17,610 matches
-
dezinvoltură. Ajungem pe plajă. Parchează mașina. Scoate un pat și două scaune pliante din portbagaj. "Ce vrei cu astea?", o întreb. "Să ne așezăm". "Dar nu înotăm?" "Du-te liniștită, eu rămân aici. Să nu te grăbești". Înot în bazinul imens, și aici sunt valuri înalte. Apa oceanului spală bazinul ca pe o coajă de nucă. Dansez în valuri și mă gândesc la viața aborigenilor. Acum o săptămână am fost invitată la cină la Mihai, fostul soț al Silviei. Acesta părăsise
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Locuiau pe coasta Oceanului Pacific într-o natură prietenoasă, unde hrana le era la îndemână, culegeau fructe ori mâncau pește, iar de locuință nu aveau nevoie. Fiecare trib își avea regulile lui și triburile între ele nu se războiau. Spațiul era imens și nu avea sens să se omoare pentru hrană, mai bine se strămutau câțiva kilometri mai încolo. Omul alb a mai făcut o crimă de neiertat. Prin anii '20 tăbărau peste triburile de aborigeni, luau copiii între un an și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
întoarce, de parcă ar fi simțit reacția mea, și râde cu un râs molipsitor. Dinții ei strălucesc ca un șirag de perle. Mă simt vinovată. Ne urcăm în mașină și ne întoarcem spre casă. E după-masă devreme. Mașina zboară prin suburbiile imense ale Sydney-ului, Kati îmi vorbește într-o franceză catifelată, poposim pe toate plajele de pe malul de est al metropolei, ne cocoțăm pe malurile abrupte ale oceanului de unde privim apele: "Ioana Maria, tu ești acum departe zile întregi la întâmplare și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
funcționează și în vis, acolo orice este posibil, aștepta cu nerăbdare cașcavalul, era tăiat în jumătate, se vedeau găurile mari și pulpa fragedă, Doamne, de nu s-ar întoarce din drum, cașcavalul devenea din ce în ce mai mare, era din ce în ce mai aproape, găurile deveniseră imense, nici nu mai vedea altceva, pătrunsese în una din ele ca într-un tunel, îl înghițea cașcavalul. Azi-noapte a fost Revoluție în oraș, așa spun vecinii, el s-a ascuns în casă, nu a deschis nici televizorul, nu voia să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
intrat în cameră un miros de beci și un frig aproape neverosimil. Și-a zis că frigul vine din interiorul ei, vara nu poate fi atât de frig într-o încăpere, și totuși cu greu a adormit, zgribulindu-se în imensele falduri ale plăpumii de puf. Și aceasta mirosea cumva a stătut, deși învelitoarea era dintr-un damasc gros, apretată ca o foaie de tablă. S-a îmbrăcat la repezeală, s-a uitat în oglinda pișcată de rugină și nu i-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de salut, Zinzin cântă ca în zilele ei magice, a încălecat vioara și cântă în transă, muzica țâșnește din vioara ei ca o fântână arteziană. 31 decembrie 2009, Sydney Mă trezesc cu soarele între gene. Dorm pe o canapea desfășurată, imensă pentru trupul meu. Discul roșcat al astrului ceresc se uită la mine dinspre apus. Mă uit la ceas. E șase și treizeci de minute dimineața. De când am venit în Australia, mi se pare că lucrurile din jurul meu stau invers de cum
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
acum două mii de ani, fără nevroze, complet integrați în eternitate, mă gândesc că eu însămi trăiesc schizoid, aveam șase-șapte ani când aprindeam seara lampa cu petrol pentru a nu orbecăi prin casă până ne așezam la gura sobei, o construcție imensă, placată cu plăci de teracotă verde, din burta căreia seara se răspândea lumină și căldură, acolo, în jurul focului, ca în jurul focului din stepele imense ale Australiei, ascultam poveștile bătrânilor, întotdeauna miraculoase, fiecare poveste crea o lume fabuloasă, trăiam în cerc
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu petrol pentru a nu orbecăi prin casă până ne așezam la gura sobei, o construcție imensă, placată cu plăci de teracotă verde, din burta căreia seara se răspândea lumină și căldură, acolo, în jurul focului, ca în jurul focului din stepele imense ale Australiei, ascultam poveștile bătrânilor, întotdeauna miraculoase, fiecare poveste crea o lume fabuloasă, trăiam în cerc, în covata dintre două dealuri, nu au trecut nici cinzeci de ani de atunci, și eu, născută la lumina lămpii cu petrol, comunici prin
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
febrilă, încă din zori. La focuri mari, erau puși la proțap câțiva berbeci și doi purcei dolofani pe care îi roteau deasupra unei gropi pline cu jar încins, câțiva flăcăiandri, meșteri mari în asemenea meserie. La alte focuri, în ceaune imense, clocotea șah masasa balanăsa 1 mâncarea preferată a țiganilor mai ales la marile ospețe, ciorbe de pasăre și alte mâncăruri apetisante. Țigăncile tinere se treziră încă din zori, se spălară cu roua căzută din belșug pe ierburi și, din lanurile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
când îngerul morții s-a pogorât ca să curme firul unei vieți greu încercate, mama s-a grăbit, la 52 de ani, în ajunul Anului Nou 1980 să treacă Styxul, în taina liniștii de veci, în vreme ce din întunecatul cer cădeau fulgi imenși de zăpadă. Dumnezeu s-o odihnească acolo în liniște și pace! Tragedia lor m-a făcut să gândesc continuu, cu adâncă mâhnire și compasiune, la lucrurile și oamenii pe care nu i-am prețuit cât trebuie, și să constat că
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și cunoscuți de pretutindeni, regrete unanime. Dumnezeu să-1odihnească în pace”. Averea lăsată de bunicul ca moștenire familiei îndurerate cuprindea: casa țărănească cu 4 camere înconjurată cu un cerdac generos de larg, unde alergam jucându-ne de-a prinsa, un grajd imens plin cu animale și două slugi, Hilip Bulbacul și Grafira Rotundu, care le îngrijeau, o moară de măcinat făină de porumb, situată pe cursul râului Moldova, vreo 50 de prăjini teren arabil și grădină. În Dealul Runc și pe Doabra
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și de sora mea, iar în ultimele săptămâni de viață de soția mea Eugenia, care i-a ținut lumânarea aprinsă împreună cu vecinele Domnica Preutescu și Glicheria Mihalache. Chiar dacă a plecat în lumea veșnică la vârsta de 78 de ani, golul imens rămas în suflet m-a însoțit până la nașterea celei de-a doua fiice, Ana-Maria, în anul 1983. Dumnezeu s-o ocrotească acolo în ceruri, în seninul lumii de dincolo, pentru sufletul ei bun și curat, eu asigurând-o că nu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
căruia îi aduc elogii și astăzi, căci mi-a îmbogățit universul cunoașterii încă de la o vârstă destul de fragedă. La o sută de metri în fața casei părintești se afla proprietatea lui Grigore Pircu, care deținea pe lângă o crâșmă și o sală imensă pentru petreceri îbaluri, hore, nunți, cumetrii), spectacole muzicale și de divertisment sau filme artistice. Primul film pe care l-am văzut împreună cu mama, a fost Colț Alb, ecranizare după romanul scriitorului Jack London, în 1954, când aveam doar trei ani
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
pantă de la biserică și până la gară, sau pârtia naturală din grădina lui Gaiț, de sub dealul Barbușca. Duminica schiam pe dealul Buzăului cu platoul natural numit „Tarnă”, pe pârtia versantului de nord al Barbuștii, botezată „Bulatău”, ori pe dealul Morarului, un imens imaș în pantă unde vara pasc oile, iar mai recent adăpostește stâna viceprimarului Vasilică Lucan, zis „Prunaru”. Când iarna era geroasă și râurile Moldova și Moldovița înghețau bocnă, cei care aveam patine jucam hochei pe terenuri improvizate, cu mantinela și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
declarând că sunt sănătos tun și doresc să fac armata în orașul Roman. Medicii militari m-au luat peste picior, întârziind eliberarea avizului, timp în care delegatul grăbit plecase la Roman cu un recrut mai puțin. Dezamăgirea mea a fost imensă, nu vorbesc de surpriza făcută tatei, căruia-i dădusem toate planurile peste cap. La Regimentul de infanterie al Unității din Arad m-am instruit o perioadă de câteva săptămâni, după care am depus jurământul militar și apoi am fost recrutat
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
pernei și o strigam Încet, iar și iar, murmurându-i numele la nesfârșit, netezindu-i părul aurit și moale, sărutându-i ochii tulburători, atât de viu proiectați În propria-mi imaginație. Mă trezeam În zori epuizat, cu migrene și cearcăne imense, răvășit de prea multele orgasme avute peste noapte. Uram timpul când nu o vedeam, considerându-l o pierdere la scară cosmică. Mama se arăta foarte Îngrijorată de schimbarea mea, care devenea tot mai vizibilă și forfotea mereu În jurul meu, neînțelegând
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mai simțeam nici furnicăturile de la Început, nici vâjâiala din urechi, nici starea de somnolență care mi Împăienjenea toate simțurile. Nicio senzație de foame, de sete, oboseală, frig... Doar o liniște necunoscută se instalase În lăuntrul meu, umplând acolo un gol imens, În care mă adânceam cu fiecare secundă scursă. Viețuiam Într-un soi de luciditate bolnavă, separat de lumea care mă conținea, ca și cum aș fi fost prins În spatele unei oglinzi mari, de unde vedeam totul, dar nu mă puteam remarca În niciun
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
se deschideau la Întoarcerea acasă. În ceasurile când lucra singur, vopsind la nesfârșit pereți albi și absurzi, deseori se cufunda În apele memoriei, redescoperindu-se alături de soție și copil În dulci amintiri, a căror muzică Îi umplea inima de o imensă fericire, care-l trimitea-n foșniri de lacrimi. La Început a crezut că nu va putea rezista muntelui de dor care se aduna În spatele său, dar a Înțeles mai apoi că timpul era și prietenul său, iar șansa pe care
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ciudat pe Colonel (cum Îi spuneau prietenii după ce tata, care mâncase armată pe pâine o viață, se pensionase). Și, chiar dacă nimeni nu se arăta prea curios, domnul Martin Începu să povestească neinvitat, privind dincolo de noi: Mă aflam Într-o sală imensă, fără geamuri - porni el cu o voce albă - cu pereți foarte Înalți, de care atârnau draperii purpurii. Draperiile tremurau si răspândeau o lumină puternică. Colonelul, Îmbrăcat În costumul lui bej cu dungi subțiri, stătea În capul unei mese lungi și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
lor oraș, care te făcea să uiți de cenușiul cotidian și-ți transmitea o stare pozitivă, aducându-ți tinerețea În suflet. De fapt, realizau cu toții că aveau printre ei, ca oaspete În orășelul lor, un om deosebit, cu un talent imens, ieșit din comun. Dacă cei mici vorbeau cu aprindere despre minunatul Grimmi, cei mari discutau despre arta desăvârșită a păpușarului, despre tehnica lui specială, despre siguranța și rapiditatea nemaivăzute cu care mânuia sforile, dând viață unei păpuși de lemn. Jurai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
gâște... surâsul unei fetițe În rochiță vișinie, cu guler alb și buze foarte roșii, ce se balansa Într-un leagăn și Îl privea tăcută numai pe el... palma-i plină de sânge, mușcată de o gură cu dinți fioroși... fluturele imens, descoperit În liniștea unei nopți de vară pe prispa casei de la țară... freamătul zarzărilor Înfloriți, care, atunci când se scuturau, Îl făceau să plângă Îndelung... aripile cu... Apoi imaginile se Înroșeau și se topeau aglomerate, Învolburându-se ca Într-un carusel
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îndepărtă fâstâcit, Îndreptându-se spre o uliță pietruită, necunoscută, de-a lungul căreia se Înșirau mai multe magazii și câteva dughene de tăbăcărie, cu aer Împuțit. Nimeri Într-o zonă labirintică, unde pereții caselor păreau că se amestecă. O umbră imensă căzu dintr-o dată deasupra lui. Se lipi brusc de un zid rece, perdeluit cu iederă. Șira spinării Îi fu străbătută de același tren de gheață, care-l bloca pe de-antregul. Înțelese În câteva clipe cât de aproape era de Câinele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
zid rece, perdeluit cu iederă. Șira spinării Îi fu străbătută de același tren de gheață, care-l bloca pe de-antregul. Înțelese În câteva clipe cât de aproape era de Câinele Negru. Una dintre labe se afla chiar În dreptul ochilor săi. Imensă, puternică, Înnegrită de un păr sârmos. Spre surprinderea lui, Însă, Câinele Negru dispăru imediat, ca la o chemare. Nu reuși să-și dea seama dacă acesta Îi simțise prezența ori, pur si simplu, Îl evitase. Era totuși Îngrijorat că ceva
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
i se Împrăștia În stropi de sunet. Degetele Îi alergau zglobii pe corzile instrumentului, lăsându-se călăuzite de puterea imaginației, de plăcerea cu care improviza. Numai că acum chitara, care În mâinile lui prindea viață ca vrăjită, răspândind În camera imensă atâta frumusețe, nu-l mai asculta . De fapt, sesiză cu un zâmbet amar că mâna dreaptă, pe care apăruse un fel de praf cenușiu, era cea care se lupta cu el, care nu-i mai răspundea aproape deloc chemării, zbătându
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îi picura În auz cu zgomot stins, Înnebunindu-l. Se Întrebă cum de mai era conștient Încă, cum de mai putea raționa. Se gândea tot mai intens la ea. Îl cotropea sentimentul acela tăios al interminabilei așteptări și Întrezări vidul imens În care plutise mereu. Undeva, Într-unul dintre ungherele Îndepărtate ale camerei, descoperi o uriașă pânză de păianjen. Pânza, de un albastru transparent, acoperea un pat masiv, peste a cărui lucire mată o văzu, dintr-o dată, pe ea, Întinsă acolo
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]