113,729 matches
-
îi sînt revizitate de Gérard-Georges Lemaire, care crede că viața postumă a lui Bruno Schulz în contemporaneitate nu se va sfîrși și tot mai speră ca manuscrisul dispărut al ultimei sale cărți, Mesia, să fie găsit. Dezbaterea sub genericul Gîlceava imaginilor, pornește de la lucrarea germanului Hans Belting, recent tradusă la Gallimard, Pentru o antropologie a imaginii, discutată de universitari francezi specializați în estetică și filosofia artei într-un limbaj accesibil și cu o rigoare ce nu exclude accentele polemice. Actualitatea editorială
"Le Magazine littéraire" by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12383_a_13708]
-
în contemporaneitate nu se va sfîrși și tot mai speră ca manuscrisul dispărut al ultimei sale cărți, Mesia, să fie găsit. Dezbaterea sub genericul Gîlceava imaginilor, pornește de la lucrarea germanului Hans Belting, recent tradusă la Gallimard, Pentru o antropologie a imaginii, discutată de universitari francezi specializați în estetică și filosofia artei într-un limbaj accesibil și cu o rigoare ce nu exclude accentele polemice. Actualitatea editorială e prezentată printr-o selecție din valul uriaș de apariții ale toamnei, în recenzii scurte
"Le Magazine littéraire" by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12383_a_13708]
-
în oglindă expresivă prin însăși tensiunea obiectului ce se oglindește. Sangvin, gelos, suferind la culme contrarietatea, poate fi raportat, firește, la "cristalizarea" stendhaliană și în genere la Eros ca "boală", obsesie, monoideism. E vorba de Erosul obștesc care instituie o imagine cultică a idolului său, dogorîtoare emanație a simțurilor, care se potrivește ori nu se potrivește cu realitatea, din ultima ipostază decurgînd drama. Egoismul și cruzimea sînt omologabile aci în liniamente tradiționale, "realiste", după cum notează d-na Irina Petraș: "Calitățile, capriciile
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
mesajul clar, el este permanent sedus de senzualitatea formei, de promisiunea unei carnalități abia stăpînite prin inflexibilitatea codului cultural. Pornește eliptic și abstract ca un extrem-oriental și, după cîțiva pași, asemenea unui explorator mereu disponibil, se trezește în luxuria unor imagini dense și pline de circuvoluțiuni ca o infinită masă cerebrală. Sigur pe sine, atît în discursul suav și transparent al vîrfului de creion, cît și în retorica amplă și impersonală a printului electronic, Ioan Cuciurcă acoperă, în esență, întregul spațiu
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
fiind înțeleasă nu ca o demonstrație, ci ca un enunț eliptic și esențializat, iar întregul instrumentar al formei se reduce la elementele pure ale geometriei, adică la linie și la unghi. Din multiplele posibilități de combinare a acestora se nasc imaginile surprinzătoare și emblematice ale unui discurs care nu-și propune doar investigații formale și simple codificări ale limbajului, ci și însușirea unui viguros imperativ moral, acela care derivă din identificarea existenței înseși ca țintă a unei continue adversități. Personajele picturii
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
autonomia esteticului". Nu-l mișcă relațiile de putere, este indiferent la cercurile sus-puse în care se mai învîrt scriitorii, acceptînd ca unică reverență pe aceea în fața valorii. Omul este inexistent în absența operei: "un E. Lovinescu cu mîna înțepenită, o imagine de coșmar, cine-ar îndrăzni să și-o reprezinte?" Pentru înțelegerea lui, ca și pentru priceperea lui Thomas Mann, sau a lui Tolstoi, cu necruțătoarele lor îndoieli, textul e singura cale. Prin urmare, Lucian Raicu nu este deloc un biograf
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
mefiență față de admirația protocolară, față de lectura lejeră, la lumina artificială a prejudecăților. Începi să-ți dai seama, aproape de sfîrșitul cărții că, de fapt, L. Raicu forțează filtrul operelor pentru a face să treacă prin el autorii, nu încremeniți într-o imagine de dicționar, ci vii, ca personaje în propriile lor romane. Stilul cărții nu este de bilanț, care contabilizează atent calitățile și scăderile fiecăruia, trage linie și dă verdicte, ci de eseu elegant și liber, ca o călătorie în timp cu
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
de seducție, contra unei sume de bani, timp de patru nopți. Dialogurile dintre cei doi sunt dublate de vocea regizoarei care redă monologurile interioare ale protagoniștilor; dar ceea se spune este penibil prin pompozitate pseudo-intelectuală - citez: "oceanul, în pofida înșelătoarei lui imagini masculine, se tăvăli în întuneric ca o cățea în călduri", "fragilitatea femeilor inspiră dezgust sau brutalitate; ele depind de una sau de cealaltă", ori "corpul femeii cere mutilarea și totuși nici o parte din el nu e excesivă". La care se
Invazia francofonă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12411_a_13736]
-
mari scriitori, prozatorul va nota în cap. XVIII din Anii de ucenicie: Această poamă mistreață a conducătorului nostru n-am mistuit-o cu plăcere" - semn că se situa într-o cu totul altă categorie valorică, avea despre sine o altă imagine decât aceea a egalității cu mediocrul Vasile Pop. Dar Nicolae Iorga va ști, totuși, să găsească diferențierea și să încununeze excepția, proclamând 1904 ca "anul lui Sadoveanu" (lui i se datorează sintagma), în "Sămănătorul" din 2 ianuarie 1905, în cronica
Centenarul debutului sadovenian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12402_a_13727]
-
pierdut din înregimentarea sa temporară în sămănătorismul lui Iorga. E. Lovinescu îl va discuta cu insistență în sintezele sale în funcție de această apartenență, sub semnul unui romantism funciar ale cărui indicii sunt lirismul, naturismul, paseismul și eroismul. Desprinderea sa de această imagine se va realiza greu și niciodată definitiv. Nu ar fi exagerat să așezăm debutul lui Mihail Sadoveanu printre miturile noastre culturale de consacrare senzațională și insolită a unui scriitor, alături de debutul precoce, la 16 ani, al lui Eminescu în 1866
Centenarul debutului sadovenian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12402_a_13727]
-
Dinescu. Adică doi dintre oamenii grație cărora CNSAS-ul avea de zece ori mai multe temeiuri morale de a exista decât o sută de președinții ale lui Gh. Onișoru. Poate că unii cred că Pleșu a demisionat din CNSAS "la imagine", dar că ar fi putut sta acolo liniștit în continuare. Iar alții i-ar putea reproșa că nu acceptă jocul democrației. A pierdut la vot, trebuia să accepte rezultatul votului. Nu poți accepta orice, chiar dacă ai pierdut la vot. Dacă
Voturile lui Gh. Onișoru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12415_a_13740]
-
sensului sau doar efectele stilului. Aceasta pare să fie avertismentul lansat preventiv de vocea naratorului cufundat apoi cu totul în străfundurile textului. Ceea ce poate părea carnația sensului, ar putea fi doar o iluzie textuală, o minunată textură perversă, alcătuită din imagini culturale și cuvinte purtătoare de încărcătură simbolică, dar, în egală măsură, frazele ar putea fi purtătoarele unor înțelesuri secunde, alephiene. Cum spuneam, vocea naratorului își schimbă deseori tonalitatea, nivelurile discursului sunt multiple, registrele variază. Enunțurile par formulate în oglindă, iar
Proză cât o bibliotecă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12419_a_13744]
-
Dintr-o neatenție în documentare, în recenzia de acum două săptămâni în care inventariam antologiile de poezie basarabeană contemporană nu am menționat și volumul alcătuit chiar de Emilian Galaicu-Păun împreună cu Eugen Lungu și Nicolae Popa, Portret de grup. O altă imagine a poeziei basarabene (Arc, 1995).
Proză cât o bibliotecă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12419_a_13744]
-
preformat în cvartet. Ei au însă un sound, se sincronizează, se susțin unul pe celălalt, "cântă" bine împreună. Ca în istoria oricărei formații, va veni vremea despărțirii, fiecare își va construi o carieră solo (unii au început-o deja), o imagine și un stil. Povestirile mici și mijlocii sunt, până la urmă, doar un joc, de-a hip-hop-ul, de-a societatea de consum, de-a antropologia și, mai ales, de-a literatura. Dar, pentru unii din ei, cel puțin (mai sinceri și
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
de modelul expresiei aluvionare a lui Ion }uculescu, după cum o naivitate infantilă, o joacă mereu proaspătă și năzuința către o anumită ordine îl amintesc pe Paul Klee. Insă aceste asocieri sînt mai degrabă imponderabile, trimiteri psihologice, decît epică directă a imaginii sau similitudini factologice. Și apoi Sabin Opreanu nici nu trebuie privit astfel, adică în fluxul imaginii istoricizate, pentru că nașterea sa a avut loc spontan și s-a sprijinit pe o altă materie. El este un amator, fără studii și fără
Sabin Opreanu, un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12412_a_13737]
-
și năzuința către o anumită ordine îl amintesc pe Paul Klee. Insă aceste asocieri sînt mai degrabă imponderabile, trimiteri psihologice, decît epică directă a imaginii sau similitudini factologice. Și apoi Sabin Opreanu nici nu trebuie privit astfel, adică în fluxul imaginii istoricizate, pentru că nașterea sa a avut loc spontan și s-a sprijinit pe o altă materie. El este un amator, fără studii și fără nici un reper istoric, dar unul de un profund profesionalism prin autenticitatea limbajului și prin coerența mesajului
Sabin Opreanu, un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12412_a_13737]
-
lui. Și cu epoca în care a trăit. Eu vreau să am în cap o lume românească vie - așa, cam de la 1861, anul cînd se întoarce Maiorescu în țară, pînă prin anii 1960-'70... Asta nu se poate reconstitui, în imagini oricît de palide, fără jurnale, fără memorii, fără cărți de istorie, fără amintiri despre... - Citești cărți de filosofie - sau care au măcar tangență cu filosofia - ale unor autori români de azi ca Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici sau Ciprian Șiulea? Cum
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
fie ridicate. Alexandru Dabija, Cătălina Buzoianu, Alexandru Tocilescu, Dragoș Galgoțiu, regizori mari, Anca Maria Colțeanu regizor tînăr și neliniștit, texte cu carne și angoase, cu tumult uman și aventură, teatre mari din București - Odeon, Bulandra, Mic - teatrul din Brașov, Brăila... Imagini pe rotund, oval, pătrate, dreptunghiulare, toate decorate cu același albastru acvatic în pass-partout, cu perspective jucate, proeminente, îndrăznețe sau cufundate departe, în rame și nostalgii. O expoziție mișcată. Care mă mișcă. Un artist care și-a dublat talentul printr-o
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
un nume de prim plan a ceea ce este vizual, lumină și plasticitate pe scenă, în spectacol. Un artist născut și crescut la Brăila. Taciturn, ars de soare, îmbrăcat în nisipiuri, Dragoș Buhagiar vorbește în această expoziție mult. E locvace în imaginile care i-au prins maturizarea. Și misterul lui de brăilean. Mister pe care îl poartă cu el și în spectacolele lui. Sub cupola teatrului din Brăila stau fragmente dintr-o istorie, instantanee dintr-un destin. O lumină divină se revarsă
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
Rodica Bin Prea tîrziu? A fost nevoie ca Apusul să-și simtă amenințată securitatea pentru a redescoperi lumea arabă și islamul? A fost nevoie ca arabii să aibă sentimentul că zilnic mass-media occidentală difuzează o imagine deformată a identității și lumii lor pentru ca ei să facă efortul de a se prezenta împreună la Frankfurt pe Main? - se întreba, desigur retoric, Naghib Mahfuz, scriitorul egiptean laureat al Nobelului pentru Literatură - 1988, în mesajul său transmis la începutul
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
de specialitate, lumea arabă s-ar reduce la atentate teroriste, la sînge și petrol, pietre și buldozere, fanatism religios, extremism violent, ruine, explozii, mame îndurerate, bătrîni disperați, tineri furibunzi, copii speriați, sărăcie, primitivism, ignoranță, ură... toate acestea aparținînd rezervorului de imagini pe care regiunile de criză din lumea arabă le furnizează mass-media în aceste zile. La polul opus se află lumea celor O mie și una de nopți, fabuloasa bibliotecă a lui Harun al Raschid, așa-numita Casă a înțelepciunii, Șeherezada
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
a adorației, halatele ŕ la japonaise, opulente, purtate în intimitatea locuințelor. La fiecare palier al spectacolului se adaugă, nu se simplifică. Luate în sine, elementele de decor ale scenografului Andrei Both sau unele dintre costumele Doinei Levința sînt extraordinare, nasc imagini tari, ce se rețin. Vitraliul enorm, unul dintre pereții unui spațiu, fie el cameră, salon, teatru se luminează uneori emoționant, desenînd ipostaze ale iluziei florale a paradisului. Jocul cu transparențele și opacitățile, cu oglindirile, cu succesiunea de oglinzi care glisează
De ce nu vorbeste Dorian Gray? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12433_a_13758]
-
pe micul ecran intervențiile lui Adrian Năstase, C.V.Tudor ș.a. în legătură cu renunțarea lui Teodor Stolojan la candidatura pentru președinție. Bravo! Ca să nu mai spun că șiroaiele de lacrimi băsesciene mi-au umezit megavijănu' pe la integrate încât a început să arate imagini romboidale și oameni cu capul pătrat - Doamne-ferește-ne!... La "Realitatea Tv", într-o emisiune-maraton consacrată aceluiași eveniment al zilei - abdicarea domnului Stolojan - Robert Turcescu a reușit de vreo câteva ori să facă pe moderatorul în fața lui Mircea Dinescu, dar numai după ce
"Țepele" – joc dpbrogean de la Basarabi by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12414_a_13739]
-
D. F.: Aș fi tentat să spun de la bun început că nu are nici un ecou, nu se vede. Dar un colocviu internațional precum cel de la Neptun începe să deplaseze sursa acestei lungi eclipse, de care în bună măsură e responsabilă imaginea confuză lasată în exterior chiar de România. Pe de altă parte, nu vreau să fiu nedrept față de cei cîțiva, puțini, editori francezi care se încumetă să publice autori români contemporani. Zilele trecute m-am dus special la cea mai mare
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
definitiv) al cititorului plictisit. După cum există și speranța că un plictis de astăzi poate deveni revelația de mîinie a celui care și-a modificat plictisul. Poezie nici nu poți să citești în mari cantități. Iei de la un poet două trei imagini cu tine în tramvai sau în desaga uitării personale, dar te poți trezi brusc, peste ani, într-o conjunctură de emoție pe care ți-o luminează numai un vers, reapărut miraculos pe avanscena memoriei. Eu personal nu scriu să-mi
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]