4,059 matches
-
dorește decriptată și larg deschisă. Dar pentru a păși spre ea, omul tentat trebuie să sfideze și apoi să ignore Divinitatea. Odată alegerea negativă împlinită, eul se demonizează în sensul unei intrări în deplin acord cu rezonanțele ce au escaladat infernul spre a se picura în rosturile omului. Voluptatea veninoasă a tentației alunecă cuceritor în pulsiunea conștiinței corupte care își disipează urmele cometice ale binelui deja abandonat. Acest eu întunecat este ecou al sunetului de triumf demonic peste câmpiile sumbre ale
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
o cortină de foc mă desparte de mâna colegială care, pe dosul acestui plic, și-a pus iscălitura ? Explozii care aruncă în aer mâini, capete și picioare însângerate, ghiulele care decapitează inocenții copii de școală și sfinții marilor catedrale, tot infernul descris de gazete mi-e de fapt imposibil să mi-l imaginez. Văd însă că ultimul meu voiaj rămâne cel de acum doi ani de la Viena, când am mers să aleg gramofoanele și piesele trebuitoare pentru înregistrare și tot ce-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
auziseră, mai ales Lucia Nicolaid, ce stătuse printre răniții aduși de la gara Obor cu tramvaiul și apoi ținuți pe un loc viran până s-au făcut toate pregătirile pentru a fi primiți. Tot ceea ce istorisesc de la Turtucaia sunt imagini de infern, de pildă acea halucinantă poveste despre un bac pe care s-au încărcat răniți, dar, chiar în clipa când s-a desprins bacul de mal, cei rămași pe pământul bulgăresc, secerați de focul dușman neiertător și neavând în față decât
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dușman neiertător și neavând în față decât imensul fluviu, într-o pornire de groază animalică, s-au repezit, urcându-se peste răniți, împingându-i, călcându-i, strivindu-i în picioare. M-am înfiorat, imaginându-mi vaietele, urletele, acel mal al infernului plin de oameni deznădăjduiți, unii aruncându-se în apă, alții luptându-se pentru o nenorocită de barcă găurită, alții încercând să plutească agățați de câte o scândură, o ladă, șrapnelele și gloanțele inamice vânându-i și aici, cadavre umflate plutind
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sfert de oră împreună a fost deci o zi ratată pentru amândoi. Când m-am mai liniștit, am mers în cabinetul meu și până la cină am umplut Papierkorb-ul cu foi stricate. Singurul timp cu adevărat plăcut în această zi de infern a fost jumătatea de oră dinainte de cină, când, pe lumină încă, am pornit cu Yvonne de mână spre Șosea, pe străduțele dosnice pe care tot așa, cândva, mergeam cu tata. Se întâmpla probabil cu un an sau doi înainte să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Idealism, dar și sado-masochism, voyeurism, gustul plin și proaspăt al propriei umiliri, „interminabilă interpretare“, implicare de soț și detașare de observator lucid. Pornisem la drum cu un intelectual de mare noblețe morală, à la Camil Petrescu, și am ajuns în infernul discutabil al personajului de tip Anton Holban. „Capitolul“ Ștefan Mironescu este cel mai fascinant din roman. Am avut nevoie de acest parcurs destul de lung ca să demontez și să corectez clișeele cu care majoritatea comentatorilor (cu două-trei excepții onorante) au rămas
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tradus și prin anumite sancțiuni salariale pentru cadrele militare), ceea ce Înseamnă că te-ai ales nu doar cu o săptămînă de arest, ci și cu resentimentele acestor domni, foști tovarăși, care-ți pot cîrmi destinul pentru restul armatei spre un infern al batjocurii. Deci ai cam căcat-o. Alte legende? Un soldat a trebuit să Înghită o țigară aprinsă, ca să nu fie prins fumînd În post - ar fi ajuns În arest. O altă versiune spune că de fapt și-a băgat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
om la om? Na, mai dormi dacă poți. O stare de iritare aspră, țepoasă, Îmi Învîrte creierul, În timp ce urmăresc jocul de umbre filigranate care vin prin fereastră, proiectate de lămpile din grădină. E trecut de ora două, mă zbat În infernul dintre somn și nesomn și pentru cîteva minute bune am senzația că sînt În spitalul din Caracal. Am senzația că se aude televizorul de la Revoluție, undeva pe hol, anunțînd că a căzut Ceaușescu. Am senzația că mă ridic din pat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cunoștea și italiana. Părintele Bernard, când plecase în grabă de acasă, luase cu el și ediția lui din Dante și acum o răsfoi cu o prudență proaspăt dobândită, căutând pasajul pe care-l cunoaștea cel mai bine, Cântul III din Infernul: „Per me si va nella città dolente, per me si va nell’eterno dolore, per me si va tra la perduta gente 1...“ Numai după ce deschise cartea, își dădu seama, cu o strângere de inimă și chiar cu o undă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui Hattie să-i citească primele cincizeci de versuri, iar fata le citi, cu o expresie care îi oglindea înțelegerea. După care se lansă într-o traducere uneori șovăitoare, dar corectă, a cântului. Dante și Vergiliu au pătruns pe poarta infernului, dar încă nu au trecut Acheronul. În această țară a nimănui, nerecunoscută nici de Paradis nici de infern, Dante are prima viziune asupra sufletelor chinuite și se simte îngrozit. (Avea să vadă lucruri și mai crâncene. Se obișnuise oare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
oglindea înțelegerea. După care se lansă într-o traducere uneori șovăitoare, dar corectă, a cântului. Dante și Vergiliu au pătruns pe poarta infernului, dar încă nu au trecut Acheronul. În această țară a nimănui, nerecunoscută nici de Paradis nici de infern, Dante are prima viziune asupra sufletelor chinuite și se simte îngrozit. (Avea să vadă lucruri și mai crâncene. Se obișnuise oare cu ele?) „Cine sunt acești oameni copleșiti de atâta durere?“ Vergiliu îl informează că aceasta este „condiția sufletelor mizerabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
John Robert când el, preotul, voise să-i vorbească despre George. Părintele Bernard simți o furie aprigă, aproape un val de ură împotriva filozofului, amestecându-se cu emoțiile lugubre și exaltate iscate de crâncenele cuvinte ale marelui poet. — Crezi în infern, domnișoară Meynell? — Vă rog să-mi spuneți Hattie. Mă numesc Harriet - dar mi se spune Hattie. — Crezi în infern, Hattie? — Nu. Nu cred în Dumnezeu și nici în viața de apoi. Îmi pare rău. Părintele Bernard găsi că nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
val de ură împotriva filozofului, amestecându-se cu emoțiile lugubre și exaltate iscate de crâncenele cuvinte ale marelui poet. — Crezi în infern, domnișoară Meynell? — Vă rog să-mi spuneți Hattie. Mă numesc Harriet - dar mi se spune Hattie. — Crezi în infern, Hattie? — Nu. Nu cred în Dumnezeu și nici în viața de apoi. Îmi pare rău. Părintele Bernard găsi că nu era potrivit cu rolul său tutelar să-i răspundă fetei că nici el nu credea. Îi spuse în schimb: — Suntem robii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
apoi. Îmi pare rău. Părintele Bernard găsi că nu era potrivit cu rolul său tutelar să-i răspundă fetei că nici el nu credea. Îi spuse în schimb: — Suntem robii timpului. Noi nu putem concepe eternitatea. Tot ce putem ști despre infern este ceea ce ni se întâmplă nouă, zi de zi. Dacă există un infern, e cel pe care-l trăim noi. Vreți să spuneți că oamenii trăiesc acum în infern? Adică... de exemplu oamenii care mor de foame. Mă gândesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tutelar să-i răspundă fetei că nici el nu credea. Îi spuse în schimb: — Suntem robii timpului. Noi nu putem concepe eternitatea. Tot ce putem ști despre infern este ceea ce ni se întâmplă nouă, zi de zi. Dacă există un infern, e cel pe care-l trăim noi. Vreți să spuneți că oamenii trăiesc acum în infern? Adică... de exemplu oamenii care mor de foame. Mă gândesc la oamenii răi. Dar oamenii de acolo, din cântul lui Dante, nu erau propriu-zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
timpului. Noi nu putem concepe eternitatea. Tot ce putem ști despre infern este ceea ce ni se întâmplă nouă, zi de zi. Dacă există un infern, e cel pe care-l trăim noi. Vreți să spuneți că oamenii trăiesc acum în infern? Adică... de exemplu oamenii care mor de foame. Mă gândesc la oamenii răi. Dar oamenii de acolo, din cântul lui Dante, nu erau propriu-zis răi, nu-i așa? — Nu, dar nici nu se găseau propriu-zis în infern. — Acolo unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trăiesc acum în infern? Adică... de exemplu oamenii care mor de foame. Mă gândesc la oamenii răi. Dar oamenii de acolo, din cântul lui Dante, nu erau propriu-zis răi, nu-i așa? — Nu, dar nici nu se găseau propriu-zis în infern. — Acolo unde se găseau, era destul de groaznic. După care Hattie adăugă: Mi-e atât de milă de bietul Vergiliu că a fost târât în lumea aceea înfiorătoare. — Vrei să spui în lumea creștină? — Mă rog, da. Părintele Bernard râse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Referire la pisica proverbială care rînjește, personaj din Alice în Țara Minunilor de Lewis Carroll. A nu găsi nimic vrednic de admirat (lat.). Rîs nebun (fr.). 1 Un fals om rău (fr.). 1 „Privește-i și treci mai departe” - Dante, Infernul, c. III, v.51. 1 Referire la „Țara-Niciodată“ a lui Peter Pan, eroul comediei cu același nume, care refuza să renunțe la copilărie și să se maturizeze. 1 Se alungește (fr.). 2 Singurătate (fr.). 3 Pasăre (fr.). 1 „Prin mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
roșu, stilismul barbar, chiar succesul tehnicilor New Age sau ale șamanismului, toate acestea pun accentul pe experiența bizarului încercată în comun. Experiențe cotidiene care reiau, mai mult sau mai puțin serios, uneori într-un mod complet "kitsch", memoria abisală a infernului și a caznelor sale. Obscuritatea care traversează cărțile sau filmele care povestesc inițierea acestui erou de legendă care este Harry Potter este, am putea spune, edificatoare. Structură oximoronică, există o "lumină obscură" care arată că Istoria controlabilă, individual sau colectiv
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
și indubitabila generozitate pe care o regăsim în sânul triburilor postmoderne. Se întâmplă același lucru cu apetența pentru invizibil, supranatural, magic și misterios, și dorința tangibilului corporal, a unui hedonism ambiant și a unui pragmatism de bună calitate. Paradisul și infernul se conjugă într-o uniune atât de puternică, încât filme, muzici, practici cotidiene poartă marca acestei uniuni. Bunul Dumnezeu este celebrat în adunări "charismatice" sau alte celebrări evanghelice. Dar Diavolul nu rămâne mai prejos în îmbulzelile suscitate de muzica "gotică
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
nevoie de ajutor! Important este să fim alături de cei ce ajung în astfel de situații. Important este să-i motivăm să aleagă sănătatea în detrimentul drogurilor de orice natură! Dacă și tu cunoști un „Andrei”, susține-l! Împreună puteți pune capăt infernului!
Alege înțelept, alege sănătatea!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Șuhan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1913]
-
beatum, nullaque alia quisquam via hoc nomen adipiscitur - I, 8, 3). Trupul și tot ce este conținut de el sau ajută la definirea lui, primește conotații negative (I, 11, 3-4); corpul este carcera (carcer) și mormântul (sepulcrum) sufletului, până și Infernul și vechile mituri infernale 42 simbolizează corpurile, în care sunt încarcerate sufletele. Macrobius, când evocă Peșterile lui Pluton 43, descrie cele patru fluvii care îl străbat, fiecare fiind o expresie a unei forme de pasiune (I, 10, 11), apoi cele
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
grupul lui, ținând automatele în cumpănire fiindcă rafalele de arme automate nu conteneau. Trebuie să dispărem din zonă, că acușica îi ziuă și rușii vor porni să-i găsească pe cei care i-au deran... O detunătură pornită ca din Infern i-a oprit șirul vorbelor locotenentului. Cerul s-a luminat ca la eruperea unui vulcan. Asta-i magazia de „amuniție” a rușilor - a remarcat Toaibă. Au stat câteva momente în extaz, admirând reușita grupului sergentului Cicoare. Da’ unde era „leitenantul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
în același timp, pare a-și dori o asemenea lume imperfectă care-i stimulează și-i satisface propensiunea revoluționară, creându-i circumstanțele pentru a arde sau a incendia, focul având și aici funcție punitivă și purificatoare. De aceea, între mesagerii infernului și cei ai raiului, poetul desfășoară o partitură de-a lungul căreia emoția se exprimă natural, venind dinspre tot ce constituie cotidianul, care îl înalță și îl lovește, concomitent, însă pilonii pe care se sprijină - dragostea, credința, arta - îi dau
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
e-n cele ce curg, pentru că are de la început convingerea că e un păpușar undeva care ne joacă zilele ca pe niște răni care se-nchid afară și se deschid înăuntru. O soluție la toate ar putea fi uitarea, fiindcă infernul înseamnă să nu uiți, dar poemele-confesiune ale lui Florin Dochia demonstrează contrariul: că uitarea ar fi de rău augur, fiindcă nu e vorba de amintirea seacă a unor fapte, gesturi etc., ci de memoria care poate fi convertită, ca aici
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]