12,135 matches
-
șoc. M-am Întors la mașină și am Început să plîng. Apoi mi-am stimulat punctele neurovasculare, respirînd adînc, pînă am simțit că pot conduce. A doua zi dimineața, m-a Întors la piață pentru a găsi spitalul unde fusese internată femeia. CÎnd am ajuns acolo, o femeie care rupea cîteva cuvinte englezești a reușit să găsească pacienta. A chemat un medic, care a venit să mă felicite. Se pare că paramedicii descriseseră comportamentul ciudat al acestei blonde femei misterioase gringo
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
de căptușeala uterului, bucățică cu bucățică, pînă cînd uterul era complet curățat. Deoarece ea nu mai avea licență de a practica medicina, ne-a povestit despre un spital din Tihuana, În care ea opera. După cîteva zile, Tanya s-a internat. În timp ce o parte din mine avea Îndoieli În legătură cu un doctor ce fusese exclus din practică, ce realiza o procedură necunoscută Într-un spital din Tihuana, În același timp mă simțeam profund binecuvîntată de faptul că dădusem peste această doctoriță nonconformistă
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
GĂZDARU, Dumitru (18.I.1897, Grivița, j. Ialomița - 1991, Buenos Aires), filolog, istoric literar și comparatist. A absolvit școala primară la Galați în 1912, urmând apoi Seminarul Teologic și Școala Pedagogică din același oraș, pentru a-și trece bacalaureatul la Liceul Internat din Iași. Din 1919 este student la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității ieșene, absolvind în 1922. În perioada studiilor universitare editează cursurile lui A. Philippide și Ilie Bărbulescu, G. Ibrăileanu și G. Pascu. În 1924 devine asistent al
GAZDARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287181_a_288510]
-
de „spălare a creierului” a fost aplicată asupra opozanților (deținuți de conștiință) izolați În aziluri psihiatrice (drogați farmaceutic, tratați cu șocuri electrice sau amestecați cu alienați reali). Nemairecunoscând termenul deținut politic, statul comunist român (după modelul sovieticilor) prefera să-și interneze opozanții În spitale psihiatrice, aceștia fiind proiectați În ipostaza unor „nebuni” și „asociali” recalcitranți și devianți, care trebuiau reeducați, deoarece erau „indivizi periculoși din punct de vedere social”, cum scria, În majoritatea cazurilor, În fișele lor medicale. Romanele obsedantului deceniu
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
brainchanging. Brainwashing se referă la Îndoctrinarea ideologică, În timp ce brainchanging se referă la remodelarea personalității subiectului În funcție de scopul și voința reeducatorului. În cazul românesc, de brainchanging au avut parte reeducații din Închisoarea de la Pitești În perioada 1949-1952 și opozanții lui Ceaușescu internați În azilurile psihiatrice, În timp ce de brainwashing a avut parte Întregul popor român Îndoctrinat pe Îndelete (și, În mod ritualic, deținuții politici din Închisoarea de la Aiud În perioada 1961-1964). Metoda chinezească a „spălării creierului”, de la care au fost Împrumutate și exportate
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Reghin-Târnăveni-Blaj. Nu este, de asemenea, de acord cu exegeții potrivit cărora Eminescu ar fi fost „propriu-zis” membru al cercului literar „Orientul”, condus de Gr. H. Grandea. Dacă aceste opinii privind biografia poetului comportă discuții, aceea că Titu Maiorescu l-a internat pe „incomodul și periculosul” Eminescu ca să dea satisfacție liberalilor este de-a dreptul aberantă. O singură dată se ocupă F. mai aplicat de opera poetului, în volumul Asupra cuvântului „noroc” (1998), în care, după ce examinează cuvântul în creația populară și
FILIPCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287001_a_288330]
-
n. Manoliu) și ai lui Vasile T. Lovinescu (numele real - Vasile Teodorescu), profesor de istorie. La Gimnaziul „Alecu Donici” din localitatea natală, unde tatăl său este director, L. a fost coleg cu Mihail Sadoveanu (1892-1896). Absolvent (primul clasat) al Liceului Internat din Iași (1898), își începe studenția la Facultatea de Litere din același oraș, transferându-se după scurt timp la Facultatea de Litere și Filosofie din București, secția limbi clasice, unde în 1903 obține licența cu teza O chestiune de sintaxă
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
la maturitate, volumele de Memorii (I-III, 1930-1937), Aqua forte, 1941, fiind considerat al patrulea volum) încheiau, provizoriu, un panoramic ce urma să fie rotunjit cu un al cincilea. Zeci de profiluri de intelectuali începând de pe la 1900, profesori de la Liceul Internat din Iași, figuri din „ambianța universitară” de la București și Paris (contactele cu Faguet, doctoratul), relațiile cu diverși scriitori înainte de război urmate de portrete și scene din viața literară postbelică (în special climatul de la cenaclul Sburătorul) se succedă în reconstituiri pe
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
la revista „Solia”, în care îi apar, sub semnătura Iuliu Giurgea-Bradu, articole și nuvele, acestea din urmă urmând a fi strânse, în 1917 (sau în 1918), în volumul Povestea primăverii, care, „suprimat” de cenzura germană, va fi retipărit în 1920. Internat într-un lagăr de prizonieri, probabil în Bulgaria, a scris poemul în proză Domnița Fărănume, dat la lumină după încheierea păcii, în 1920. O altă carte apărută tot atunci, Iedera (1921), cuprinde nuvele. Ulterior colaborează sporadic, cu proză, articole și
GIURGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287286_a_288615]
-
românilor. Organizația fiind desființată oficial în 1949, G. este, ca și ceilalți membri, hărțuit de Securitate. În 1959 este arestat, anchetat și condamnat la doisprezece ani de temniță grea pentru activitate religioasă interzisă și subversiune anticomunistă. După Malmaison și Jilava, internat în lagărul Strâmba din Deltă, face muncă forțată la stuf, în bălțile Dunării. În 1962, beneficiind de amnistie, este eliberat și vreme de șapte ani lucrează pe diverse șantiere și în fabrică. În 1969 obține un pașaport turistic și împreună cu
GROSSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]
-
sinucide, în vreme ce Olga își satisface rosturile feminității dezlănțuite născând un copil pe care nu-l poate iubi. În fine, adolescenta Ann, fiica Șefului, personajul-martor al romanului, ce are multe trăsături în comun cu autoarea, suferă un accident de călărie și, internată într-o clinică de coxalgici, asistă la moartea unui prieten, semn că moartea îi este și ei predestinată într-un viitor apropiat. Romanul indică încă din titlu banalitatea stranie a unor vieți debusolate, trăită doar la nivelul senzațiilor, epidermic; o
GURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287388_a_288717]
-
pasiune la studiul acestora, fiind mândru de munca de pionierat pe care o făcea. În 1913 a participat ca locotenent la campania din Bulgaria, dar postura de războinic s-a dovedit nefastă, mintea i s-a tulburat și a fost internat la spitalul de boli nervoase din Sibiu, unde a și murit. Opera vieții lui H. este Bibliografia românească veche. 1508-1830, în două volume (1903-1910), la al treilea volum, apărut postum (1936), el având o importantă contribuție. Dacă rolul lui I.
HODOS-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287439_a_288768]
-
dar singurul Încă prezent În țară În momentul răsturnării regimului. La sfârșitul anilor ’80, membri influenți ai Uniunii Scriitorilor, intelectuali critici față de politică culturală a partidului comunist, pledau Încă pentru abținere În scopul salvării acestei instituții, respectată pentru democrația să internă (foarte controversată, pe de altă parte). Uniunea Scriitorilor a fost prezentată drept urmare că un loc de rezistență intelectuală, chiar singura instituție nonconformista sub un regim «totalitar». Este Intr-adevar posibilă marcarea mai multor fapte ale acestei rezistente - Începând cu distanțarea
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
din Leipzig. Léo Kofler (născut În 1907) a fost și el una din primele victime ale proceselor filosofice. Provenind dintr-o familie de mari proprietari evrei din Galiția, făcuse studii la Viena și fusese studentul lui Max Adler; a fost internat În timpul războiului, iar părinții i-au fost asasinați la Auschwitz. Stabilit În Germania de Est În 1947, profesor de filosofie a istoriei la Halle, a făcut obiectul unei comisii de anchetă a Parteihochschule Karl Marx În 1950, din cauza criticilor pe
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
nonguvernamentale). În 1985 au fost adoptați 86 de scriitori Închiși, 24 de secțiuni naționale procedînd la o asemenea adopție. Aceștia nu reprezentau decît o parte din cei 400 de scriitori consemnați la acea dată ca fiind În Închisoare, În exil, internați În spitale psihiatrice, arestați la domiciliu; cf. Scammel (1986, pp. 375-376). PEN-Clubul polonez reprezintă un caz aparte. Reluîndu-și activitatea În 1946, a avut posibilitatea excepțională de a acorda premii anuale din fonduri private. După acordul de la Helsinki (1976), Clubul polonez
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
, Liviu (8.IV.1929, Ceplenița, j. Iași), critic și istoric literar. Este fiul Mariei (n. Scutaru) și al lui Vasile Leonte, învățători. A absolvit Liceul Internat din Iași (1947), apoi Facultatea de Filologie a Universității ieșene (1952). Redactor mai întâi la revista „Iașul nou”, a devenit în 1953 cercetător la Institutul de Istorie și Filologie al Filialei Iași a Academiei Române. În intervalul 1961-1970 este cadru didactic
LEONTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287780_a_289109]
-
, Włodzimierz (8.IV.1905, Cracovia - 19.X.1962, Varșovia), traducător polonez. După absolvirea studiilor filologice la Universitatea din Lvov lucrează la Radio și la câteva edituri din același oraș. Obține titlul de doctor în 1932. În 1939 este internat în lagărul de la Târgu Jiu, apoi în Germania, în alte două lagăre pentru ofițeri. Între 1945 și 1950 lucrează la Misiunea Polonă de Repatriere și la Consulatul General al Poloniei; din 1951 este șeful secției de literatură engleză la Institutul
LEWIK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287794_a_289123]
-
Zoe, fiica marchitanului bârlădean Anghel Ionescu, e o vreme directoarea Școlii de Fete din Tecuci. L.-M. începe ciclul secundar în orașul natal (1895) și îl continuă la Liceul „Gh. Roșca Codreanu” din Bârlad, pentru a-l termina la Liceul Internat din Iași, unde este elev între 1899 și 1902. Se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din București, luându-și licența în 1906. Curând e numit administrator de plasă în județul Covurlui, de unde se mută la Tulcea și în
LASCAROV-MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287749_a_289078]
-
Democrat din România, I. este ales unul dintre cei patru secretari. În „România muncitoare” (83/ 1910) publică prima sa scriere în proză, schița Mântuitorul (amintire de la un Crăciun), semnată Istrian. În noiembrie 1911, când apar primele simptome ale tuberculozei, se internează la Sanatoriul Filaret din București. În ianuarie 1912 pleacă la Cairo spre a-și îngriji sănătatea, dar, îndurând iarăși o cumplită mizerie, se întoarce în țară. Participă la Congresul al II-lea al Partidului Social Democrat din România și cel
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
sănătatea, citește cu pasiune și se străduiește să învețe limba franceză cu ajutorul dicționarului. Apoi este zugrav, servitor, zilier la terasamente, tractorist. În primăvara anului 1917 pleacă la Lausanne, unde face iarăși tot felul de munci manuale. În ianuarie 1919 este internat de Crucea Roșie Americană în Sanatoriul Sylvanne- sur-Lausanne. Aici îl cunoaște pe ziaristul Josué Jéhouda, care va juca un rol esențial în viața lui I. Acesta îl îndeamnă să citească scrierile lui Romain Rolland. Părăsind sanatoriul, merge la Geneva și
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
La 1 ianuarie 1921 scrie confesiunea Ultime cuvinte și o încuie într-un cufăr, împreună cu scrisoarea către Romain Rolland. La 3 ianuarie face o tentativă de sinucidere în Parcul Albert din Nisa, tăindu-și gâtul cu un brici, și este internat la Spitalul Saint-Roch. Poliția descoperă în hainele lui misiva către scriitorul francez și o trimite ziarului „L’Humanité”. La începutul lunii martie Fernand Desprès, redactor la ziar, transmite scrisoarea celui căruia îi era adresată, relevând primul că „acest Istrati are
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
șoc de revoltă și decepție în fața realităților patronate de puterea bolșevică. La 15 februarie 1929 revine la Paris, unde în toamnă își publică, în volumul Vers l’autre flamme, impresiile și constatările. În 1932, aflat din nou în țară, se internează la Sanatoriul Filaret din București, apoi se retrage la Mănăstirea Neamț, unde va sta până în februarie 1933. În cele din urmă, în ianuarie 1934 se stabilește la București. În februarie 1935, în ziarul „Le Monde” din Paris, Henri Barbusse plasează
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
RALEA, Mihai (1.V.1896, București - 17.VIII.1964, Berlin), eseist, estetician, critic literar și memorialist. Este fiul Ecaterinei (n. Botezatu) și al lui Dumitru Ralea, magistrat. Face cursul primar la Huși și Liceul Internat la Iași, absolvindu-l în 1914. După ce își ia licența în drept și litere la Universitatea din Iași (1918), urmează studii la Paris (École Normale Supérieure), între 1919 și 1923. Aici obține doctoratul în drept, cu teza Proudhon. Sa conception
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
alți fruntași ai partidului, în 1939 intră în Frontul Renașterii Naționale, partidul unic, efemer întemeiat și patronat de Carol al II-lea, fiind numit ministru al Muncii și Ocrotirilor Sociale. Pentru concepțiile lui de stânga și atitudinea antihitleristă, a fost internat o perioadă, în timpul războiului, în lagărul de la Târgu Jiu. După 1944 ocupă o serie de înalte funcții politice: ministru al Artelor în guvernul Petru Groza, ministru al României la Washington (din 1946 până în 1948), vicepreședinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
în învățământul universitar bucureștean: conferențiar din 1912, membru în Comisia pentru aprobarea manualelor, coordonator al studiului limbii germane în cadrul Seminarului Pedagogic al Universității, profesor la Academia Comercială din 1913. Fiind cetățean german, la intrarea României în primul război mondial este internat și eliberat abia la finele anului 1917. Demis din învățământul public, preia în 1920 administrarea comunității luterane din București, având în cele din urmă satisfacția ca, după intervenții repetate, să fie repus în drepturi la Academia Comercială și la Seminarul
RICHTER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289282_a_290611]