2,423 matches
-
înapoi; simpla lor prezență în prim-planul social-politic al țării ne întărește impresia că suntem tot în Gulag-ul României anilor '50-'90. Mărturia unui lucid... În cenușiul anilor anterevoluționari, când ziarele și cele două ore de televiziune glorificau performanțele iluzorii ale socialismului "multilateral dezvoltat", puțini scriitori și-au păstrat cu adevărat luciditatea. Triumful era forma de exprimare și elogiul nemăsurat ducea la sațietate. Valorile se confundau cu succesele mărețe ale industriei grele iar vizitele de lucru, interne sau externe, trebuiau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
din 1848 se cereau „emancipația graduală a israiliților” (În Moldova) sau „emanciparea israeliților și drepturi politice pentru orice compatrioți de altă credință” (În Țara Românească) <endnote id="(536, p. 492)"/>. Dar toate acestea s-au dovedit a fi doar „făgăduieli iluzorii” <endnote id="(125, pp. 51-54)"/>. Chiar și după unirea Moldovei cu Țara Românească (1859), când unii pașoptiști au ajuns la putere, emanciparea politică a evreilor a rămas un deziderat. Referindu-se la „drepturile izraeliților români”, domnitorul Alexandru Ioan Cuza declara
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Z. Codreanu observa asemănarea la toate palierele a evreului est-european cu cel vest- european. Fiind prin 1922-1923 la Strasbourg (un „cuibar de infecție jidănească”), Codreanu a fost neplăcut surprins să Întâlnească tot „tipul cu nasul coroiat” al evreului, În locul unui iluzoriu evreu de „tip galic”. „Între jidanii din Târgu Cucului [Iași] și cei din Strasbourg - conchidea el - n-am găsit nici o deosebire. Aceeași figură, aceleași maniere, același jargon, aceiași ochi satanici” <endnote id="(622)"/>. În schimb, F. Aderca scria În 1916
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
că ultima Îl va atrage pe primul de partea dușmanilor nației sale <endnote id="(vezi 394, p. 199)"/>. În 1812, Petru Maior vorbea despre deprinderea românilor „de a nu se căsători cu muieri de altă limbă”. Încercând să susțină o iluzorie puritate etnică, Mihail Kogălniceanu scria În 1837 că „niciodată românii nu au vrut să ia În căsătorie femei de alt neam” <endnote id="(82, pp. 87-89)"/>. Și la aromâni „era rușine să te căsătorești cu cineva din alt neam” <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Repară-ți greșala, rupe-o cu jidanul !” etc. <endnote id="(718)"/>. Pentru gândirea tradițională, rodul unei căsătorii mixte era considerat blestemat. În 1901, Ion Luca Caragiale batjocorea acest tip de mentalitate compunând o ridicolă „expunere de motive” pentru Înființarea unei iluzorii - dar, În epocă, foarte posibile - organizații ultranaționaliste, „Societatea «Românii verzi»” : „Bărbatul care are copii cu o femeie de alt neam, sau viceversa, crește la sânul lor niște monștri, care jumătate vor iubi până la nebunie neamul În mijlocul căruia au văzut lumina
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
la umăr ca aceste nevoi să se împlinească. Atitudinea regelui Carol al II-lea era mai mult o recunoaștere a faptului că întreaga politică urmată până atunci nu au dat rezultatele așteptate. Larga adeziune populară de care se vorbea era iluzorie. Straja Țării nu a putut deveni o organizație eficientă, chiar dacă număra milioane de tineri; Frontul Renașterii Naționale nu a avut consistența dorită de rege, pentru membri săi nu se simțeau legați între ei, mare parte fiind înscriși din oficiu, iar
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Și dacă și alte volume ce le am la edituri ar avea aceeași soarta aș fi foarte mulțumit. Dar destul despre toate aceste proiecte pe care le visăm, în care sperăm și, vai, s-ar putea dovedi doar o proiecție iluzorie a dorințelor noastre. Aș mai vrea să vă scriu cîte ceva, și-n legătură cu exagerările lui C. Costin și în legătură cu materialul despre Voiculescu, ce se afla (cred) încă la d voastră. Dar cum am depășit măsura și d voastră
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
din CDE sunt ocupați cu chestiunile lor personale iar membrii P.C.R. nu vin la ședințe (subl.ns.)”. În cazul acesta ne punem și noi Întrebarea: de ce au mai intrat În PCR? Pentru vreun gheșeft care s-a dovedit a fi iluzoriu?! La capitolul „Activizarea comitetului și a secțiilor” situația era mai mult decât dezastruoasă și raportorul scrisese spăsit următoarele cuvinte nemuritoare: „Privitor la activizarea Comitetului am ținut 4 ședințe Însă pe teren nimeni din Comitet nu vrea să’și ia În
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
în care se aud țipetele și zgomotele unor încăierări obscure. Un cetățean locuitor sau nu al acestui limb face o prezentare în fața unei comisii stabilind perspectiva unui viitor urban fără precedent, o viziune utopică în care edificii impunătoare se înalță iluzoriu dea- supra smârcurilor. „În locul acestui câmp gol pe care se jucau copii de mahalagii se-nalță acum un cartier nou, cu adevărat european care fără îndoială va smulge admirația tuturor admiratorilor străini. Ce vedem noi ? Noi vedem clădiri noi, splendide
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sfârșitul anilor ’60, relativ fericită. Noaptea Încurcăturilor Poate nu Întâmplător, la Piatra repetam concomitent cu Seciuan și o comedie englezească veselă din perioada restaurației: Noaptea Încurcăturilor. Pe lângă disperare, aveam În noi și bucuria unui paradis posibil, care s-a dovedit iluzorie și naivă. Încrâncenare, amărăciune, da, evenimentele din Praga erau alarmante, dar și altceva părea posibil, iar norii grei din Seciuan dispăreau În râsetele exuberante ale farsei absurde și sănătoase. Dimineața repetam Seciuan - furtună -, seara comedia englezească - delectare. Așa trăiam cu toții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mulți tineri să nu mai aibă decât o dorință, aceea să plece din țară, să abandoneze totul și să fugă. E de Înțeles, dar e diferită de nemulțumirea care duce la descoperirea de sine, e o fugă spre o libertate iluzorie. Tot ce ni se Întâmplă, spun Înțelepții, sunt Încercări care ne ajută să ne dezvoltăm, să vedem mai clar. Câteodată am avut norocul să Învăț din greșeli. Trecerea mea prin Teatrul Național a fost un astfel de noroc. În liniștea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de la oraș anula orice alte considerațiuni. Deci - una peste alta - tata prefera să lase toată situația gospodăriei Într-o stare de echilibru precar (nu lipsită de un oarecare umor plăcut), În timp ce mama Își găsea multă alinare În speranța că lumea iluzorie a bătrânei ei doici nu va fi zdruncinată. Mama știa foarte bine cât de dureros este să-ți fie spulberate iluziile. Cea mai mică dezamăgire căpăta la ea dimensiunile unei catastrofe majore. Într-un ajun de Crăciun, la Vira, cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
rătăcite, În toată varietatea și bogăția lor; o porțiune din zidul casei, vizibil de la fereastră, a fost zugrăvit Într-un alb strălucitor, pentru ca de fiecare dată când Își recăpăta relativ luciditatea, să aibă impresia că se află În siguranță, pe iluzoria Riviera Înscenată artistic de mama; și aici s-a stins În pace, pe 28 martie 1904, cu exact optsprezece ani Înainte de a muri tata. A lăsat patru fii și cinci fiice. Cel mai mare era Dmitri, care a dobândit dreptul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
bănuiala că am de-a face cu niște fantasme. Din fericire, această licărire rece de luciditate critică n-a dăinuit. Înflăcărarea pe care Încercasem s-o redau s-a Înstăpânit din nou readucându-și mijlocul de exprimare la o viață iluzorie. Șirul de cuvinte pe care le-am trecut În revistă erau din nou atât de strălucitoare, cu piepturile bombate și uniformele dichisite, Încât am pus pe seama Închipuirii prăbușirea pe care o zărisem cu coada ochiului. 3 Pe lângă lipsa de experiență
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mă văd pe mine și alte mii de ruși, ducând o existență bizară, dar nicidecum neplăcută, În lipsuri materiale și bogăție intelectuală, printre străini absolut nesemnificativi, germani și francezi fantomatici În ale căror mari orașe mai mult sau mai puțin iluzorii, noi, emigranții, se Întâmpla să locuim. Acești indigeni erau pentru ochiul minții la fel de plați și de transparenți ca figurinele croite din celofan și deși ne foloseam de invențiile lor, Îi aplaudam pe clovnii lor, culegeam prunele și merele căzute la
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
rămân în amintire ca niște văicăreli derizorii, ca niște mofturi de cochetă bătrână. Eventualul succes al produsului scris mă bucură, firește, căci e omenesc lucrul acesta, dar e mult mai prejos de voluptatea faptului ca atare și de sentimentul, poate iluzoriu, al reușitei artizanale. Nu pot să știu cu siguranță dacă ceea ce scriu merită să rămână (ca să fiu sincer, cred că da) și nici dacă, eventual meritând, are vreo șansă în direcția aceasta. Există și vanitatea de autor. Am spus cu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
dar fără ezitare, ca imediat și existențial obligatorie : acesta e cazul când în persoana prietenului se revelează brusc un monstru, când, cu alte cuvinte, întregul său spațiu moral e invadat de inumanitate. Să despuiem asemenea cazuri de orice eventual și iluzoriu prestigiu „demonic” : adevăratele urme ale monstruosului și inumanului sunt : nulitate, impostură, minciună sau, pentru a da niște exemple din literatură, Hlestakov ori Coriolan Drăgănescu. Între derizoriu și odios deosebirea e doar de optică, nu și de esență ; de la Tartuffe la
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
secrete, știute doar de cei ce apucaseră să le știe. Între cele două războaie, Ibrăileanu fusese la Iași obiectul unui veritabil cult, devenise o figură legendară ; în același timp, la București, era ridiculizat ca un provincial înapoiat, turiferar al unor iluzorii glorii locale și rămas la pozitivismul materialist al secolului trecut. În polemică, unde calitățile tipului său de inteligență nu sunt cele mai proprii, ci se cere un spirit mai rezumativ, mai sintetic, mai tranșant, care să nu se piardă în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
el ar însemna viață autentică, ieșire din condiționarea mecanică a existenței lui de gardian, dar nu poate decât să cadă în condiționarea cealaltă, bovarică, a cititorilor de magazine ilustrate, fascinați de gloria „monștrilor sacri”. Don Juan ̀ i explică ce iluzorie și penibilă e această presupusă fericire, simplă supunere mecanică la un model mitizat, la un clișeu „cultural”, adică la o „idee”. Don Juan e liber în măsura în care e subiectiv distanțat de „ideea” pe care o reprezintă, dar e constrâns de rolul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de principii adeseori și de o prudență nejustificată față de Rusia și grupurile etnice ruse din fostele colonii ale imperiului țarist și sovietic. În schimb abundă apelurile categorice adresate românilor, de a fi toleranți, de a ceda totul În numele unei stabilități iluzorii. Postura de observatori superficiali a reprezentanților C.S.C.E. și obediența românilor Îi face pe minoritarii ruși și ucraineni să creadă că vor domina În continuare. La fel ca În timpul ideologiei „fratelui mai mare” și al „eliberatorilor”. Faptul că Rusia expansionistă i-
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
culturală dusă de Ministrul Învățământului prin intermediul școlilor”. Kuharic Savo (Sușniewitza) Probleme economice și demografice care sunt la noi În prezent nu oferă condiții favorabile de progres. Nu văd 124 posibilitatea de a se Înființa școli fără de care succesul dorit este iluzoriu. Cu o Întâlnire anuală a politicenilor unde se spun cuvinte frumoase nu se prea poate face mare lucru. Vasile Leca Ambasadorul României la Zagreb ... Vă mulțumesc pentru interesanta revistă. Trimit, anexat, un material realizat după recenta acțiune a Ambasadei În
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
simplu "desfrânat și cititor de ziare". Viața lor se organizează în altfel de spații. Confruntarea cu realitatea pare a-i încurca; lumea lor este suprarealismul. Încercarea de a explica un fenomen care nu se încadrează în real este ademenitoare, dar iluzorie. Debutant, mi se părea că mă confrunt cu o semiologie logică. Acum știu că psihiatria este tot atât de încărcată de mistere cum este religia. Nu ignor și nu pot nega cauzalitățile biologice, nici determinările psihosociale, dar am sentimentul că microcosmosul nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fată Ca să-mi alin starea de mizantropie care mă cuprinde lent dar ireversibil, supărat pe prezentul care întreține această morbidă trăire psihologică, mă refugiez din când în când în alte lumi, în alte teritorii temporale, metodă prin care încerc o iluzorie terapeutică. Am la dispoziție două variante, trecutul și viitorul. Trecutul este mai accesibil pentru că lasă amintiri, urme, mărturii concrete. Trăirea sau retrăirea trecutului constituie un fond sufletesc extraordinar și nu îți trebuie chiar talentul lui Proust pentru a te delecta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
unei percepții externe" (1959: 452 ff). Între subiectivitate și realitate apare, astfel, o lume de simulacre, construită potrivit dorinței artistului, permițând-i acestuia să manipuleze fenomene exterioare, investindu-le cu semnificații și emoții onirice. Este o lume intersubiectivă, a experiențelor iluzorii prin care arta devine o "lectură" fantasmatică a realului. Pictorul spaniol pare să își proiecteze deliberat, pe pânză, propriile obsesii și fetișuri. Arhitectura tablourilor sale nu este însă deloc întâmplătoare: "paranoia", ale cărei resurse creatoare le explorează, rămâne o boală
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
atunci când elaborează modelul teoretic al pólis-ului și, implicit, ceea ce am numit "imaginarul filosofic al politicului". Ceea ce de asemenea respinge, dovedind din nou o gândire conservatoare, este asimilarea experienței ei, pe care o înțelege ca pe un factor disturbator, iluzoriu, ca pe o luptă a contrariilor. Páthos-ul, dóxa și simulacrul îi provoacă o atitudine critică față de imagine, văl al aparenței, prin care imitatorul degradează sensurile reale ale lumii și ale ideilor. Cu totul alta era valorizarea acestor noțiuni în credințele
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]