirme ipoteza, ci cel aflat în căutare de dovezi care să i-o infirme“ (p. 201). Numai că în bătălia ideologică contemporană, scopul adversarilor e să aibă dreptate, chiar în ciuda adevărului. Dar cine procedează așa abdică de la postulatul civilizației, care îți cere să cauți adevărul în condiții de libertate, de unde și concluzia trasă de Johnson: „Un teoretician care nu se poate
Dislocarea valorilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3461_a_4786]
-
cuvânt al maselor, râzând de cusururile altora și chiar de ale lui”, ticuri frecvente la începutul anilor ’60, care pun în dificultate anumite pasaje, dar care ne oferă azi posibilitatea să intrăm în atmosfera unei epoci tulburi, încă datoare compromisului ideologic. Ele însă nu diminuează decât în foarte mică măsură consistența studiului, care își atinge în multe locuri cu strălucire obiectivele, intrând în rândul celor de obligatorie referință. Destinul a făcut ca monografia dedicată lui Ion Creangă să îndrepte aproape magnetic
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
și calomniile nu își au locul în democrație" a subliniat Cristian Preda cu privire la atacul asupra minstrului Culturii, Daniel Barbu. Europarlamentarul a adăugat că "ceea ce a pățit ministrul Culturii joi seara nu e acceptabil. Cred că în această privință, dincolo de deosebirile ideologice, trebuie să existe consens. Deosebirea de vederi nu justifică folosirea pumnilor". Cristian Preda a completat: "Mă tem că și protestatarii de bună credință sunt jenați de turnura luată de evenimente și sper ca, în ciuda părerii proaste pe care o au
"Deosebirea de vederi nu justifică folosirea pumnilor" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/34676_a_36001]
-
catehism. Aceste lecturi au dus la interesul meu tot mai mare pentru filozofie și pentru metafizică, care mi-a influențat literatura. Descrieți în Predică despre căderea Romei sfîrșitul a două lumi: cea interbelică, curmată de războiul dintre cele două superputeri ideologice, URSS și Germania, apoi al lumii noastre. Dar scrieți că “marmura nu trăiește mai mult decît carnea” - iar fiecare sfîrșit anunță un alt început. Cînd am scris romanul, nu aveam de pus un diagnostic asupra lumii contemporane, dar e drept
Jérôme Ferrari, Premiul Goncourt 2012: „Premiile sunt o conjuncție fericită a unei multitudini de factori aleatorii.“ by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/3469_a_4794]
-
uneltele sale. Continuitatea nu înseamnă repetare. Pe lângă asemănări, sunt cât se poate de evidente deosebirile între critica ținând de unul ori de altul din cele trei momente istorice menționate. Din păcate, nimeni n-a consacrat, de exemplu, un studiu bazei ideologice a criticii românești de la aceea interbelică la aceea actuală. Nu pot spune că am acordat eu însumi atenție problemei. Așa că mă limitez la o sugera. O schimbare este de necontestat. Am trăit destul ca să-mi dau seama că în spatele criticii
Colocviul criticii literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3665_a_4990]
-
sporit de intelectualitate pe cap de locuitor... Istoria contemporană, cea pentru care datele pot fi adunate mai ușor, dărâmă mitul potrivit căruia intelectualii sunt alungați din „cetate” de către - se înțelege - politicieni. Dacă lăsăm de-o parte momentele tragice de extremism ideologic (nazismul și comunismul), când statul și stăpânii săi, politicienii, au pornit războaie nemiloase contra intelectualilor, constatăm că, de regulă, aceștia se elimină de bunăvoie între ei. Deși câmpul cultural e vast, ei n-au loc unii de alții. Invidia și
Alungarea intelectualului din propria casă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3666_a_4991]
-
optzeci de ani, nici vorbă de Paul Auster, Don DeLillo sau chiar Salman Rushdie. Probabil pentru că toți aceștia - și alții asemănători, de la Cormac McCarthy la Thomas Pynchon - se mulțumesc să scrie doar literatură (și ce literatură!), neimplicându-se în bătăliile ideologice ale timpului. Așadar, ei nu „gândesc”, ei doar creează! Total insuficient în brava noastră lume nouă, nu? În mijlocul unei pleiade de finanțiști, fizicieni, neurologi (Oliver Sacks), oameni de afaceri, psihologi, filantropi (George Soros, clasat al 28-lea), computeriști, ecologi, activiști
Alungarea intelectualului din propria casă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3666_a_4991]
-
fraze ghidușe mustind de deriziune. La inteligența rasată și la cultura acestui sociolog, timbrul intelectual s-ar fi cuvenit să fie mai aproape de aporiile lui Socrate decît de calambururile lui Aristofan. În tot cazul, Vintilă Mihăilescu se ferește de tipare ideologice și de dăscăleli etice, știind să păstreze distanța prin aerul dezinvolt cu care contemplă vermina urbană, de aceea e inutil a-i căuta o fibră dramatică menită a ridica temperatura discuției, cum e oțios a-i aștepta tresăriri patetice. Autorul
Cetatea comică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3694_a_5019]
-
ca să adauge, cu deplin temei, că și despre epoca „mai veche, aceea a deceniilor 4-5”, informațiile publicate sunt „nu doar subțiri, dar și inexacte.” Ca dovadă, criticul și istoricul literar pune în discuție, într-o riguroasă analiză a unor realități ideologice revolute, unele afirmații ale d-lui Lucian Boia din cartea Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930-1950, Editura Humanitas, 2011, unde autorul, fervent și harnic cercetător al istoriei noastre contemporane, scrie că pseudonimul „Victor Pancu”, din revista „Vremea”, 1941, este
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
stânga - Partidul Național Liberal, Partidul Național Țărănesc, Partidul Social Democrat din România, Partidul Comunist din România, Frontul Plugarilor și alte formațiuni politice. Încă din anii 1922-1924, Iașul devenise unul dintre centrele cultural universitare din România Mare marcat de aprige confruntări ideologice, culturale și politice, între reprezentanții noii drepte și tradiția conservatorilor din Vechiul Regat, în privința orientării politicii externe a României Reîntregite. Gruparea politică din jurul lui A.C.Cuza și simpatizanții săi se proclamă antisemită, înclină spre relații politice cu Italia lui Mussolini
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
Germania hitleristă, ca treptat, din partizanii lui A.C.Cuza să se desprindă grupul de tineri intelectuali, în frunte cu liderul mitizat Corneliu Zelea Codreanu, în noua formațiune politică, Garda de Fier. Astfel, Iașul se transformă într-o scenă de confruntări ideologice și politice, adesea în forme violente, între partizanii Gărzii de Fier și reprezentanții intelectualității ieșene de orientare democratică, populară, de centru stânga, liberali, țărăniști, social-democrați și comuniști, solidari în promovarea unei politici antifasciste, antirasiste, antidictatoriale, de alianță tradițional-istorică cu statele
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]