3,832 matches
-
Stema cu inscripțiile I. D. V. G. Z. M” și la același nivel; inscripția în limba greacă: ,,Prezentul clopot s-a afierosit la venerata și sfânta mănăstire a sfinților slăviților întru tot lăudaților Petru și Pavel de către prea evlaviosul și prea ilustrul domn al întregii Moldovlahii și ctitor, domnul domn Ioan Duca Voievod spre veșnică pomenire”. Cel de-al treilea clopot, cel mai 138 mic, rămas de la Duca Vodă, este și el crăpat, aflându-se în clopotniță. În afară de inscripția în limba latină
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
trăsură cu regina Marii Britanii. Nici măcar unii președinți ai SUA, nu a avut privilegiul pe care l-a avut micul oltean de la Scornicești. Dar nu asta este important pentru poporul acesta, ci lipsa unei istorii adevărate. Fără o istorie cu exemple ilustre, nu se poate educa spiritul unui popor și ne vom trezi că ajungem, ca niște orfani părăsiți, scuipați și batjocoriți de popoarele lumii, așa zis civilizate, cărora să le mulțumim cu plecăciune și nespusă deferență, când ne mai dă câte
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mai bine despre slujbă. Păi, ce să vorbim, înțeleg că nu mă poți ajuta. Nu mai ești ziaristul oficial de altădată, care să pună umărul lângă umărul nebunului Marga, doctorul de nebuni, și să mă salvați, să mă aduceți în ilustra capitală, în invidiatul post de recepționer la hotelul Pizdica. Iartă-mă, știu că nu agreezi argoul. Păsărica, să-i zicem. Păsărica, așa spune poporul. — Da, nu va fi ușor să-ți găsești un serviciu. Problema mai complicată e, însă, alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vaccin, lângă sprânceana stângă. Leit șoferul camionului eșuat! Camionul acela batracian, preistoric, în naufragiul clisos al nopții... Pasagerii nu-și regăsesc liniștea, manipulează batiste și șervete, își șterg frunțile umede, se înghesuie la fumoar, pândesc gesturile puține și codificate ale ilustrului oaspete, se freacă, nervoși, în fotolii, își consultă ceasurile. Aparatul se înclină lent, dreapta-stânga, stânga-dreapta, bătrânul domn cu părul alb și haine scumpe se înclină stânga-dreapta, dreapta-stânga, spre fereastră, spre vecin, din nou spre vecin, dar conversația cu însoțitorul si
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ochii de bitum și obrazul prelung, de marmură albă? Zvelta domnișoară săgetase incurabil, prin simpla apariție, inima bărbatului care își încheiase de mult stagiatura erotică. Apoi, fuga, Parisul, mansarda, nebuniile, sărăcia, biblioteca, doctoratul la Sorbona, întoarcerea, primul copil, momentul când ilustrul cărturar a decis să devină proprietarul unui depozit de vinuri. Auzi, dom’le, îndeletnicire pentru filozoful Marcu Vancea! Bărbatul grav, elegant, seducător, dintr-odată clătinat în toate certitudinile, plonjând într-o astfel de ocupație! ...Și l-a convins și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
unui romancier decedat recent cărțile din biblioteca soțului ei. Din câte spunea Tom, romancierul acesta îi cunoscuse pe toți scriitorii importanți din ultimii cincizeci de ani, iar rafturile îi erau căptușite cu cărți cu autografe și dedicații semnate de prieteni iluștri. „Exemplare prin asociere“ - așa erau numite aceste cărți în branșă și, pentru că erau foarte căutate de colecționari, după spusele lui Tom, se vindeau întotdeauna mai scump. Tot el spunea că ieșirile de felul acesta erau partea care îi plăcea cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
europene. Se vorbea nu numai despre inteligența și abilitatea lui sau despre relațiile sale cu cercurile conducătoare ale celor trei imperii, otoman, rus și austriac, dar și despre importanta lui rețea de informatori care, se zvonea, depășea în eficiență rețeaua ilustrului ministru Fouché. Omul cunoștea astfel nu numai intențiile multor personalități politice importante de la București, Istanbul, Sankt Petersburg, Viena și chiar de la Paris, dar putea să prevină sau să declanșeze, după caz, anumite evenimente, așa cum încercase, de pildă, prin predarea fortăreței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
imensă forță, în fața căreia puterea celui de-al doilea B va ceda. Toți masonii își clătinară capetele. D’Autrey se ridică pe vârfuri. ― Distinsul Venerabil al lojii noastre l-a cunoscut foarte bine pe Marele Maestru Suveran, contele de Saint-Germain, ilustrul Șef Al Tuturor Francmasonilor Adevărați, nemuritorul ȘATFA. ― Într-adevăr! Am avut onoarea de a-l cunoaște pe acest martor al mileniilor, pe acest călător în timp, cel mai desăvârșit dintre trimișii Frăției Secrete care guvernează lumea. Am avut privilegiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lucrurile se limpezeau. Marele vizir și generalissim al armatei imperiale otomane mușcase din momeală și Galib primise deja acceptul acestuia pentru semnarea preliminariilor tratatului de pace. Generalul zâmbi. Culegea roadele acelei scrisori trimise cu ceva timp în urmă. Ei bine, ilustrul Laz-Ahmed Pașa înghițise pe nemestecate mica lui minciunică. Negocierile se încheiaseră, părțile fiind de acord asupra condițiilor finale ale tratatului și stabilind deja data semnării acestuia. Așadar, se putea mândri că înșfăcase o bucățică bună din Moldova și chiar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
retrage cu o plecăciune. Când rămîne față În față cu Omar, avându-i ca martori doar pe propriii săi oameni de Încredere, Abu Taher rostește această frază enigmatică de Întâmpinare: — E o onoare să-l primesc În acest loc pe ilustrul Omar Khayyam din Nishapur. Nici ironic, nici afectuos nu e cadiul. Nici cea mai mică urmă de emoție. Ton neutru, voce calmă, turban În formă de lalea, sprâncene zbârlite, barbă cenușie, fără mustață, nesfârșită privire scrutătoare. Primirea este cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
său nu se potrivește cu Înfățișarea-i războinică. Omar crede că citește În privirea lui o monstruoasă mărturisire. Ofițerul murmură: — Mi-aș fi dorit atât de mult s-o scop, aș fi fost atât de mândru să mă Înfățișez Înaintea ilustrului Khayyam, aducând-i soția nedemnă! Dar am ajuns prea târziu. Toți oamenii din palat fuseseră masacrați de soldați. Omar a Înaintat spre ofițer, l-a apucat cu toată puterea, fără a reuși, totuși, să-l clintească. — Și ai venit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
excursie la Calais să ne îmbătăm, OK? Capitolul XXVI Charlotte a avut prezența de spirit să sune și la Salvare când a chemat poliția. Nu știu ce le-a spus, dar trebuie să fim foarte recunoscători că avem de partea noastră vreun ilustru personaj din clasele sociale superioare, în vreo situație când ai nevoie de autorități. I s-a trimis numaidecât o ambulanță, ceea ce înseamnă paramedici care ne-au asigurat că Ben nu are capul spart, nici sângerări intracraniene, și că Finn n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
va avea impresia că bea un cocktail de LSD. Va asculta bârfele comesenilor, anecdota picantă despre marele poet impotent notoriu și care nici ca poet nu valorează cine știe ce, va arunca priviri strălucind de emoție spre noua ediție din Enciclopedia Italienilor Iluștri, pe care Garamond o va scoate la iveală ca din Întâmplare, arătându-i pagina comisarului (ai văzut, dragă, ai intrat și dumneata În Panteon, o, e pur act de dreptate)”. Belbo Îmi arătase enciclopedia. „Acum un ceas ți-am tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vremuri În care granițele dintre magie și știință nu erau Încă fixate”. „Interesant. Dar frontispiciul ăsta ce zice? Philosophia Moysaica. Ce caută Moise aici, nu e prea primordial?” „E disputa cu privire la unguentum armarium sau, altfel spus, la weapon salve. Medici iluștri discută timp de cincizeci de ani dacă unguentul ăsta, Întins pe arma cu care s-a tras, poate vindeca rana”. „Tâmpenii. Și asta e știință?” „Nu În sensul În care o Înțelegem noi. Dar discutau despre treaba asta pentru că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
făceam de câteva zile. Priviți, domnilor.” Și scoase teatral din sertar trei cărți. „Aici sunt trei volume apărute În anii din urmă, și toate de succes. Primul e În engleză și nu l-am citit, Însă autorul e un critic ilustru. Și ce anume a scris? Uitați-vă la subtitlu, un roman gnostic. Iar acum priviți-l pe acesta: aparent un roman cu intrigă polițistă, un bestseller. Și despre ce anume e vorba? Despre o biserică gnostică de pe lângă Torino. Veți fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu spirt care-i ține loc de vas, Încălzindu-se și scăpând prin aceste cioculețe laterale, ar face-o să se Învârtească. Instrument magic, pe care-l foloseau chiar preoții egipteni În sanctuarele lor, după cum ne-o repetă atâtea texte ilustre. Ei Îl foloseau pentru a simula o minune, iar mulțimile venerau minunea, dar adevărata minune e În legea de aur care Îi reglează mecanica tainică și simplă, aeriană și elementară, aer și foc. Iar În ea e acea Înțelepciune pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
rând cu voi, până la destinație, prin curți și prin tufișuri. Însă, până ce ne vom revedea, mai trebuie să aflați un lucru! De bine? vrea să știe Fratele. Mai degrabă... Domnilor, ca să revin în trecut, veți lua act că, potrivit cronicilor, ilustrul Ioan de Hunedoara a avut, la asediul Belgradului, un sfetnic, un curtean și un camarad fidel, care i-a stat alături până ce marele nacealnic a căzut răpus de ciumă, la Zemun, după acea victorie neasemuită. Vorbesc despre un cavaler-călugăr franciscan
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
exacte ale celor doi companioni supranaturali ai Cavalerului, ironizat subtil și plasat sacrificial, în centrul gravurii. De altfel, majoritatea albumelor selecte de educație plastică, intenționând să depășească o anume simbolistică mai obscură și mai dificil de digerat, pentru neavizați, a ilustrului maestru german, se întreceau să explice mură-n gură, inclusiv prin prezentarea lor în casete separate, cine era Moartea și cine era Diavolul. Da... Der Ritter, Der Tod und Der Teufel. Ca o melodie săltăreață! Di-di-dong, di-di-dong, di-di-dong, pong! Apoi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
atunci cred, Socrate, că acest bărbat merită neapărat să fie bătut. Cum spuneam adineauri, omul acesta, cu toată buna înzestrare a firii lui, ajunge neom, fugind de inima cetății și de „agora” ei, în care, cum spune poetul, „bărbații ajung iluștri”, înfundându-se tot restul vieții în unghere, ca să pălăvrăgească în compania a trei-patru tineri, fără să exprime nicicând o opinie importantă și serioasă, de om liber». Pentru Callicles, filosofia este așadar, pur și simplu, un exercițiu al gândirii și al
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
ar fi realizat astfel „un stat factice și risipit”, cu o „constituțiune geografică” izvor de conflicte fără de sfârșit cu statele vecine, cu care România „dorește să trăiască întotdeauna în încredere reciprocă, în respectul drepturilor și în bune relații de pace”. Ilustrul om politic român plasa statul român în noul context regional și european, îndemnând la adoptarea unei atitudini constructive: „Dar România nu cere intrarea în unitatea română a tuturor acestor populații de dincolo de Dunăre, de Nistru și de Tisa, nici chiar
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
al principatului moldav, dar cu Moldova însăși, recunoștea, prin semnătura fondatorului Rusiei moderne, drepturile istorice și naționale ale acestui stat român asupra întregului său teritoriu, care se întindea, fără nici o contestație, de la Nistru la Dunăre. Este, deci, complet eronat - continua ilustrul istoric - a accepta, ca punct de plecare în examinarea chestiunii basarabene și a raporturilor ruso-române tratatul de la București din 1812, care tratat ar fi eliberat Basarabia de sub jugul turcesc, „teză” ce va fi susținută de diplomația rusă și reluată, după
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
s-a părut totuși că era oarecum absentă. S-a desprins din brațele mele mult mai ușor ca alteori. După-amiaza a fost pentru mine o nesfârșită mascaradă. Îmbrăcasem costumul bengalez, de mătase, și trebuia să întrețin pe toți acei oameni iluștri ca o adevărată gazdă, căci inginerul era imobilizat pe un jeț în mijlocul odăii (singurul scaun de-acolo; toți ceilalți ședeau pe saltele), d-na Sen și celelalte femei aveau grijă de doamne, care stăteau în altă odaie, nevăzute, iar Mantu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am observat. Mai degrabă o piesă de mobilier decît un obiect cu vreo uti litate. Pentru că În anul de grație 1989 Televiziunea Română emite un program de doar două ore pe zi, știri despre realizările regimului, despre ideile CÎrmaciului și ale Ilustrei Lui Soții și alte minciuni iritante, așa că e mai bine să stea Închis, așa că e mai bine să uităm că există. Ce e acolo? Acolo, unde? Acolo! A, acolo nu e nimic, e... o cutie. CÎnd intrăm În dormitor, televizorul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se numără Sala de Reuniuni a Quakerilor, Sala Mare și un pod (din păcate în mare parte reconstituit), care se mai numește încă Podul Nou. Deși orașul nostru are asemenea vechime, nu ne putem mândri că a dăruit omenirii personalități ilustre. Istoria menționează un episcop care a dat de necaz prin secolul al XVII-lea pentru că era un platonician de formație cambridgeană. Și a mai existat prin secolul al XVIII-lea un sărman nonconformist care, după ce a ajuns predicator faimos, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
criza identității. Hattie nu avea nici o identitate și nu cunoștea ceva atât de creator cum ar fi o criză. Își spunea: „Eu sunt un nimic, o sămânță în vânt, pe care în curând o pasăre o să o înghită“. „Viețile oamenilor iluștri ne învață că trebuie să trăim sublim și să lăsăm în urma noastră amprente de pași pe nisipul timpului.“ Dar în fața ei se așternea nisipul nemarcat de păși și această întindere o făcea pe Hattie să se simtă ostenită, ostenită, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]