2,209 matches
-
pot fi folosite ca modificatori prenominali, pe când verbele atelice cu un argument selectează hebben 'a avea', iar participiul lor nu poate fi folosit ca modificator prenominal. Van Hout (2004: 71) preia de la Zaenen (1993)2 ideea că, în neerlandeză, pasivizarea impersonală este sensibilă la control, iar selecția auxiliarelor și modificarea prin participiu, la telicitate; pasivizarea impersonală nu este deci un test pentru inacuzativitate. Alexiadou (2001: 38) arată că în greacă nu există teste standard pentru a distinge între inacuzative și inergative
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
avea', iar participiul lor nu poate fi folosit ca modificator prenominal. Van Hout (2004: 71) preia de la Zaenen (1993)2 ideea că, în neerlandeză, pasivizarea impersonală este sensibilă la control, iar selecția auxiliarelor și modificarea prin participiu, la telicitate; pasivizarea impersonală nu este deci un test pentru inacuzativitate. Alexiadou (2001: 38) arată că în greacă nu există teste standard pentru a distinge între inacuzative și inergative, dar distincția există. Alexiadou (2001: 84) afirmă că rusa nu distinge între inacuzative și inergative
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
essere: de exemplu, reflexivele nonclitice (de tipul sé stesso). De aceea, Chierchia reformulează regula lui Burzio: essere este selectat dacă și numai dacă subiectul leagă poziția obiectului sau un subiect clitic (pentru a explica și selecția în cazul lui si impersonal). Referindu-se tot la explicația lui Burzio, Abeillé și Godard (2000) arată că autorul derivă selecția auxiliarului essere din proprietățile structurale comune verbelor reflexive, pasive și inacuzative; pentru anumite verbe inacuzative însă, selecția auxiliarului essere este specificată lexical; pentru apariția
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de stare. În modelul propus de Chierchia (1989, 2004) − vezi Capitolul 3, 5.3.3.1. − selecția auxiliarului de perfect compus în italiană se explică astfel: verbul essere 'a fi' este selectat de pasive, reflexive, inacuzative și construcțiile cu si impersonal, adică atunci când este aplicată una dintre operațiile asupra rolurilor tematice care afectează subiectul: P, cuantificarea existențială a poziției subiectului, în cazul pasivului; R, identificarea subiectului cu poziția obiectului, în cazul reflexivului; R și/sau E, adăugarea unei poziții de subiect
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
să mai plătim (b) Spune că trebuie să mai plătim (c) A ieșit că trebuie să mai plătim 22. Exemplul ales pentru ergative nu este însă relevant, neexistând nicio legătură între verbul de schimbare de localizare a ieși și verbul impersonal a ieși, folosit spre exemplificare de autori. 5. INFINITIV VS SUPIN Pornind de la analiza propusă de Grimshaw (1990) pentru limba engleză, Cornilescu (2001: 467−168)23 subliniază importanța ridicată a parametrului aspect pentru nominalizările românești: infinitivul este [+ Telic], iar supinul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
este și ai să ajungi împărat (Creangă) - (despre noțiuni temporale) "a se împlini, a trece (când vorbim de trecut), a mai rămâne, a trebui, a lipsi (când vorbim de viitor)"; (9) Era dimineață când am intrat în oraș (C. Negruzzi) − impersonal; (10) Mânia lui Dumnezeu ce era afară: să nu scoți câine din casă, dar încă om! (Creangă) − p. ext., despre vreme; (11) Dacă ți-am făgăduit atunci, a fost numai ca să te împușc (Ispirescu) − "acesta se întâmplă cu scopul ca
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
in Australia: Free and Bound Pronouns", în: A. Y. Aikhenvald și R. M. W. Dixon (eds.), p. 67−93. Dobrovie-Sorin, Carmen, 2004, " Se−Si Type Anaphors", ms., SynCom Project, www.llf.cnrs.fr/fr/Sorin/SE SI Carmen Sorin.pdf Dobrovie-Sorin, Carmen, 1998, "Impersonal se Constructions in Romance and the Passivization of Unergatives", Linguistic Inquiry, 29, 3, p. 399-437. Dragomirescu, Adina, 2007, "Observații asupra grilei de roluri tematice a verbelor ergative", în: G. Pană Dindelegan (coord.), Limba română - Stadiul actual al cercetării, București, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
p. 332−357. Pană Dindelegan, Gabriela, 2008b [2005b], "Categoria diatezei", în GALR, I, p. 480−482. Pană Dindelegan, Gabriela, 2008c [2005c], "Grupul verbal", în GALR, II, p. 47−73/47−72. Pană Dindelegan, Gabriela, 2008d [2005d], "Construcții pasive și construcții impersonale", în GALR, II, p. 133−147/131−144. Pană Dindelegan, Gabriela, 2008e [2005e], "Construcții reflexive și construcții reciproce", în GALR, II, p. 148−171/145−167. Pană Dindelegan, Gabriela, 2008f [2005f], "Predicatul", în GALR, II, p. 241−266/238−262
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
apud Desclés (1998: 164). 56 T. Tsunoda, "Remarks on Transitivity", Journal of Linguistics, 21, p. 385−396, apud Desclés (1998: 164). 57 Vezi și soluția adoptată în GALR 2008 [2005], în care conctrucțiile cu se aparțin diatezei pasive sau diatezei impersonale, după cum provin de la verbe tranzitive sau intranzitive. 58 P. Hopper, S. Thompson, "Transitivity in Grammar and Discourse", Language, 56, 2, p. 251−299. 59 R. van Valin, "Semantic Parameters of Spilt Intransitivity", Language, 66, p. 221−260. 60 Ideea apare
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cu mai multe Cazuri este atribuit în proiecții funcționale de sus până jos. 68 Ideea este reluată în Alexiadou (2001: 117). 1 Conform acesteia, expresia sintactică a argumentelor se poate determina întotdeauna pe baza sensului verbului. 2 D. M. Perlmutter, "Impersonal Passives and the Unaccusative Hypothesis", Proceedings of the Fourth Annual Meeting of the Berkeley Linguistic Society, p. 157−189. 3 D. M. Perlmutter, P. M. Postal, "The 1 - Advancement Exclusiveness in Law", în: D. M. Perlmutter, C. G. Rosen (eds.), Relational
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
28, p. 383−400. 123 Existența acestei structuri în română ar fi un indiciu că parametrul este setat în sintaxă. 124 T. Reinhart, "The Theta System: An Overview", Theoretical Linguistics, 28, p. 229−290. 125 G. Chierchia, "The Variability of Impersonal Subjects", în: E. Bach, E. Jelinek, A. Kratzer (eds.), Quantification in Natural Language, vol. 1, Dordrecht, Kluwer, p. 107−143. 126 M. Arad, Roots and Patterns: Hebrew Morpho-Syntax, Dordrecht, Springer. 127 R. D. van Valin, D. P. Wilkins, "The Case
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
mi-au părut mai puțin obișnuite. 141 www.stirilocale.ro. 142 În termenii lui Reinhart (1996), forma nonreflexivă este aleasă dacă subiectul este specificat [+c+m], iar cea reflexivă, dacă subiectul este specificat [+c+m]. 143 R. D'Alessandro, "On Impersonal si Constructions in Italian", ms., University of Stuttgart. 144 J. Fontana, J. More, "VP-Internal Subjects and se-Reflexivization in Spanish", Linguistic Inquiry, 23, p. 501−510. 145 R. Kayne, "Romance Se/Si", GLOW Newsletter, 20. 146 M. McGinnis, "Reflexive Clitics and
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
69−96. 151 N. Hornstein, Move! A Minimalist Theory of Construal, Oxford, UK/ Cambridge, Mass., Blackwell Publishers. 152 C. Dobrovie Sorin, Syntaxe du roumain, chaînes thématique, teză de doctorat, Université Paris VII. 153 A. Naro, "The Genesis of the Reflexive impersonal in Portuguese: A Study in Syntactic Change as a Surface Phenomenon", Language, 52, p. 779−811. 154 E. Wehrli, "On Some Properties of Frech Clitic se", în: H. Borer (ed.), Syntax and Semantics, New York, London, Academic Press, p. 263−284
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
extern pot avea reflexiv obiectiv: mă tai/tai un copac (complement extern); *mă produc/produc mărfuri (complement rezultativ); *mă cânt/cânt un cântec frumos (complement intern). 22 Exemplul nu este bine ales, pentru că verbul a ieși din acest context este impersonal, iar propoziția care urmează este subiectivă. 23 Alexiadou, Iordăchioaia și Schäfer (2009) au preluat această idee, dar au interpretat-o "radical", arătând (cu date parțiale din română) că ergativele acceptă nominalizarea de tip infinitiv, iar inergativele, pe cea de tip
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de echilibru, cât și determinarea eficacității soluțiilor de rezolvare a dificultăților. Iată acest exemplu. Definirea sistemului. Organizațiile au elaborat o strategie generală de a face față unui anumit tip de dificultăți (subiectivism, incompetență, comportament arbitrar): elaborarea de reguli generale și impersonale. În ultimul secol s-a produs un proces enorm de codificare și standardizare atât a situațiilor și problemelor, cât și a răspunsurilor, a soluțiilor. A apărut modelul organizării birocratice raționale (Max Weber). Punctul de pornire a analizei. Organizația întâmpină dificultăți
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
A apărut modelul organizării birocratice raționale (Max Weber). Punctul de pornire a analizei. Organizația întâmpină dificultăți cu beneficiarii (clienții) săi. Aceștia sunt nemulțumiți de serviciile organizației. Soluția. Dată fiind nemulțumirea clienților, sistemul de organizare bazat penorme și reguli generale și impersonale cuprinde în el o soluție structurală: sporește exigența controlului comportamentului, pentru a se asigura o mai ridicată fidelitate a acestuia față de normele existente și, în plus, formulează noi norme, reguli pentru situațiile care s-au dovedit a fi insuficient de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
neutre. În alte condiții sau, cel puțin în anumite etape, sistemul relațiilor de rudenie a presat puternic sistemul industrial modern, modificându-i într-o anumită măsură logica funcționării, inducând preferințe proprii acolo unde ar fi trebuit să funcționeze criterii obiective, impersonale, derivate din exigențele eficienței. Relațiile de vecinătate, cu influențele lor reciproce, reprezintă o sursă majoră de conflict între sisteme. În mod special, conflictul se declanșează în cazurile de incompatibilitate: știință/religie, socialism/capitalism, opresiune/democrație. Marx a descris un caz
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
recurge laexaminarea tipului de raționalitate ca una dintre sursele cele mai importante. Când problemele de soluționat sunt mult prea dificile, apare o tendință de evadare din realitate, caracteristică esențială a modelului birocratic. Centralizarea accentuată și crearea de norme generale și impersonale reprezintă tehnici tipice de evadare din realitate a organizațiilor, strategii de acțiune pe baza unei definiri simplificate a realității. Sociologia actuală prezintă de cele mai multe ori însă o abilitate scăzută de a lua în considerare, într-o explicație complexă unitară, atât
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de secție angaja tineri la recomandarea muncitorilor mai vârstnici din secție (rude sau consăteni), pentru care aceștia din urmă garantau. Sistemul deci întărea controlul organizațional asupra noilor angajați prin forțele coercitive ale comunităților rurale și de rudenie. Modul exterior și impersonal de realizare a selecției, bazat pe determinarea cerințelor posturilor de muncă și a capacităților personale, deși incomparabil mai eficient, este însă de natură să scadă sensibil atât autoritatea ierarhică, dar și forțele integrative interpersonale întărite de sistemul tradițional. Feedbackul neconstructiv
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
prin supraviețuirea celui mai adaptat. S-a făcut observația că o asemenea idee reprezenta în fond o reflectare a mecanismelor reale ale dezvoltării societății capitaliste. Nu rațiunea cu valorile ei și acțiunea transformatoare sunt forțele istoriei, ci procesul social global impersonal, care se desfășoară în timp. Criteriul evoluției este obiectiv - creșterea în complexitate, o adaptare mai bună. Până la urmă, rezultatul este pozitiv pe ansamblu, dar nu acest aspect este important. Optimismul pe termen lung compensa viziunea încordată a prezentului și viitorului
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sursa În ambiguitatea modernizării, care cumula două discursuri contradictorii și Înrudite (,,discursul eliberării” și ,,discursul disciplinării” - Peter Wagner), tranziția, arată sociologii, nu va scăpa de ambivalențe structurale. Două sunt Îngrijorările sociologilor privind tranziția: prevenirea ,,riscurilor de absolutism” al rațiunii umane impersonale (Touraine), a puterii uniformizatoare a dreptului, contabilității, educației bazate pe cultivarea caracterului impersonal al relațiilor, pe de o parte, și rezistența culturilor particulare, pe de altă parte, astfel Încât să se evite instrumentalizarea raporturilor interumane. În ultimii ani, discursul ziariștilor, al
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și ,,discursul disciplinării” - Peter Wagner), tranziția, arată sociologii, nu va scăpa de ambivalențe structurale. Două sunt Îngrijorările sociologilor privind tranziția: prevenirea ,,riscurilor de absolutism” al rațiunii umane impersonale (Touraine), a puterii uniformizatoare a dreptului, contabilității, educației bazate pe cultivarea caracterului impersonal al relațiilor, pe de o parte, și rezistența culturilor particulare, pe de altă parte, astfel Încât să se evite instrumentalizarea raporturilor interumane. În ultimii ani, discursul ziariștilor, al politicienilor, al organizațiilor voluntare s-a profesionalizat din punct de vedere sociologic. Studiile
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
noi inadecvat. Vlad Alexandrescu a contestat dreptul de a depista în tradiția creștină o linie guenoniană, ceea ce este, de altfel, în spiritul lui Guénon însuși, care refuza net postura de autor și se vedea pe sine ca pe un releu impersonal pentru transmiterea unei cunoașteri universale. Cît despre mine, mi se par interesante tocmai deosebirea între René Guénon și André Scrima, neantagonistă, tocmai complementaritatea tipurilor lor spirituale. René Guénon desfășoară o hartă a tematicii metafizice în întreaga, infinita ei verticală, susținută
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
jos, spre exterior : spre univers, istorie, societate, față de care interiorul uman rămîne doar locul unde se elaborează reprezentările celor trei. Mai mult, pînă în modernitatea tîrzie, tradițiile nu au avut niciodată experiența unei lumi totalitare, unde omul poate deveni număr impersonal într-un colectiv, unitate cenușie într-un proiect istoric care nu îi aparține, element anonim al unei mașini sociale fără transcendență. Secolul XX a avut din plin aceste experiențe. Iată de ce, probabil, tema omului interior apare la anumiți gînditori ai
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
și mai mult turpitudinea lor morală. În opinia Republicanilor, aceasta era adevărul nu numai cu privire la așa- numitele diferențe între comuniști și disidenți, sau între partidele mainstream de stânga sau de dreapta, dar și cu privire la unele procese economice, aparent mult mai impersonale. Astfel, Sládek a susținut că inegalitățile sociale care au rezultat din reforma economică, nu sunt efectul mecanismelor de piață, ci că, în fapt, ele au fost produse de acțiunea deliberată a elitelor, cu scopul de a depolitiza și de a
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]