3,010 matches
-
și definitiv cum numai Marea Insectă a Timpului știe să devore frunza fragilă a Lucrurilor... Liber! în fine, liber! se trezi Carol vorbind de unul singur, odată ajuns în stradă. Liber ca pasărea cerului, cum zicea muscalul. Cât l-am invidiat pentru aceste cuvinte! Mergea grăbit pe străzile întunecoase și întortocheate ale urbei, bocănind pe caldarâm. Din timp în timp bocănitul altor pași părea că se apropie din urmă. "Nici acum n-am scăpat de el?!" se gândi Carol cu furie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
tu parcă fumai, nu? E greu, Ioane, foarte greu, rămâne între noi, vor să pună mâna pe Europa... Șarpele a început să ridice capul, iar Gorbaciov... rusul tot porc rămâne... La noi, sperăm să nu reușească, avem o securitate de invidiat. Numai să nu ne trădeze... fără ei, se duce totul dracului... Înnebunesc ăștia că am scăpat de datorii, că am renunțat la clauză, că avem șansa să demonstrăm omenirii ce înseamnă adevăratul sistem comunist. De asta le este frică. Mama
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
mai trădează. Of, nu mă mai strânge așa, că mă sufoci!... Același costum impecabil, același nod perfect la cravată, iar cămașa albă la fel de imaculată. Bravo ție, iar dacă mai spui că stai la fel de bine cu femeile, să știi că te invidiez cu adevărat! Mă tovarășe, mă Gheorghe, mă, ce bucurie mi-ai putut face!! Nici nu visam să mă vizitezi... nu ne am văzut de doi sau trei ani. Și tu ești neschimbat, te-ai mai îngrășat puțin, dar nu-ți
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
În cele din urmă nu și-a mai putut îndura vina și ce credeți c-a făcut? N-a mai înșelat-o? Nu. A omorât-o. Iată cum am avut prilejul să-l cunosc. Situația mea era ceva mai de invidiat. Nu numai că nu riscam să ajung în tabăra criminalilor (mai cu seamă, nefiind însurat, nu puteam fi în primejdie să-mi ucid nevasta), dar, mai mult decât atât, le luam apărarea, cu condiția să fie buni ucigași, așa cum alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
într-un cărucior cu rotile. Dorinel nu și-a dat seama de suferința celuilalt decât când acesta i-a povestit că a avut un accident și că nu va mai putea juca niciodată fotbal. Cu toate acestea, Ionuț nu-i invidia pe ceilalți copii care se puteau juca. La întoarcere, Dorinel află poate prima lui lecție de viață: „Unele lucruri se înțeleg și se simt fără cuvinte”. Peste ani de zile, visul lui Dorinel s-a împlinit. Dar el n-a
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
era în toi. Toamna îi dădea de lucru lui Florin și mie, care așteptasem o vară întreagă să mă plimb cu tractorul peste pământul plin de roade al satului meu. Purtat de colo-colo, când în cabină, când în remorcă, eram invidiat de toți prietenii mei. Mai puțin de profesorii de la școală care se plângeau mamei că lipsesc prea mult. Îmi primeam eu papara apoi acasă, da’ eram liniștit. Mă mulțumea gândul că dacă nu mâine, poimâne fug iar. Ieșisem de la școală
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
țării; să dobândești noi prietenii și să pregătești un "concert al națiunilor" capabil să permită înfruntarea atacului invadatorului aceasta a fost sarcina diplomației franceze, de altfel îndeplinită cu glorie. Domnul Aerenthal avea dreptate: Republica nu avea motive pentru care să invidieze Monarhia. Și totuși, în această perioadă, au fost mulți cei care și-au imaginat că o națiune ar putea renunța la diplomați: aceste persoane nici nu se gândesc să se uite vreodată "pe fereastră", limitându-și orizontul doar la ele
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Ierusalim pământesc, extins la tot globul. Nu știu dacă noua relație a omenirii cu moartea va influența celelalte religii, dar religia lui Hristos ar putea fi zdruncinată din temelii. Catedrala Mântuirii în Țara Mântuieliitc "Catedrala Mântuirii în }ara Mântuielii" Îi invidiez din adâncul sufletului pe cei care cred în Dumnezeul din Biserică. În momentele grele ale vieții, mai au un sprijin, o ultimă, sau primă, instanță la care să facă apel. Când primesc o lovitură nedreaptă, ticăloasă, absurdă, pot să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
vechi proverb -, și-n plus n-aveau În fiecare zi pleașca aceea a unei carete ca să-și exerseze tirul. Așa că, Înarmați cu pumni de noroi, Începură să dea dovadă de o măiestrie În aruncarea proiectilelor pe care le-ar fi invidiat-o și cei mai buni țintași ai corpurilor noastre de infanterie los tercios, numite așa („treimi“) pentru că erau formate din sulițași, archebuzieri și muschetari. M-am ridicat alarmat. De soarta vizitiului puțin Îmi păsa, Însă vehiculul acela purta În el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
trebuie să o recunoaștem cinstit și fără ranchiună, nu o prea reușesc mulți cu funcții mult mai de răspundere decât un pârlit de împărat. — Eu însumi voi da atacul, o ținu împăratul pe a lui cu o siguranță demnă de invidiat. Atac, hehe, care nici nu va avea loc! Împăratul mustăci ca pentru sine. Reveni cu picioarele pe pământ și continuă perspicace: — Dar pe tine, pe tine parcă te știu de undeva... Și, zău, de câte ori te văd, mă ia cu râs
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cărora textele lui Adrian Păunescu le încălzesc și astăzi sufletul, așa cum mi se pare josnică ironizarea celor care înconjoară în genunchi Mănăstirea Nicula de Sf. Maria, ori care se calcă-n picioare ca să atingă moaștele unui sfânt. Dimpotrivă, uneori le invidiez inocența și ardoarea. Tot ce-mi doresc, în schimb, este ca și ei să respecte rezervele celorlalți, fără a mai săpa cu încruntare la groapa dintre marele public și elitele culturale. Atât. Nu mi s-a părut consult să spun
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
partidele care au defilat pe scena politică în aceste două decenii. Am fost ispitit adeseori „să intru într-o com binație“ ori îndemnat să „tac binevoitor“, măcar. N-am făcut nici una, nici alta. Am refuzat pósturi sau demni tăți absolut invidia bile, în cultură și mass-media: în 1992 și 1999, în 2007 ca și-n 1996. De ce? mă-ntreb, sfios, păgubos, vinovat și stupid acum. Oare cum va fi înțeles ministrul Andrei Pleșu refuzul atâtor oameni, în a căror bună-credință și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Tudorel Urian Cu o generozitate și o bucurie a solidarității deloc specifice lumii noastre literare, în care invidia, ranchiuna, contestarea și negarea au devenit cuvintele de ordine, poeta Letiția Ilea joacă, de ceva vreme, rolul unui neobosit promotor literar al colegilor ei de generație (optzecistă). Periodic îmi trimite cărți sau îmi telefonează pentru a-mi atrage atenția asupra
Dilemele poetului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8333_a_9658]
-
e un mister. Nici nu știam că muzica îi poate face pe oameni să simtă diferite stări - credeam că e descrisă ca veselă sau tristă în funcție de tempo sau titlu." (p. 124) E limpede că starea acestei doamne nu este de invidiat. Alături de aceste trei mari categorii umane - iubitorii de muzică, respingătorii ei și indiferenții -, mai putem distinge o clasă specială: cei care și-au descoperit mirabile aptitudini muzicale în urma unui accident: de exemplu, cei care au fost loviți de trăznet sau
Estropiații melomani by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6965_a_8290]
-
clima, arhitectura, oamenii, conflictele confesionale, mentalitățile nu seamănă deloc cu realitatea din România), dar și o încercare, aproape disperată, de regăsire a propriei identități într-o viață reluată din punctul zero. Ne mai amintim faptul că, la noi, toată lumea îi invidia pe cei care, la sfîrșitul anilor '80 reușeau să evadeze din infernul regimului comunist. Despre vecinul ,plecat definitiv" din țară se credea îndeobște că a ajuns direct în Paradis, indiferent dacă scrisorile trimise de el acasă purtau ștampila poștei din
Viața ca un film by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10919_a_12244]
-
Mircea Morariu Din aprilie 2002 încoace, odată cu instalarea unei noi conduceri, Teatrul de Stat din Oradea se află din nou în tranziție. De la un "ce", deloc de invidiat, către "ceva" care, pentru moment, e greu de precizat. Neîndoielnic, noii ocupanți ai posturilor de conducere sunt mai dinamici, mai dornici de a munci decât cei ce i-au precedat. Au reîmprospătat trupa, folosind totuși un mod asupra căruia eu
Violent și urât by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14117_a_15442]
-
român care a parcurs cel mai repede drumul de la debut la deplina consacrare. Prima carte i-a apărut relativ tîrziu, în 1992, cînd autorul împlinise deja 37 de ani. De atunci pînă astăzi autorul a avut o cadență editorială de invidiat (una, două sau chiar trei cărți apărute în fiecare an), astfel încît cărțile sale au ajuns să ocupe mai bine de jumătate de raft de bibliotecă. Mai important însă decît numărul de volume publicate este faptul că Dan Stanca este
Marea debusolare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11249_a_12574]
-
copiii - adorați, fie și luați colaboratori la cerșit ori la mici găinarii - și nu comentez mai mult. Iar mai de curând, ținând conferințe în Portugalia, am vrut să știu cum de s-au ridicat locuitorii ei la un nivel de invidiat, de unde în anii '60 țara era cam săracă, iar prin anii '70 cameristele la hotelurile din Paris erau sârmane portugheze. Da, mi s-a răspuns, s-a primit mult ajutor (eu comentez: țară este o cheie a Atlanticului), dar conteza
Recviem pentru capra vecinului by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/14763_a_16088]
-
se aprindă asupra operei sale, să afirme sau să conteste; dimpotrivă, aceștia ședeau muți sau omagiau pe omul politic. În ciuda acestei lucidități și a sentimentului de zădărnicie corespunzător, Pomponescu nu putea să-și reprime antipatia față de Ioanide, pe care-l invidia pentru nepăsarea-i copilărească, semn al unei încrederi suverane în meritul său. Îl detesta și pentru că acesta nu apela niciodată la serviciile sale. Pomponescu nu-și făcea iluzii asupra zelului unui Gulimănescu ori Gaittany. Amândoi se prezentaseră în dimineața aceleiași
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
punea în panică. Pomponescu suferea de o neurastenie invizibilă, foarte decentă, de frica de solitudine și de scăderea prestigiului, și făcea politică numai pentru a-și putea întreține un aparat social factice. În fond, cunoștea superficialitatea oamenilor care îl frecventau, invidiind nepăsarea lui Ioanide și totodată mirîndu-se de o existență ce i se părea bizară. De partea sa, doamna Pomponescu ducea aceeași viață de convenție, primind într-un salon adiacent anticamerei pe prietenele sale, mai toate interesate și solicitatoare (lucru ce
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care niciodată un poet nu o va atinge. Cine se va măsura oare cu Alexandru cel Mare, cu Napoleon? Adevărata sursă a gloriei este războiul și numai cine se bate și învinge devine ilustru. (Ioanide: "E zăpăcit de tot".) Am invidiat adesea viața bandiților și am citit ca licean isprăvile lui Iancu Jianu și ale lui Tunsu. Chiar gangsterii din America au ceva măreț în ei, bucuria de a lupta, care e cea mai înaltă manifestare a vieții. Terente al nostru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un spațiu în caz de monotonie locală. Am auzit de un oarecare Cătărău, fost student român sau așa ceva, care a fugit prin Asia și ar fi acum, nu știu pe ce continent, șef de trib, rege. I-am admirat și invidiat.¤ (Ioanide sări iarăși câteva rânduri întregi, care i se părură absurde, unde era vorba de Cătărău, de haiduci, de aventură.) În Sicilia există o veche tendință izolaționistă, din nefericire fascismul a sugrumat violent "spiritul din sud", încît șansele noastre erau
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de complicații inutile. Așa aș fi visat eu să trăiesc, dacă nu m-ar fi împins înainte mama. Fără nici o vanitate de a impune numele meu altora, mulțumit să fiu îmbrățișat de toată lumea. Toate casele îți sunt deschise, nu te invidiază nimeni și nu pretinzi a face fapte imposibile. Și mai vrei posturi! În filozofia lui Pomponescu intra o mare doză de egoism. Avea nevoie de Smărăndache fiindcă acesta îi raporta tot ce se vorbea în felurite cercuri. Chiar și în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fi trăit în altă țară sau nu s-ar mai fi reîntors de la studii făcea o altă carieră. Măcar liber-docent tot ar fi fost. Orice altă meserie afară de aceea de profesor universitar i se părea lui Gonzalv meschină și nu invidia soarta nici unui om ilustru fără grade în învățămînt. Îl ispitea în ea onoarea ce i se părea că derivă din greutatea accesului. Era singura profesie conferind un soi de nobleță cu trepte după abolirea boieriilor. Treptele se numeau: conferențiar, agregat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de toate strâmbăturile din nas nu construiește nimic. Greutatea este de a ieși din faza critică a elaborării, când toți cei care te văd la lucru sunt sceptici sau batjocoritori, neputând să se așeze în perspectiva viitorului. Calitatea lui Ioanide, invidiată de Pomponescu, era imperturbabilitatea, incandescența sub durata faptei. În momentul de față Pomponescu nu mai credea în el însuși. Împins de o forță imperioasă, fostul ministru merse într-una din zile la biserica lui Ioanide. O văzuse în grabă din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]