8,340 matches
-
pe „scopuri pozitive”, fluid, total coerent; în structurile birocratice (birocrația mașinii) caracterizate printr-un grad mare de formalizare, acesta este orientat spre problemă, standardizat, progresiv (adică orientat spre dezvoltare, progres), extrem de analitic și detaliat; cât privește structurile meritocratice, (birocrația profesională) individualizate printr-o mare complexitate, cursul ipotetic al procesului luării deciziilor este negociat, parohial, puțin integrativ. Miller (1987), extinzând cercetările lui Fredrickson în aproape 100 de companii de mărime mică și mijlocie, a găsit că între diferitele caracteristici ale structurilor organizatorice
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
imprevizibilitatea situațiilor, problemelor și întrebărilor, întreruperea constantă a programului de lucru de tot felul de „calamități neașteptate”, mari sau mici, conduc mai degrabă către o imagine a haosului și a unui manager precipitat. Alte două caracteristici ale muncii managerilor o individualizează și mai mult. Munca managerilor se bazează aproape total pe comunicarea orală, chiar dacă materialul scris rămâne valabil. Aceasta face ca importanța factorilor etos și patos să crească în dauna factorului logos, calitatea factuală a revendicărilor și substanța argumentelor pierzându-și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
interesante: ignorarea sau respingerea celei de a treia persoane; coalizarea uneia dintre persoanele inițiale cu una nou venită; adâncirea de noul venit a disensiunilor deja existente între primele două persoane etc. Cele mai semnificative modificări aduse de mediere, care o individualizează în raport cu negocierea, sunt legate de rolurile mediatorului derivate din statutul său. În principal pot fi desprinse trei roluri ale mediatorului: Rol funcțional: mediatorul nu dispune de putere proprie (de exemplu, de puterea de a impune o decizie care să fie
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
folosește întreaga putere de care dispune, recurge la orice mijloc posibil, își impune hotărârile sale. Stilul de negociere este dur, autoritar, practicarea lui fiind justificată prin credința că cei slabi trebuie să se supună celor puternici. Cel puțin patru caracteristici individualizează acest tip de negociere: pornește de la dezechilibrul de putere, care se va accentua tot mai mult pe parcursul derulării ei; fiecare parte își joacă toate șansele, face concesii limitate; imposibilitatea realizării convenabile pentru ambele părți (una pierde, alta câștigă); totul se
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
inovației, dezvoltarea personală. Alte activități, dimpotrivă, sunt relativ ușoare, cu cerințe scăzute, dar restricționează exercitarea gradului de control a lor de către angajat. Munca la banda rulantă, cu sarcini impuse, repetitive și monotone, fără posibilitatea luării unor decizii asupra lor se individualizează în această categorie conduc la atrofierea aptitudinilor și abilităților. Primele au fost numite munci sau locuri de muncă active, celelalte munci sau locuri de muncă pasive. Evident, și efectele lor sunt diferențiate: benefice, în primul caz, dăunătoare, în cel de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
pe care o postulează modelul lui Hobfoll este următoarea: stresul nu este generat de evaluările individuale, ci de procesele colective. Aflați în fața unor amenințări, factori stresori, membrii unor colectivități produc aceleași reacții modelate sociocultural. Așadar procesele de evaluare nu sunt individualizate ca la Lazarus, ci sunt comune pentru membrii aceleiași culturi, aceleiași organizații sau aceluiași grup de muncă. Ceea ce contează de data aceasta este consensul percepțiilor individuale, modul în care majoritatea − dacă nu chiar totalitatea − membrilor grupului/ organizației percep condițiile muncii
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
noi, în continuare, o mare atenție trebuie acordată nu atât descoperirii elementelor universal valabile ale formelor de adicție, cât surprinderii celor specifice fiecărei forme în parte. Un asemenea demers a condus la constatări interesante. Care ar putea fi criteriile ce individualizează workaholism-ul? Părerile autorilor au fost împărțite. Unii dintre ei (de pildă, Moiser, 1982) au considerat că workaholicii sunt cei care muncesc mult, peste 50-60 de ore pe săptămână, în condițiile în care în cele mai multe țări, săptămâna oficială este de 45
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
definită a diverselor componente ale activității de învățare. • Activități secvențiale, ce implică o suită definită de acțiuni. • Activități ierarhizate, în care diversele componente ale activității de învățare sunt organizate 7. Se recomandă ca educatorul să utilizeze, pe cât posibil, o comunicare individualizată față de elevi, în care să fie evitate enunțurile imperative, sub formă de ordine și dialogul axat numai pe întrebări și răspunsuri, care duc la instalarea, subliniem noi, a unei stereotipii verbale în comportamentul elevilor. Strategiile generale de predare a vorbirii
Specificul activit??ii instructiv-educative ?n ?nv???m?ntul special pentru deficien?ii de auz by Ioana Cherciu, Mioara Sandu [Corola-publishinghouse/Science/84004_a_85329]
-
care le permite oamenilor să se considere solidari și să simtă că și ei contribuie, la nivelul lor, la generarea și consolidarea Întregului” (Karsenti, 1997, p. 86). Națiunea este constituită ca o persoană morală, „În care se Întrupează și se individualizează moralitatea difuză care există În corpul social și Îl caracterizează ca fiind organic solidar” (ibidem). La un nivel esențial, socialul se confundă cu solidaritatea. Însă această conjugare a moralului și a socialului nu Înseamnă, În mod fundamental, o negare a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
o manifestare a activității umane, reprezentînd în raport cu aceasta un element singular și constitutiv. Ca atare, o activitate, indiferent de tipul ei, este alcătuită din unul sau mai multe acte, fiecare dintre acestea fiind de obicei nu numai distinctibil, ci și individualizat prin anumite trăsături. Vorbirea este o formă de activitate, deși aparent ar reprezenta altceva decît formele obișnuite prin care omul acționează asupra realității. În consecință, fiind o activitate, vorbirea este în mod implicit analizabilă în acte componente. Activitatea vorbirii nu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pentru a transmite de fapt sensul ei contrar, de obicei, cu o intonație ironică: Bună afacere! înseamnă "o afacere păguboasă". În decriptarea antifrazei, contextul și situația de comunicare devin factorii esențiali pentru o receptare optimă. Expresie a ironiei, antifraza se individualizează însă prin proprietatea de veridicitate a sensului transmis, în vreme ce ironia presupune o destabilizare a sensului. V. ironie. DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN ANTITEZĂ. Figură de gîndire în retorică, antiteza constă în punerea în opoziție a două idei, obiecte, noțiuni
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
substituită de mijloacele lingvistice, astfel încît practicile lingvistice participă la realizarea categorizării referențiale prin nominație și, de aceea, lingvistul nu poate aborda aceste probleme decît prin acest mijloc indirect. Numele propriu, dacă nu operează ca numele comun o categorizare descriptivă, individualizează un element al realității. Prin urmare, aceasta este o categorizare individualizantă, diferită de cea transferabilă la mai mulți referenți a numelui comun, și constituie modul de semnificare al numelui propriu, iar nominația conferă statutul de individ prin ea însăși. V.
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ceva novator, astfel încît, activitățile instinctive, caracteristice și animalelor, nu pot realiza creații. Pornind de la aceste premise, se poate stabili că, dacă creația este un produs (un rezultat) al unei activități, nu orice produs este o creație, ci numai produsul individualizat în mod voit și cu statut de unicat, de noutate singularizată. Se poate conchide, de aceea, că numai atunci cînd inovația este proiectată și urmărită pentru a avea anumite trăsături și atunci cînd este unică și nerepetabilă se realizează într-
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
opoziție cu povestirea (récit și histoire), arătînd că aceasta constituie gradul zero al enunțării, prin aparenta absență a vocii auctoriale, pe cînd discursul presupune coprezența interlocutorilor implicați; cu această accepție se produce deja o specializare a termenului discurs, care se individualizează în cîmpul conceptual al științei limbii cu accepțiunea de activitate enunțiativă în relație cu actori sociali, aflați, de regulă, într-un cadru instituțional. Cu această accepție, P. Charaudeau și D. Maingueneau identifică mai multe trăsături ale discursului: a) Discursul presupune
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
au impus ca paradigme ale genului și au marcat imaginarul contemporan. V. utopie. BOOKER 1994. OI DOMINANTĂ DISCURSIVĂ. Prin dominantă se înțelege în general trăsătura care dă configurația sau specificul unei realități, unui proces sau unei activități, pe care le individualizează cantitativ (prin frecvență sau prin proporție) ori calitativ (prin prezență exclusivă). Prin particularizare, dominanta discursivă este caracteristica (dată de o sumă de însușiri) prin care un discurs se poate repartiza la un tip sau la un gen în cadrul unei taxinomii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
într-o manieră diferită (în scris). C. Kerbrat-Orecchioni a propus, în 1997, ca denumirea generală de receptor să includă cîteva tipuri distincte de alocutori. Într-o perspectivă comunicativă asupra analizei discursului, P. Charaudeau propune teoretizarea a două tipuri de receptori, individualizați terminologic ca subiect interpretant - cel care primește mesajul și trebuie să-l interpreteze avînd o identitate psiho-socio-lingvistică - și subiect ideal - un subiect destinatar construit de actul enunțării și care satisface dezideratul decodării adecvate a intenției de comunicare aparținînd locutorului-emițător. V.
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o expresie) poate referi (se poate raporta) în două moduri: într-o manieră independentă de orice context, atunci cînd se vizează clasa de obiecte pentru care unitatea respectivă este semn, manifestîndu-se referința generică, sau într-o manieră particulară, referentul fiind individualizat, iar referința specifică. În principiu, referința specifică este cea care se relevă în discurs, rolul acesteia fiind de a realiza orientarea spre anumite stări de lucruri, adică spre obiecte-referenți identificabile și, prin aceasta, particularizate. Totuși, discursul vizează, chiar în aceste
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
domenii socioculturale, reflectînd modul de funcționare a limbii în raport cu un anumit spațiu ontologic (al realităților) și cognitiv (al modului cum se realizează cunoașterea realităților). Tipurile de discurs/text particulare constituie reflexul, la nivelul vorbirii, al tipurilor de limbaje specializate care individualizează stilurile funcționale de la nivelul limbii. Cu alte cuvinte, o taxonomie a textelor ar fi posibilă în cadrul disciplinei stilistice a limbii, în sensul că forma abstractă a tipurilor de discurs /text se reflectă în limbajele de specialitate care întrunesc trăsăturile tipologice
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
generează un sens și-i atribuie o funcție. Prin urmare, în confomitate cu direcția de cercetare promovată de poetică și în filiație cu retorica clasică, dar, mai ales, prin prisma achizițiilor lingvisticii cognitiviste, un text este o narațiune dacă se individualizează prin temporalitate minimală (după care evenimentele se desfășoară succesiv), unitate tematică centrată în jurul unui actor-subiect, de regulă antropomorf, unitate de acțiune, concentrată în transormarea unei situații inițiale într-o stare finală (ca mod dinamic și tensional de instaurare a unui
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și nici să îl vegheze pe Hristos în grădina Ghetsemani; nici nu îl va recunoaște, după Înviere, pe Hristos, așa cum o va face Maria Magdalena. Spre deosebire de cei 3 aleși (Petru, Iacob, Ioan), Andrei nu are o poreclă. El nu se individualizează nici măcar printr-o critică sau negație la adresa lui Hristos: nu are nici un gest de tip Toma Necredinciosul. Numele său este grecesc (și înseamnă bărbat, bărbăție), drept care lui i se vor adresa niște greci care râvnesc să îl cunoască pe rabinul Ieshua
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
de identitate socială și de rădăcini a eroului în lumea prin care se mișcă nu este decât un punct de plecare. Dar permeabilitatea la ridicol și posibilitatea de a-i contamina pe toți cei din jurul său cu aura absurdului îl individualizează iarăși pe eroul din Circul nostru, apropiindu-l de frații săi de acum 70 de ani. El ia toate întâmplările prin care trece ca pe niște aventuri existențiale, gata să resimtă violența boantă a realului chiar și într-o întâlnire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
vîrstă, relatîndu-și amintirile de război, nu le integrează într-o povestire unitară). Fie și a doua secțiune, Artichauts. Nu prea există narațiune în această scurtă secțiune: e ceva cvasienciclopedic, cu numai două propoziții despre "noi” și Bunicul care mănîncă conopidă, individualizînd astfel textul. Cu toate acestea, în secțiunile următoare ne edificăm mai bine asupra indivizilor îndrăgiți sau, pur și simplu, aduși în față: Bunicul și Brigitte și indirect, dar semnificativ, naratorul însuși care se maturizează. O caracteristică sugestivă în ceea ce privește statutul narativ
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
convingerea că astfel de legături chiar există. Dar am adus repetate argumente cu privire la preferințe, așteptări și tendințe (ne așteptăm ca principalele evenimente să fie exprimate prin verbe principale, ne așteptăm ca personajele principale să fie desemnate prin metode ce le individualizează ș.a.m.d.). Procedeul este neclar și provizoriu, dar nu aleator. Foarte puțin din limbaj sau din istoria ca atare este arbitrar sau hazardat, așa că întregul exercițiu de evaluare trebuie revizuit după actul lecturii - cînd se poate adopta o perspectivă
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Perioada de timp care este alocată în text diverselor elemente ale istoriei este determinată, ținînd cont de perioada de timp pe care aceste elemente o ocupă în istorie. 3. Actorii sînt înzestrați cu trăsături distincte. În acest fel, ei sînt individualizați și transformați în personaje. 4. Locațiilor unde au loc întîmplările le sînt oferite trăsături distincte, fiind astfel transformate în locuri specifice. 5. Pe lîngă relațiile necesare dintre actori, evenimente, locații și timp care au fost deja descrise în cursul intrigii
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
urmărește. Atrag atenția asupra acestui lucru legat de publicul- țintă, pentru că în ultimii ani am asistat la o dezvoltare uriașă a publicității comerciale, în stil narativ sau altfel, care folosește mijloace de informare cu audiență mare (TV, radio, panouri publicitare) individualizînd în mod implicit un anumit grup de adresanți și optînd pentru excluderea sau chiar alienarea unui număr semnificativ de potențiali destinatari. Spre deosebire de publicitatea ce se face pentru produse de uz zilnic, precum creme și cereale pentru micul dejun, se poate
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]