10,269 matches
-
De natura et origine animae: J. Plagnieux, F.-J. Thonnard, A.C. de Veer; cf. și BA 21). 14. Polemica antipelagiană: conflictul cu Iulian de Eclanun în Italia, totuși, condamnarea lui Pelagius a făcut senzație, și nu atît din cauza intervenției autorității imperiale, considerată, în sine, nejustificată, cît mai ales pentru că s-a înțeles că episcopatul african își impusese propria teologie întregii creștinătăți occidentale. Mulți fuseseră seduși de predicele lui Pelagius - atît nobili din Roma, cît și oameni ai Bisericii; printre aceștia, poate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
decizia lui Zosimus, motiv pentru care a fost destituit și trimis în exil; nici adresîndu-se curții n-a obținut un rezultat mai bun, pentru că acolo era influent un prieten de încredere al lui Augustin, contele Valeriu, care obținuse semnarea decretului imperial din 419. în 419-420, Augustin i-a trimis lui Valeriu prima carte din tratatul despre Nuntă și concupiscență (De nuptiis et concupiscentia), al cărui titlu arată deja spre ce tip de subiect se deplasase de-acum polemica episcopului de Hippona
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
forțele sale reduse, n-a putut sau n-a vrut să-i înfrunte pe față), fusese constrîns să-i declare foederati și să-i accepte în interiorul imperiului, plătindu-le un tribut și formînd cu oamenii lor un corp de miliții imperiale (lucru care se mai întîmplase în momentele cele mai rele din secolul al III-lea). începînd cam din anul 380, barbarii nu mai puteau fi considerați pur și simplu niște invadatori, pentru că se stabiliseră deja în interiorul granițelor imperiului: tocmai de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care au acceptat doar în parte premisele polemicii radicale a lui Augustin împotriva lui Pelagius: un semn, acesta, al faptului că episcopul de Hippona, în ciuda faimei sale și a hotărîrii cu care reușise să smulgă de la papalitate și de la curtea imperială condamnarea ereticului, nu avea încă, pe plan cultural și dogmatic, și mai ales în Gallia, acea autoritate ce i-a fost atribuită în secolele următoare. Am spus că e un termen impropriu deoarece susținătorii acestui antiaugustinism nu se revendică niciodată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
omului Bisericii [clericus]”). De aceea, n-a mai cultivat-o începînd cu 470-471, ci s-a dedicat epistolografiei în proză, constituită din nouă cărți de epistole, scrise între 469 și 492. Așa cum se întîmplă de obicei cu epistolarele din epoca imperială, de la Pliniu cel Tînăr pînă la Symmachus, conținutul acestor scrisori este foarte variat: sînt scrisori de recomandare, de afaceri, de felicitare; sîntem deci departe de marile epistolare creștine datorate lui Ciprian, Ambrozie sau Ieronim. Ultimele par mai animate de un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
una cu alta; cea din Gallia era mai bogată, deoarece nu era oprimată de o stăpînire atît de violentă și distrugătoare cum era aceea a vandalilor în Africa. Italia a rămas izolată politic: numai curtea episcopală de la Roma, spre deosebire de puterea imperială retrasă la Ravenna, a putut, grație activității energice a celor mai importante personalități ale sale - în primul rînd a lui Leon cel Mare - să mențină contactul cu celelalte Biserici. îndeplinindu-și această datorie, papalitatea, încă din secolul al V-lea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pelagian, ci ar fi sincer în aprecierea sa pozitivă referitoare la episcopul de Hippona, deși respinge consecințele extreme ale augustinismului. în sfîrșit, trebuie să amintim printre operele lui Arnobiu și Cartea către Gregoria (Liber ad Gregoriam), o doamnă de la curtea imperială care, fiind în conflict cu soțul său, îi solicitase lui Arnobiu o consolare spirituală: acesta, amintindu-i de femeile sfinte de odinioară, îi recomandă să fie răbdătoare și generoasă. Bibliografie. Texte: CChr.Lat 25-25A, 1990-1992 (K.D. Daur); Arnobio il Giovane
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Brill, Leiden, 1988. 6. Merobaude Merită să fie amintit pe scurt și poetul Flavius Merobaude, cunoscut mai mult pentru cariera sa militară, pentru care a fost răsplătit cu titlurile de vir spectabilis și de comes sacri consistorii (membru al consiliului imperial); a fost poetul care i-a închinat versuri lui Aetius, ultimul mare conducător de oști roman, învingătorul lui Attila; i-a fost ridicată o statuie în 435 și a fost amintit și de Sidonius Apollinaris. Despre activitatea sa literară - în cadrul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a scriitorilor creștini se simțea îndemnată să combată cu armele gîndirii erezia ariană adoptată de vandali, să opună argumentele lor folosirii tiranice a violenței. Stăpînirea vandală s-a sfîrșit în 533-534, ca urmare a rapidei cuceriri bizantine, prezentată de propaganda imperială ca o refacere a Imperiului Roman. Sub multe aspecte, dominația bizantină în Africa și, pentru o foarte scurtă perioadă, treizeci de ani mai tîrziu, în Italia, a fost dură și odioasă; a avut însă efecte benefice pe plan cultural, deoarece
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
îl combătea tot pe Chiril și respingea Crezul de la Efes. Cum de obicei paragrafele dintr-un astfel de edict erau numite „capitole”, în acest caz prin sintagma „Trei Capitole” sînt desemnate persoanele și scrierile lovite de anatemă. Și o scrisoare imperială din 5 mai 553, trimisă celui de-al cincilea conciliu ecumenic de la Constantinopol care își începea lucrările în acele zile, atrăgea atenția Sfinților Părinți asupra figurilor lui Teodor, Teodoret și Iba. După cum vom vedea imediat, această condamnare a provocat o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și ai Crezului de la Calcedon. Facundus a polemizat și cu papa Vigilius și și-a răspîndit opera în Africa în 571, ascunzîndu-se însă într-un loc secret tocmai pentru că, refuzînd deciziile conciliului de la Constantinopol, putea fi considerat rebel de către autoritatea imperială. Tot din această perioadă datează și Epistola de credință catolică în apărarea celor Trei Capitole (Epistola fidei catholicae in defensione trium capitulorum), trimisă tuturor catolicilor din Africa, unde sînt aspru criticați episcopii care nu erau dispuși să sacrifice unitatea Bisericii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
68, 969-1052. 6. Victor de Tununa Tununa era un mic oraș din Africa proconsulară. Aici era episcop Victor, un alt adversar al condamnării celor Trei Capitole. Din acest motiv, în jurul anului 555, el a fost trimis în exil de către autoritatea imperială și a trebuit să își schimbe frecvent reședința. A călătorit în Egipt și apoi la Constantinopol prin anii 564-565; în cele din urmă, i s-a îngăduit să se întoarcă în Africa, în orașul său. Fiindcă a refuzat în continuare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Th. Mommsen). 7. Primasius de Adrumet Măsurile luate de autoritatea bizantină s-au răsfrînt și asupra lui Primasius de Adrumet, oraș din Bizacena; acesta, la fel ca Verecundus de Iunca, a fost chemat la Constantinopol pentru că s-a opus decretului imperial privitor la cele Trei Capitole. Dar, în timp ce Verecundus a continuat să-și manifeste opoziția chiar și la Constantinopol, Primasius, dacă e adevărat ceea ce spune despre el Victor din Tununa, a cedat presiunilor autorității laice, fiindcă spera să devină primat al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
chiar dacă în operele lui Boetius găsim referiri la acte de samavolnicie comise de goți împotriva italicilor. Teodoric, educat la Constantinopol, s-a comportat ca un prieten al Imperiului de Răsărit în prima parte a domniei sale, menținînd legături strînse cu autoritatea imperială; acest lucru a stimulat schimburile, inclusiv culturale, cu partea de limbă greacă a imperiului, ceea ce a dus la reînnoirea cunoștințelor de limbă și literatură grecească. Din acest motiv, în unele studii recente (de exemplu, ale lui Pierre Courcelle) s-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
el are cu siguranță o responsabilitate, cel puțin indirectă - pentru climatul pe care l-a creat -, în privința inițiativei mulțimii fanatice care a linșat-o pe celebra gînditoare platonică Hypatia în 415. O consecință a acestor abuzuri au fost probabil edictele imperiale din anii 416-418, menite să limiteze activitatea grupurilor de parabalani, un fel de infirmieri care, în realitate, erau gărzile înarmate ale episcopului. Probabil pentru a menține bunele raporturi ci Biserica din Roma, Chiril a acceptat totuși, începînd cu anul 417
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mici ale lui Theodosius al II-lea, Arcadia și Marina, și, respectiv, surorii sale mai mari, Pulcheria, și soției sale, Eudocia. Această strategie n-a obținut efectul sperat; împăratul s-a înfuriat, acuzîndu-l că vrea să provoace disensiuni în familia imperială prin scrisori trimise separat diferiților membri ai acesteia. în schimb, Chiril a găsit înțelegere la episcopul Romei, Celestin, căruia îi trimisese deja extrase tendențioase din predicile lui Nestorie (și de a cărui reacție se folosise pentru a-și ataca direct
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o perspectivă clară asupra situației, a răspuns prin depunerea și arestarea lui Chiril, a lui Memnon și a lui Nestorie și prin condamnarea tuturor hotărîrilor conciliului. Nestorie a acceptat destituirea și s-a întors în Antiohia, în timp ce Chiril bombarda curtea imperială cu scrisori; împăratul a sprijinit alegerea lui Maximian ca patriarh de Constantinopol la Antiohia, care era controlată susținătorii lui Chiril (25 octombrie), și nimeni nu l-a mai putut opri pe acesta cînd, înainte de revocarea arestului la domiciliu, a vrut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
30 octombrie, i s-a făcut o primire triumfală. în anii următori, Chiril s-a străduit să restabilească pacea, mai precis să-i determine pe antiohieni să-l abandoneze pe Nestorie; distribuind daruri nenumărate, el a reușit să manipuleze curtea imperială în această direcție. S-a ajuns astfel la formula de unificare promulgată la 23 aprilie 433; la reafirmata fidelitate față de Crezul de la Niceea, se adăuga o declarație cristologică prin care Cristos era recunoscut ca Dumnezeu desăvîrșit și om desăvîrșit, constituit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
al lui Dumnezeu devenit om și întrupat, și tot el crucificat și înviat din morți, care va veni la vremea sa întru slava lui Dumnezeu Tatăl și a sfinților îngeri” (ibid.). Nevoia de a cîștiga, în competiția cu Nestorie, curtea imperială de partea sa, l-a făcut pe Chiril să compună, în 430, trei scrieri dedicate împăratului Theodosius al II-lea și femeilor din familia imperială. Prima, Prosphônêtikos, desemnată în mod curent cu titlul Despre dreapta credință, către Theodosius, se deschidea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Tatăl și a sfinților îngeri” (ibid.). Nevoia de a cîștiga, în competiția cu Nestorie, curtea imperială de partea sa, l-a făcut pe Chiril să compună, în 430, trei scrieri dedicate împăratului Theodosius al II-lea și femeilor din familia imperială. Prima, Prosphônêtikos, desemnată în mod curent cu titlul Despre dreapta credință, către Theodosius, se deschidea cu un amplu elogiu adus împăratului (la plural, desigur, pentru că, teoretic, era dedicată și împăratului din Occident, Valentinian al III-lea; restul scrierii este însă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
titlul Despre dreapta credință, către Theodosius, se deschidea cu un amplu elogiu adus împăratului (la plural, desigur, pentru că, teoretic, era dedicată și împăratului din Occident, Valentinian al III-lea; restul scrierii este însă la persoana a doua singular). Temelia puterii imperiale, afirmă Chiril, este Cristos; de aceea, împărații nu trebuie să admită nici o blasfemie contra divinității. Autorul își propune să redacteze pentru ei un compendiu al „tradiției credinței ortodoxe și apostolice” și, în special, al întrupării Unului-născut (1-4). Intenția e realizată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
se adresa împăratului, un dialog compus cu cîțiva ani înainte și, evident, nepus în circulație, revizuindu-l în grabă sub forma unui tratat. Concomitent el a compus alte două texte, pe care le-a trimis unor femei influente din familia imperială. Acestea din urmă au, amîndouă, Discurs (prosphônêtikos) închinat reginelor. într-unul din ele, Chiril declară (cap. 2) că vrea să alcătuiască și să comenteze pe scurt o culegere de citate din Scripturi referitoare la Cristos. La începutul celuilalt, el spune
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
vechi a lui Chiril, și nu o operă compusă în timpul polemicii cu Nestorie. Așa cum am spus, reacția lui Theodosius a fost dură: el l-a acuzat pe Chiril că a trimis scrisori separate pentru a produce disensiuni în sînul familiei imperiale; de altfel, violența replicii ne face să ne gîndim că existau realmente niște divergențe acolo, deoarece Pulcheria, cel puțin, trecuse deja de partea lui Chiril. Oricum, acesta, întors la Alexandria după conciliul de la Efes, s-a grăbit să redacteze o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de Discursul adevărat al lui Celsus (despre care cf. vol. I, pp. 321-323) și de Porfiriu din Tyr; însă Iulian, totodată, se poate referi la experiența precedentelor decenii, cînd s-au instaurat și consolidat raporturi strînse între creștinism și politica imperială (de exemplu, referirea la intoleranța creștinilor față de religia tradițională și chiar față de „ereticii” lor: VI, PG 76, 813 D). Dacă discursurile lui Grigorie de Nazianz în care îl combate pe Iulian, scrise în iarna din 363-364 (cf. vol. II, t
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
divine -, a afirmat că Maria nu putea fi definită ca Theotokos, „mamă a lui Dumnezeu”, ci doar ca Christotokos. Reacțiile provocate de această poziție i-au dat patriarhului Chiril al Alexandriei ocazia de a interveni împotriva lui atît la curtea imperială, cît și pe lîngă episcopul Romei, inițiind astfel un conflict în care dezbaterea ideologică era și o formă de manifestare a rivalității dintre cele două mari patriarhate orientale. Așa cum am explicat pe larg în altă parte (a se vedea pp.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]