6,649 matches
-
deoarece deși așa cum pretinde și simbolul figurile sînt luate din ceea ce este dat și sînt întrebuințate cu semnificații mai generale, totuși încă este absentă de aici [129] cealaltă latură, care pretinde ca existențele particulare să nu aibă semnificația absolută pentru intuiție de a fi reale, ci numai să indice o semnificație. Pentru imaginația indiană, maimuța, vaca, un brahman oarecare etc. nu sînt simboluri înrudite ale divinului, ci sînt considerate și reprezentate ca însuși divinul, ca existențe concrete adecvate acestuia. Dar, aici
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
sînt deformate, devenind colosale și grotești. Deoarece figura singulară care nu trebuie să se exprime pe sine însăși și semnificația ce-i este proprie ca fenomen particular, ci trebuie să exprime o semnificație generală care rezidă în afara sa, nu mulțumește intuiția pînă ce, scoasă din limitele ei, nu e transformată în ceva enorm, în ceva fără noimă și măsură. Aici se caută realizarea amploarei și generalității semnificațiilor, mai ales prin exagerarea prodigioasă a mărimii formei spațiale, precum și a imensității temporale, și
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
invenție cu mare seriozitate. Acesta este punctul de vedere din care putem privi mai departe în jurul nostru" [139], [12 td]. La p. 53 din aceeași carte, Hegel vorbește despre "simbolistica propriu-zisă" a artei indiene: "Imaginației índice nu-i lipsește, desigur, intuiția negativului; Sīva este distrugătorul, dar și procreatorul, Indră moare, ba nimicitorul timp, personificat ca îngrozitorul uriaș Căla, distruge întregul univers și pe toți zeii, chiar și pe Trimûrti, care de asemenea dispare în Brahman, după cum individul, în identificarea sa
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
în chip cu totul negativ, orice mod determinat de-a fi, totuși, pe de altă parte, se întîlnește și la ei felul mai pur de reprezentare al panteismului adineaori amintit, panteism care scoate în evidență imanența divinului în individualul dat intuiției și pieritor. Fără îndoială, în acest fel de a cunoaște am putea crede că regăsim mai mult o asemănare cu acea unitate nemijlocită a gîndului pur și a sensibilului pe care am întîlnit-o la parsi; dar la parși Unicul și
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Meru între vîrfurile munților; între animale sînt leul; între litere sînt vocala A; între anotimpuri sînt primăvara cea înfloritoare etc." [141]. Dar această enumerare a tot ce e mai excelent, precum și simpla variere a formelor în care trebuie făcut plauzibil intuiției iarăși și iarăși același lucru oricare ar fi bogăția imaginației ce pare a se manifesta larg aici -, rămîne totuși, tocmai din cauza acestei identități a conținutului, foarte monotonă, și în ansamblul ei goală și obositoare" [15 td]. (Și totuși, din "imaginația
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
aspect, și la indieni se găsesc elemente speculative. În măsura în care ei îi numesc pe aceștia trei Brahmă, Visnù și Siva, Brahman nu este deplina unitate; pentru că doar treimea lor pare să constituie Unul și Totul, se poate presupune aici intuiția Unității întru Treime. Faptul că Brahma este un moment, este parțial exprimat prin reprezentări cît se poate de materiale. În codicele lui Manu se spune: Primul creat nu poate fi perceput prin simțuri; el este și nu este totodată, este
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
a fi sisteme de gîndire occidentală atît de diferite, cum ar fi misticismul ("intuiționism genial") lui Schelling, "sentimentalismul" lui Fr. Schleiermacher, "pantogismul" lui G.W.F. Hegel etc. Acesta din urmă, în loc să pună accentul pe elementele iraționale, cum ar fi intuiția (dar în ideea hegeliană se merge totuși cu încredere pe intuiție!), sentimentul, nedefinitul, voința (dar rațiunea practică hegeliană cunoaște bine sistemul speculativ aproape dominat de voluntarism!), înțelegea tocmai să insiste pe logos, pe rațional, pe "logic", dorind să-și constituie
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
fi misticismul ("intuiționism genial") lui Schelling, "sentimentalismul" lui Fr. Schleiermacher, "pantogismul" lui G.W.F. Hegel etc. Acesta din urmă, în loc să pună accentul pe elementele iraționale, cum ar fi intuiția (dar în ideea hegeliană se merge totuși cu încredere pe intuiție!), sentimentul, nedefinitul, voința (dar rațiunea practică hegeliană cunoaște bine sistemul speculativ aproape dominat de voluntarism!), înțelegea tocmai să insiste pe logos, pe rațional, pe "logic", dorind să-și constituie o Logică a sa în care se contopeau intim o Ontologie
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
în ce privește îndeosebi "știința" este puterea atribuită poeților: "Ceea ce nu știu soarele și luna, ceea ce nu știu yoginii, ceea ce nu știe însuși Brahma, acest lucru îl știe poetul de la sine" (335, 7). S-ar putea vedea în atare cugetare o admirabilă intuiție a realității creatoare poetice definită se afirmă abia acum în ultimul timp în Occident drept al doilea fel de cunoaștere și, implicit, minunata admitere a rolului ei alături de cunoașterea logică, științifică. În realitate, nu trebuie să uităm că avem de-
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
cultural pour le parachèvement de l'État national roumain, 1918, București, Editura Academiei R.S.R., 1973. Daicoviciu, Constantin, Constantinescu, Miron, Breve Histoire de la Transylvanie, București, 1965. lorga, Nicolae, Bizanț după Bizanț, 1971; Istoria statelor balcanice în epoca modernă, 1914; Istoria învățăm intuiții românesc, București, 1971; La Question roumaine en Autriche et en Hongrie, București, 1915; Omul și opera, sub coordonarea lui Andrei Pippidi, București, Editura Academiei, 1972; Opinion sincères, La vie intellectuelle des Roumains en 1899, București, Imprimerie de l'Indépendance roumaine
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
sfera ideii de om, este mai naltă, mai nobilă decât aceasta. Ființele supranaturale, ficțiunile teologice, îngerii, iată creațiuni ale închipuirii omenești. Ce a determinat aceste creațiuni, pe ce substrat s-au întemeiat ele? Și oare nu erau acele creațiuni o intuiție a dezvoltării ulterioare, o clarvedere a viitorului? {EminescuOpXI 409} Aceasta este neapărat o fantazie a noastră, o privire ipotetică. Dar acele creațiuni n-au avut alt câmp decât spiritul omenesc, au fost clădirile proprii ale gândirii speței noastre. Apoi organul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Dacia?"), ci la temelia poporului său: "Dă-mi un popor cu care să mă laud, O țară dă-mi ca s-o ridic la cer" Deși om al spadei, mai degrabă decât al cuvântului, el este un clarvăzător el are intuiția zidului faptei umane: Atunci voi fi ca sclavul cel din urmă Ce pietre cară la zidirea mare Și bucuros o face, căci piatra Nemuritoare-i în zidire-eternă. Aceasta-i partea mea de nemurire, O alta nu doresc... o alta nu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
demers îndeamnă și rândurile D-nei Svetlana Paleologu-Matta scrise pe marginea articolului nostru: "...Articolul lui George Vulturescu apărut în Tribuna (nr. 16, apr. 1989) întitulat "Cărțile vechi" la Eminescu și biblioteca lui Borges este o fericită încercare (și chiar o fericită intuiție!) de apropiere, venind mai ales dinspre contemporaneitate, a acestor poetici. Echivalentul "cărților vechi" iubite de Eminescu cu biblioteca lui Borges este detectat exact. Biblioteca tatălui în care se cufundase micul Jorge Luis, va fi însăși persoana acestuia, destinul lui marcat
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
fundamentează pe dezacord implicit sau expicit și se rezolvă euristic, indirect, prin soluții căutate. E.P. Torrance și W. Okon desemnează cea de-a doua categorie de probleme cu sintagma situații problematice. Ca proces de rezolvare a situațiilor problemă, problematizarea implică intuiția de tip euristic și gândirea divegentă. Rezolvarea raportului dintre datele inițiale ale problemei și necunoscut, reprezintă o formă eficientă de depășire a învățării șablonate. Considerată de Robert M.Gagne modalitate complexă de învățare prin descoperire și de W.Okon o
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
spațiile goale cu noi date. Pălăria galbenă se concentrează pe beneficii și aspecte pozitive. Ea te ajută să gândești pozitiv, abordează punctul de vedere optimist, care te face să conștientizezi toate beneficiile și valorile implicate de decizie. Pălăria roșie dezvăluie intuițiile, sentimentele și emoțiile. Pălăria roșie rezolvă problemele din punctul de vedere al intuiției, al reacțiilor rapide și al emoțiilor. De asemenea, încearcă să acopere modul în care vor reacționa emoțional alte persoane. Pălăria neagră este pălăria problemelor, criticilor și a
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
pozitive. Ea te ajută să gândești pozitiv, abordează punctul de vedere optimist, care te face să conștientizezi toate beneficiile și valorile implicate de decizie. Pălăria roșie dezvăluie intuițiile, sentimentele și emoțiile. Pălăria roșie rezolvă problemele din punctul de vedere al intuiției, al reacțiilor rapide și al emoțiilor. De asemenea, încearcă să acopere modul în care vor reacționa emoțional alte persoane. Pălăria neagră este pălăria problemelor, criticilor și a precauțiilor. Pălăria neagră contribuie la diminuarea riscurilor și a problemelor înainte de stabilirea soluției
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
gîndiri filosofice. Această gîndire se situează sub dublul semn al discontinuității față de gîndirea filosofică constituită și a continuității (ascunse, căci inerentă structurii înseși a gîndirii umane) față de Tradiție. Sursa ei dublă se află în logica de-ductivă, obligatoriu asociativă, și în intuiție, care nu este asociativă. În fine, la un nivel mai subtil, putem discerne acest demers antagonist în marile etape care au marcat constituirea filosofiei lui Lupasco. Principiul dualismului antagonist este deplin formulat încă din 1935, în teza sa Du Devenir
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
nemaipomenită a cuantificării? E un eveniment psihologic și istoric ce își are originea... în mișcările metafizice cele mai îndepărtate ale gîndirii și destinului oamenilor". El vede în această emergență bruscă a discontinuității semnul ce anunță o schimbare în cursul Istoriei: "... intuiția lui Planck... este asemănătoare cu unele din acele scurte, modeste și inexplicabile acte istorice care modifică, pentru mult timp, cursul evenimentelor umane". Lupasco se simte astfel îndreptățit să formuleze problema capitală, cea a extrapolării unei idei științifice la Realitate în
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
putut să-l conducă la descoperirea discontinuității nivelurilor de realitate. Și totuși, discontinuitatea este menționată de mai multe ori în Manuscrisul din 1942, dar numai în relație cu istoria: istoria reprezentărilor, istoria individului, istoria omenirii. Heisenberg insistă și asupra rolului intuiției: "Doar gîndirea intuitivă scrie Heisenberg poate trece prăpastia care separă sistemul conceptelor deja cunoscut și sistemul nou de concepte; deducția formală este neputincioasă în a arunca un pod asupra acestui abis"29. Dar Heisenberg nu trage concluzia logică care se
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
strîns legată"20. Pauli era un adept entuziast al cuaternarului. Mergea pînă acolo încît își încheia scrisorile către Fierz prin formula "cu salutări cuaternare"21. Dincolo de această anecdotă, Pauli credea, la fel ca Jung, în valoarea cuaternarului în ideea revalorificării intuiției, a vieții interioare, a imaginarului, deschizînd porțile acestui fabulos rezervor de energie care este inconștientul, perceput ca fiind iraționalul, răul, tenebrele 22. Altfel formulat, ce este rațiunea în prezența mai multor niveluri de realitate ? Fiecare nivel de realitate este legat
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Lupasco înfige un cui, un cui ce i-a fost, poate, fatal: Pe undeva, regretăm că îl vedem aici pe dl. Bachelard poate puțin prea dispus să asculte sirenele hegeliene. Orice s-a spus și respus, Hegel rămîne groparul oricărei intuiții cu adevărat dialectice. Dacă dl. Bachelard știe să se oprească așa cum încercăm s-o facem și noi la dualitatea dialectică, el va evita acest al treilea și funebru termen al hegelianismului care, oricît de asimptotic am dori să-l concepem
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
dovezi, o carte care pregătește psihologia unei adevărate libertăți a rațiunii". El observă cu finețe: "A juca, deci, modifică jocul adversarului. A socoti modifică socoteala. A observa modifică obiectul observației. Și, am putea spune, pentru a traduce caracterul profund al intuiției contradicționale a domnului Lupasco: verificarea suscită ceea ce va contrazice adevărul. Îndată ce înțelegem caracterul operator al cunoașterii, ne dăm seama că orice operație de cunoaștere, determinînd for-mele cunoașterii pregătește contradicția activă care propune un fel de anti-formă experienței. Dl. Lupasco va
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
uneori din paturile lor și se unesc într-un alt pat care nu mai e nici da nici nu. În acest pat curge fluviul Apelor cele mai vii"5. Da, fluviul terțului inclus aleargă prin "apele cele mai vii". Ce intuiție fulgerătoare într-o vreme în care, probabil, Roberto Juarroz nu cunoștea cărțile lui Lupasco, dar cunoștea numele lui Lupasco. Roberto Juarroz mi-a mărturisit că remarcase, în 1966, un studiu al lui Lupasco publicat în legendara revistă din Buenos Aires, Sur
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
decît ea însăși. Și rezultă de aici un paradox uimitor, anume că o gîndire a identității este produsul unui existent care nu consideră real decît iraționalul, iar o gîndire irațională este produsul unui existent care nu consideră reală decît identitatea". Intuiția lui Fondane își atinge apogeul atunci cînd înțelege, contrar oricăror aparențe, că logica lui Lupasco este, de fapt, o logică a non-contradicției: "De unde are Lupasco această cunoaștere? De la logicul spontan care actualizează eterogenități? Nu, de la logicul elaborat de non-contradicție. Deci
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
cu o filosofie identificatoare, ce se referă la contradictoriu"13. Concluzia lui Fondane este stupefiantă prin profunzimea ei premonitorie. Într-adevăr, abia în 1951 Lupasco publică Principiul antagonismului și logica energiei. Prolegomene la o știință a contradicției. Fondane a avut intuiția fundamentală a non-contradicției filosofiei lupasciene, văzută, ce-i drept, mai mult ca o eroare decît ca o calitate: Ce avea să facă Lupasco cu această imensă libertate pe care noua sa definiție a logicului i-o oferea?, scrie Fondane. Abia
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]