6,525 matches
-
naștere era Ana) este fiica Ioanei (n. Boghiu) și a lui Panaite Țopa, negustor. Învață la Podu Turcului, Bârlad și București (1906-1916) și urmează Conservatorul de Artă Dramatică din Iași (1918-1921), avându-l profesor pe State Dragomir. Stagiară a Naționalului ieșean din 1918, va deveni societară a Teatrului Național din București (1926-1949). E prima interpretă a protagonistei din piesa Domnișoara Nastasia de G. M. Zamfirescu (1927) și se afirmă cu roluri ca Amalia (Hoții de Schiller), Hilda (Constructorul Solness de Henrik
ŢOPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290227_a_291556]
-
Bacău, absolvită în 1959, și Facultatea de Filologie, secția limba și literatura română, a Universității ,,Al. I. Cuza” din Iași, devenind licențiat în 1964. Își susține doctoratul în 1981. Va fi cadru didactic la Catedra de literatură română a Universității ieșene, cu excepția perioadei 1978-1981, când funcționează ca lector la Institut National de Langues et Civilisations Orientales din Paris. Debutează în 1966 la „Cronica”, iar editorial în 1984 cu lucrarea Ion Heliade Rădulescu, îndrumătorul cultural și scriitorul, la origine teză de doctorat
ŢUGUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290296_a_291625]
-
5; Mincu, Critice, I, 200-202; Liviu Leonte, „Iarba verde de acasă”, CRC, 1977, 17; Valentin F. Mihăescu, „Iarba verde de acasă”, LCF, 1977, 27; Dan Laurențiu, N. V. Turcu, CRC, 1987, 46;Virgil Cuțitaru, N.V. Turcu, CL, 1987, 11; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 416. S. D.
TURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290309_a_291638]
-
Codreanu, Mihail Sevastos ș.a. (1924-1926), director al Teatrului Național din Chișinău (1926-1927), inspector teatral general pentru Moldova (1930), va mai conduce temporar Teatrul Național din Iași (1934). Inițiază în ianuarie 1936, împreună cu Mihail Sadoveanu și Gr. T. Popa, revista „Însemnări ieșene” și este ales membru corespondent al Academiei Române (mai 1936). Debutează în 1904, încă de pe băncile liceului, la revista umoristică „Belgia Orientului”, sub semnătura Top, cu poezia intitulată M-am procopsit. Publică în „Dumineca”, „Revista noastră”, „România ilustrată”, „Sămănătorul”, „Neamul românesc
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
românească” (unde se afirmă efectiv și unde îi apare, începând din 1909, cea mai mare parte a operei), „Viața socială”, „Teatrul” (1912-1913, unde este redactor), „Lumina”, „Însemnări literare”, „Lumea”, „Bilete de papagal”, „Adevărul literar și artistic”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Însemnări ieșene” ș.a. A mai semnat G. T., G. Top, L.V., T., T. & S. (cu Mihail Sevastos), X, Y. Stop și cu pseudonimele G. Dăianu, Gerilă, P. Nicanor & Co. (cu G. Ibrăileanu ș.a.), M. Piscobomba, G. Struma, Tockeramură. Debutează editorial în 1916
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
este și el prezent. Romanul abia început Minunile Sfântului Sisoe (publicat în volumul Postume, 1938), care promitea să aibă o deschidere socială semnificativă, înfățișează Paradisul în viziune parodică. Demnă de menționat este și o conferință din 1931, Cum am devenit ieșean, confesiune autobiografică, una din primele evocări ale cercului de la „Viața românească”. Deși nu se ridică la valoarea poetului, prozatorul T., mai ales ca memorialist, este notabil. G. Topîrceanu este un remarcabil poet liric și un mare artist, care în căutarea
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
Nicolae Panaite, Pipăi pereții de-o veșnicie, CL, 1998, 3; Grigore Ilisei, Portret al artistului la 60 de ani, RR, 2001, 12; Popa, Ist. lit., II, 285; Florin Faifer, Niște „uimiri” sau Despre... dulceața mătrăgunei, CL, 2002, 12; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 416-417; Dicț. scriit. rom., IV, 617-618. S. D.
TURTUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290314_a_291643]
-
o apă visând”, CNT, 1982, 42; Virgil Cuțitaru, „Pe o apă visând”, CRC, 1983, 12; Tașcu, Poezia, 295-301; Rotaru, O ist., III (1987), 90-91; Maftei, Personalități, VII, 309-312; Popa, Ist. lit., II, 282; Dicț. scriit. rom., IV, 649-651; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 421. D. Gr., D. Mc.
ŢUGUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290293_a_291622]
-
1936; Din viața lui Ion Creangă. Documente inedite, București, 1940; Documente privitoare la anul revoluționar 1848 în Moldova, București, 1960 (în colaborare); Documente, [vol. I], București, 1973 (în colaborare cu Dumitru Ivănescu și Virginia Isac), vol. II: Documente din arhive ieșene, București, 1976 (în colaborare cu Dumitru Ivănescu și Virginia Isac); Eminescu în documente de familie, București, 1977. Repere bibliografice: A. Joltea, Mărturii ale unor vremuri apuse, „Club”, 1956, 9; Veronica Porumbacu, Bilet în circuit, București, 1965, 44-46; Vasile Arimia, Profil
UNGUREANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290345_a_291674]
-
Profil contemporan - Trezorierul de la Golia, „Pentru patrie”, 1974, 8; Aurel Leon, Gheorghe Ungureanu, CRC, 1976, 2; Dumitru Ivănescu, Un eminent arhivist: Gheorghe Ungureanu, CRC, 1976, 5; Maftei, Personalități, III, 331-334; Leon, Umbre, IV, 280-288; Micu, Ist. lit., 749; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 423-424. P. C.
UNGUREANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290345_a_291674]
-
de preparare a vânatului cu pene. Mai dezvoltată, cea de-a treia secțiune, Evocări, propriu-zis memorialistică, unde nu se mai simte tirania modelului, ar fi fost realmente interesantă, mai ales datorită caracterului documentar. Apropiat al grupării „Vieții românești” din perioada ieșeană, U. surprinde nuanțat atmosfera boemă de la Academia liberă, adăpostită într-o încăpere din faimoasa băcănie a lui Samoilă, sau ambianța de la crâșma Bolta Rece și creionează afectuos-nostalgic câteva portrete ale membrilor și colaboratorilor revistei (Mihai Codreanu, N.N. Tonitza). Se reține
ULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290326_a_291655]
-
Scriit. rom. ’80-’90, III, 252-254; Mircea Morariu, „Mic dicționar Caragiale”, F, 2002, 6; Ștefan Oprea, Curat... mic dicționar, „Monitorul”, 2002, 203; Florin Faifer, Un ludic în Caragialia, CRC, 2002, 10; Ion Truică, Spectacolul lecturii, CL, 2002, 12; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 422-423; Nicolae Turtureanu, Ulme, „Ziarul de Iași”, 2003, 109; Carmen Mihalache, Un suflet sterp, ATN, 2003, 4; Vasile Popa Homiceanu, Caractere. Despre realitate cu obstinație, CL, 2003, 12; Ion Truică, Arta scenografilor români, Iași, 2003, 222-226. F. F.
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
Elena Stan, Lupta partidului în ilegalitate reflectată în romanul actual, TR, 1961, 19; Popa, Dicț. lit. (1977), 593; Ana Selejan, Literatura în totalitarism, I-VI, Sibiu, 1994-2000, passim; Maftei, Personalități, III, 337-338; Popa, Ist. lit., I, 157, passim; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 431. C. Dt.
VAIDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290409_a_291738]
-
greșeală de tipar”, în urma căreia a fost eliminată din redacția publicației și i s-a retras dreptul la semnătură în presă până în decembrie 1989. În acest răstimp a fost opt ani asistentă de limba română pentru studenții străini la Universitatea ieșeană, fiind apoi transferată, scurtă vreme, la Centrul de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor. Colaborează la „Convorbiri literare”, „Dacia literară”, „Ateneu”, „Saeculum”, „Limbă și literatură” ș.a. După 1989 U. începe să scrie proză. Romanele sale, în manieră postmodernistă, se încadrează în
URSACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290385_a_291714]
-
mică adâncime, „Obiectiv”, 2001, 28 decembrie; Vasile, Proza, 322-323; Constantin Călin, „Conversație pe Titanic”, „Monitorul de Bacău”, 2002, 4 februarie; Gheorghe Lupu, Surâsul romancierei, „Crai nou”, 2002, 6 iulie; Gheorghe Lupu, Spaima de tăcere, „Bucovina literară”, 2002, 7-8; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 424-425; Al. Florin Țene, „Conversație pe Titanic”, CL, 2003, 6; Alexandra Hasan, Memoria - preț al libertății, CL, 2003, 12; Paul Silvestru, Carte de citire, București, 2003, 202-204. I. D.
URSACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290385_a_291714]
-
linie maternă cu David Creangă (bunicul scriitorului Ion Creangă), și al lui Dumitru Vacariu, țărani. Urmează școala primară în satul natal (1938-1943), Seminarul Teologic „Veniamin Costache” din Iași (1943-1944), Școala Normală din Piatra Neamț (1946-1952) și Facultatea de Filologie-Istorie a Universității ieșene (1953-1957). Numit profesor la Liceul nr. 2 din Vaslui și director al Casei Raionale de Cultură, în 1958 va fi anchetat și întemnițat sub învinuirea „delict împotriva ordinii sociale”, pentru că organizase, împreună cu alți colegi de facultate, sărbătorirea a cinci sute
VACARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290403_a_291732]
-
Constantin Ciopraga, Iași, 1999 (în colaborare cu Gheorghe T. Zaharia și Liviu Moscovici); Psalmi ai marilor iubiri. Lirică universală închinată femeii, pref. Ioan Holban, Iași, 1999 (în colaborare cu Gheorghe T. Zaharia și Liviu Moscovici). Repere bibliografice: Marius Robescu, Teatrul ieșean pentru copii și tineret la București, RL, 1973, 43; Dan Mănucă, „Junimea și junimiștii”, CRC, 1973, 51; Virgil Vintilescu, „Junimea și junimiștii”, O, 1974, 14; Constantin Radu Maria, „Bing - bang - bing”, TTR, 1975, 7; Ioana Angelescu, „Junimea și junimiștii”, AIX
VACARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290403_a_291732]
-
1996, 19-20; Nicolae Busuioc, Oglinzile cetății, III, Iași-Chișinău, 1996, 175-186; Nicolae Turtureanu, Eternul parteneriat, „Monitorul” (Iași), 1999, 185; Ioan Holban, Sevele vieții și albia râului secat, VR, 2001, 3-4; Ioan Holban, Parabola orbilor, „Evenimentul” (Iași), 2002, 25 august; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 430-431. A. St., C. Dt.
VACARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290403_a_291732]
-
țărani; scriitoarea Magda Ursache este soția sa. Urmează școala generală în satul natal (1938-1943), iar la Iași Liceul Național (1943-1951) și Facultatea de Filologie (1951-1956). După absolvire devine bibliotecar la Biblioteca „Gh. Asachi” (1956-1958), apoi preparator în cadrul Facultății de Filologie ieșene, la Catedra de literatură română și comparată, pentru disciplinele folclor literar, etnologie și estetică, construindu-și o carieră didactică până la gradul de profesor (din 1992). Obține doctoratul cu teza Revista „Șezătoarea” (1971). A debutat cu o recenzie la „Scrisul bănățean
URSACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290384_a_291713]
-
literar”, „Limbă și literatură”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Luceafărul”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Poesis”, „Dacia literară”, „Neamul românesc literar”, „Semn” (Bălți), „Datina”, „Porto-Franco”, „Oglinda literară”, „Ateneu”, „Bucovina literară”, „Saeculum”. În 2001, la împlinirea vârstei de șaptezeci de ani, Universitatea ieșeană îi acordă titlul professor emeritus, Asociația Scriitorilor din Iași îi decernează Premiul de Excelență, iar revista „Convorbiri literare” Premiul Opera Omnia. După „Șezătoarea” în contextul folcloristicii, amplă cercetare asupra personalității și operei lui Artur Gorovei, asupra programului și ideilor pe
URSACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290384_a_291713]
-
și comunicări de etnologie”, 2001; Maria Andrei, „Etnoestetica”, „Revista de etnologie” (Timișoara), 2001; Cornel Ducan, „Cazul Mărie” sau Despre o cazuistică a frumuseții tradiționale românești, „Suflet oltenesc”, 2002, 2; Gheorghe Lupu, Porni Luceafărul, „Crai nou”, 2002, 20 aprilie; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 425-426; Constantin Cubleșan, Doina, expresie a mentalului românesc, „Cetatea culturală”, 2003, 1. I. D.
URSACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290384_a_291713]
-
război profesează avocatura la Iași. Debutul literar se produce în 1934 la „Realitatea ilustrată”, cu poezii traduse din limba franceză. Colaborează sporadic cu versuri la „Convorbiri literare”, „Gluma” ș.a., folosind și pseudonimul Ragastens, însă, încurajat de prietenii din boema literară ieșeană (Sandu Teleajen, Aurel Leon, George Lesnea, George Mărgărit ș.a.), dar mai cu seamă de Mihai Codreanu, mentorul său, dă curs talentului de dramaturg, realizând adaptări pline de har, în special după poveștile lui Ion Creangă. În 1953 are loc la
VASILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290451_a_291780]
-
ș.a. V. mai compune dramatizări după alte scrieri ale lui Creangă: Harap Alb („Iașul literar”, 1954), Stan Pățitul (jucată în anii ’60) ș.a., după cum prelucrează pentru scenă și Neamul Șoimăreștilor de Mihail Sadoveanu. SCRIERI: Ochiul babei, București, 1954; Stan Pățitul, în Dramaturgi ieșeni contemporani, îngr. și pref. Ion Nuță, Iași, 1970, 3-63. Repere bibliografice: George Mărgărit, „Ochiul babei” pe scena Teatrului Național din Iași, „Iașul nou”, 1953, 2; N. Barbu, Dramatizări după Ion Creangă, CRC, 1966, 36; N. Barbu, Condiția dramatizărilor („Stan Pățitul” de
VASILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290451_a_291780]
-
după Ion Creangă, CRC, 1966, 36; N. Barbu, Condiția dramatizărilor („Stan Pățitul” de George Vasilescu după Ion Creangă), TR, 1967, 52; Leon, Umbre, IV, 272-279; Sorina Bălănescu, Un dramaturg uitat: George Vasilescu, „Timpul”, 1992, aprilie; Maftei, Personalități, VII, 319-321; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 431-432. O. I.
VASILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290451_a_291780]
-
Liviu Antonesei, Mihai Ursachi-60, „Timpul”, 2001, 2; Manolescu, Lista, I, 231-234; Popa, Ist. lit., II, 519-521; Radu Marin Mocanu, Cenzura comunistă. Secret. Strict secret, București, 2001, 335; Luminița Marcu, Poezia perenă a lui Mihai Ursachi, RL, 2002, 38; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 426-427; Nichita Danilov, Prinț Senior al Poeziei, VR, 2003, 3-4; Ilie Constantin, Enigmele Magistrului, RL, 2003, 49; Ioan Holban, Istoria literaturii române. Portrete contemporane, I, Iași, 2003, 18-22; Manolescu, Enciclopedia, 692-694. M. I.
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]