3,033 matches
-
poetul de investigație a absolutului. A reținut cu luare aminte fiecare frază rostită, atunci când el i-a explicat deosebirea dintre greșeală și eroare. Una din întrebările care cu obstinație îi scruta conștiința era - moment de inconfundabilă duioșie și aproape feciorelnică inocență, - cum de le-a permis să-l tutuiască. „Noi poeții suntem o mare ceată de nebuni, care nu purtăm cravate și mănușile la vedere”, i-a răspuns. „A fost nu doar un poet, ci o rază de înțelepciune, vocea lui
Agenda2005-44-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284374_a_285703]
-
se desparte atît de Mestrovici cît și de Paciurea și se întîlnește, pe căi întortocheate, și poate chiar de pe poziții adverse, cu Marian Zidaru. Obiectul artistic își pierde libertarea lăuntrică și firescul manifestării, își pierde statutul și își pierde chiar inocența, dar într-un alt fel decît o face, de pildă, în postmodernism. Forma nici nu se maturizează pînă la a fi conștientă de sine, de propriile-i strategii de construcție și de consum, dar, în același timp, ea nu mai
Arta bicefală (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16827_a_18152]
-
în planul dansului, este relația dintre Dorian Gray și Sibyl Vane, între Răzvan Mazilu și copila Oana Cojocaru, elevă la școala de balet, cea mai complexă și împlinită relație din acest spectacol. Fără fisură. Absolut tulburătoare. Amestecul de fragilități, de inocențe, exultul sentimentelor, neviciate de intervenția celor de dinafara cuplului, scena îndrăgostirii, a seducției sînt momente la care mă gîndesc. Și care mă emoționează. Este o oarecare distanță, însă, între performanța lor, a lui Răzvan Mazilu și cea actoricească. Recuperează cu
De ce nu vorbeste Dorian Gray? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12433_a_13758]
-
fie că e vorba de aventuroase incursiuni spirituale, fie de cantilene metafizice, au un violent parfum gotic și un mesaj profetic nostradamic: "O oglindă de cianură în care să-mi potrivesc/ fapta după cuvânt, un cerc pe dâra copilăriei./ Ca inocența să nu-și întrerupă descântecul/ din căni de cositor,/ oricâte împușcături voi auzi în creier,/ oricâte furtuni voi aduna sub piele, nor cu nor". Elogioasa prezentare a lui Ștefan Borbély de pe coperta IV seamănă cu o laudatio pe adresa unui
Parfum gotic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10117_a_11442]
-
citesc, nu mai știu exact unde, că, în realitate, generația optzeci s-ar fi născut într-o comună, incomplet electrificată, de prin județul Neamț! Peste acest prag chiar nu cred că se mai poate trece. Sau cel puțin sper, cu inocență, că nu se mai poate trece. Ce vreau să spun e că nici o undă din acest tip insalubru de discurs nu trece în cartea realizată de Mihail Vakulovski. Preferințele lui, chiar atunci când sunt discutabile, rămân coerente. Și oneste. (Prezența celor
Respect intelectual by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5016_a_6341]
-
Lăzărescu), Cristian Nemeș (California dreamin’ (nesfârșit)), Cornel Porumboiu (A fost sau n-a fost ) etc. Regizoarea și producătoarea Anca Damian îi urmărește povestea în această docudrama animată, poveste care relevă două dimensiuni ale existenței lui Crulic. Prima are ceva din inocența Amintirilor din copilărie a lui Ion Creangă - vezi și accentul fără echivoc al personajului, dar și lentoarea povestirii -, fără să aibă puterea de evocare a scriitorului, dar cu o expresivitate care ia naștere din banalul cel mai pur ca în
Crulic – dosarul unei inexistențe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4756_a_6081]
-
un soi de resemnare melancolică, vecină cu depresia. Într-un fel poeta duce până la capăt experimentul colegelor ei de generație. Ea descrie avatarurile fiziologice ale condiției umane, dar nu trece sub tăcere nici tribulațiile sufletului. Sensibilitatea, candoarea sufletească, urmele de inocență nu sunt la Livia Roșca un balast care trebuie zvârlit peste bord. Această veșnică pendulare între vulnerabilitate și cruzime, între exihibiționism și depresie melancolică, între exhibarea anatomiei și asumarea unei afectivități foarte... feminine, conferă poeziei sale forța autenticității. Ruj pe
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
câmpul cu ciori: amintiri dintr-o copilărie ateistă nu face excepție de la paradigmă. Metafizicul țâșnește din narațiuni, făcând loc unei istorii decojite, în care universul sovietic este sancționat prin madlene strategice. Eroul din Iepurii nu mor, Sașa Vaculovski, extrăgea esențele inocenței dintr-o viețuire carcerală. Cititorul simpatiza cu naratorul singuratic, pentru care lumea totalitară nu demonizează nicicum magia copilăriei. În cel mai recent roman, Ștefan Baștovoi traduce într-un ecorșeu poematic harta unei convertiri spirituale. Spre deosebire de Audiență la un demon mut
Literatura basarabeană. Tainele rațiunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4489_a_5814]
-
de foame e macul opiaceu din care se face heroina? Să fie devoții lui Alah atît de naivi încît să creadă în vreo imaculată concepțiune a banilor de care dispun? Să fie C.T.P. atît de inocent încît să parieze pe inocența acestor de două ori asasini cu sînge rece, o dată, cu drogul pe care-l vînd în toată lumea, a doua oară, cu armele din care moartea pleacă în toată lumea, fie ele gloanțe, rachete ori avioane pline de oameni? * La Tîrgul de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15791_a_17116]
-
Spectacolele a căror scenografie o semnează, peste 50 doar în ultimul deceniu, anii petrecuți ca sufleor, sau cei în care a ridicat machiajul de scenă la rangul de artă, fac din ea un om de teatru complet. Grația, sensibilitatea naturală, inocența frumoasă a artistei se regăsesc în discreția întotdeauna funcțională a decorurilor și în costumele care fac elegantă până și pânza de sac“ - Codruța Popov l Eugen Moțățeanu: „Cu o ascendență ilustră, atât din punct de vedere istoric cât și artistic
Agenda2005-27-05-senzational 1 () [Corola-journal/Journalistic/283900_a_285229]
-
sodomizat, violat, silit să consume fecale, să participe la ceremonialuri grotești, să se umilească pentru ca, în final, în cel de-al treilea cerc, să fie torturat cumplit și ucis. Nimic nu-i excită mai puternic pe cei patru detracați decît inocența victimei, afectivitatea sa, compasiunea. Manifestarea celui mai mic reflex afectiv condamnă victima la o pedeapsă suplimentară. În final, așezat într-un jilț, unul dintre seniori urmărește cu binoclul de la fereastră torturarea și uciderea tinerilor de către ceilalți trei, asistați de locotenenții
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
Cummington, nu din femeie!/ În casele de toleranță/ i-am dibuit pe comersanți la ospățul de fudulii. Deliciile/ acestor papile mi-au făcut milă. Mila pierde spiritul critic,/ mamele milei alăptează puii șacalilor (orice fiară/ în pruncie întinde botul cu inocență)./ În menajeria urbei dl. Darwin asistă la împerecherea/ neînruditelor fiare” (Maratonul - cartea întîi). Simptomatic, năzuințele, fie și vag sublimate, ale acestei creații cu program sfidător materialist sînt foamea și setea: „Organele nu mai sînt la locul lor,/ și sărutul e
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
și nici măcar nu poți să rozi pojghița brizei mortuare/ lipită de coastele tatălui tău bolind înfășurat/ în ude pansamente? Nu poți pipăi labirintele corpului/ tău. Darmite să le vezi, darmite să ai curajul să spui/ chestiile astea îmi aparțin” (ibidem). Inocența, tandrețea, autoadmirația aparțin deopotrivă unei blamabile decadențe: „Menit săculeților cu șoricioaică/ nu-s apt pentru tandrețe, - și puiul de șacal e tandru/ pînă cînd rutul îl menește lăcomiei lui fără seamăn!/ Chiar tu dacă spui: «Gheara ta e subțire cum
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
fenomen viu, în mișcare, asemenea unui organism cu toate funcțiile deplin exprimate. Este perfect justificat, pe parcursul unui an calendaristic, să se organizeze expoziții personale și colective importante sau, uneori, chiar memorabile, după cum tot în firea lucrurilor sînt erorile și ratările inocențe, cele care țin, cu alte cuvinte, de însuși metabolismul fenomenului. Numai că marile ratări ale anului nu sînt chiar inocențe și ele exprimă, în primul rînd, o gravă confuzie de valori și, mai apoi, o severă criză instituțională, după cum marile
1998, între performantă si esec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18141_a_19466]
-
se organizeze expoziții personale și colective importante sau, uneori, chiar memorabile, după cum tot în firea lucrurilor sînt erorile și ratările inocențe, cele care țin, cu alte cuvinte, de însuși metabolismul fenomenului. Numai că marile ratări ale anului nu sînt chiar inocențe și ele exprimă, în primul rînd, o gravă confuzie de valori și, mai apoi, o severă criză instituțională, după cum marile evenimente sînt, cu precădere, proiecte individuale sau, în mod paradoxal, componente și forme de raspuns ale aceleiași crize. Dacă ar
1998, între performantă si esec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18141_a_19466]
-
de cal ș.a.m.d. Acuzat de crimă în calitate de țap ispășitor fără cusur (vezi romanul pe aceeași temă a lui B. Malamud) Zahei este condamnat la ocnă. Descriptor în linie dostoevskiană al bolgiilor subterane, V. Voiculescu portretizează conglomeratele sufletești de inocență și promiscuitate, de puritate și perversitate. Antologia de texte voiculesciene comentate cuprinde două părți. Cea dedicată poeziei se remarcă prin analiza aplicată, didactică a unor texte menite să argumenteze evoluția unui poet autentic, de la "Ploaie mare" care "poate concura cu
Monografie V. Voiculescu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9606_a_10931]
-
întâmpină cu privirea umană/ salut până și mortul petrecut acum la groapă// pășesc înainte lumea mă admiră/ ținuta sobră mersul împintenat de elan// dar nimeni nu știe/ că eu pășesc îndărăt mereu îndărăt/ în căutarea clipei când mi-am pierdut inocența/ în căutarea clipei când mi-am pierdut virginitatea la umbra unei tufe de liliac/ în căutarea clipei când mi-am pierdut/ șansa gloriei de fapt totul totul// mereu îndărăt mereu ocolind prezentul/ care mă pândește cu bâtele sale noduroase// ocolind
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
se desfășoară în spațiul eclezial - a se vedea abundență iconografiei sacre, de la îngeri și pînă la formele asimilabile, în repertoriul sau de imagini -, iar, din punctul de vedere al viziunii formale și al codificării stilistice, interesul ei merge către modelele inocențe ale copilăriei, ale începuturilor de civilizație și, în general, ale marilor momente fondatoare. Există, în aceste forme, la nivelul unor reprezentări ezitante, fără expresie particularizata și fără nici o finalitate proprie, semnele evidente ale unei mari devoțiuni față de modelul originar. Silvia
A treia cale sau Inocenta Sfintului Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14780_a_16105]
-
coadă, se poate spune că dacă Noé îți trage pumni în stomac, Hadzihalilovic îi dă înainte cu picătura chinezească. Menționarea fluidității nu e întâmplătoare, Hadzihalilovic transformă apa în fetiș și camera zăbovește asupra ei în toate ipostazele. Simbolul recurent al inocenței este de altfel imaginea bulelor de aer agitate în apă, imagine care invadează ecranul adeseori și pentru intervale semnificative de timp. Dar să revin la înțelesul inițial al picăturii chinezești. Innocence îți propune un fiasco epistemologic pus pe repeat. Decorul
Cocoșul lovește din nou by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11145_a_12470]
-
e una de confuzie: imaginile și actorii performează la o valoare incontestabilă, dar ce vrea acest film de la spectator? Oscilează între povești și protagoniști, dă senzația de purgatoriu, apoi îl reduce la o temperatură suportabilă, intenționează să destabilizeze noțiunea de inocență (pentru cine o mai avea-o) și să demonstreze că nici forțată ea nu poate fi manifestă... Cert e că, din cauza primului defect de pe listă, lipsește tensiunea narativă, iar filmul, atrăgător din punct de vedere estetic, sfârșește prin a te
Cocoșul lovește din nou by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11145_a_12470]
-
și în tot felul de alte recipiente, mai mult sau mai puțin identificabile, se adună toată tandrețea, ironia, patetismul, bogăția și disperarea mocnită a unei conștiințe neobosite și profunde. Neobosite prin puterea de a lupta cu neantul și profunde prin inocență, prin bucurie și prin împăcarea subînțeleasă cu ideea zădărniciei. Florin Mitroi: rigoare tehnică și austeritate morală Pentru Florin Mitroi, pictura nu este doar un simplu exercițiu cultural, o formă abilă de comunicare codificată cu un privitor mai mult sau mai
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
mică publicitate. Toate, cum se vede, strict publicistice. Multe amuzante, desigur, dar nu atât în sine, cât în oglinda caragialismului de alaltăieri și de ieri (adică mai cu seamă din anii �80). Aici Negrici nu are dreptate să vorbească despre inocență, căci mecanismul pe care-l aplică în lectura lor e, nu-i așa, predefinit. Expresivitatea o fi involuntară, dar algoritmul extragerii ei din context, nu. (Autorul însuși recunoaște că pleacă la drum având în minte celebrul studiu al lui Al.
Un prozator al criticii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6590_a_7915]
-
pe care le-am îmblânzit. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri gata făcute de la negustori.”). Pentru că are umor și e critică și te face să-ți pui întrebări cu privire la copilul care nu mai ești și la inocența ta pierdută. Și pentru că e scrisă atât de frumos, că poți să-nveți pe dinafară zeci de pagini, tot citindo și recitind-o. Citatul meu favorit e acesta: „Limpede nu vezi decât cu inima. Esențialul este invizibil pentru ochi”. Și
Micul Prinț by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2946_a_4271]
-
ei învăluitoare ca mătasea fină/ Maro închis// Orgoliul nu are loc în adâncul lor/ Orgoliul este pentru ochi precum cerul sau iarba/ Cu mistere călătoare în timp/ Și ecouri de peșteră// Privirile ei ca o ( bucată de) catifea maro spun/ Inocența de care ți-e dor". Dându-mi mână liberă, să nu uitați aceasta, am operat, pe gustul meu, schimbări nevinovate. Tot așa, poezia din Când vine Moș Crăciun se termină brutal la versul 6, restul fiind discurs sentimental demonstrat îndelung
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13781_a_15106]
-
se fac fără cuvinte" (cele mai bune lucruri...). Ca o contrapondere la tot ce e vag și sumbru, existența aspiră la iluminare, iar emblema acestei stări este lumina, leitmotiv al liricii lui Peter Ackroyd. Ea dezvelește ori cuprinde și învăluie inocența, tandrețea, iubirea nelimitată. Cele mai frumoase și mai coerente poeme ale volumului au drept corolar lumina și misterele ei, mergând până la o soteriologie ad-hoc, vecină poate cu teoria energiilor increate din mistica ortodoxă: "clipă cu clipă/ pentru a recrea increatul
Imaterialitatea pasiunii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7280_a_8605]