2,638 matches
-
Această idee a automutilării sau a autodistrugerii lui Dumnezeu pentru ca lumea să existe, întîlnită și în unele texte kabbaliste, pare să-l fi persecutat pe Cioran, marcat de neșansa căderii în timp și de dureroasa exterioritate ontică trăită în absența irațională a Creatorului. Iar puseurile febrile de mistic se prăbușesc în sentimentul de abandon total resimțit de dac, formulă a eșecului, pe care Cioran o adoptă spontan: „Atît pe plan spiritual, cît și pe plan istoric, deviza mea este: n’a
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
vrea, și cât vrea, și cum vrea.” Dincolo de această supremație regizorală, se înregistrează și în teatru nașterea unei „noi structuri”. Se caută acum un „teatru pur”, idee născută dintr-o ostentație anticonformistă „cu veleități de cruciadă artistică”, ce atinge uneori iraționalul. Se impune, astfel, teatrul de avangardă, supunându-se acelorași reguli, sau, mai bine, aceleiași lipse de reguli, ca și celelalte genuri. Regizorii își iau libertăți tulburătoare, sub pretextul reîntineririi și reactualizării clasicilor, încât la Londra Hamlet se joacă în haine
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
poate fi explicat prin următoarele: bugetele modice alocate serviciilor de comunicare internă le-a ferit adesea de orice necesitate de evaluare; timpul și costurile, aferente oricărui demers evaluator; incompatibilitatea acestor instrumente cu un fenomen - comunicarea - considerat nemăsurabil, pentru că ar fi irațional (Tixier, 1996); ideea, larg răspândită, că suporturile produse sunt citite, ascultate, privite aproape în întregime de către fiecare salariat; absența sancțiunii imediate în caz de decalare față de așteptările publicului-țintă; teama directorilor de comunicare de a nu-și vedea puterea și creativitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
inovație tehnică de dragul de a inova. Romanele nu sunt simple noutăți. Am sentimentul clar al formei, dar pentru mine forma se conduce după sentiment, după modelarea și ritmul emoției. Văd aici o legătură cu muzica, întrucât muzica are o logică irațională, afectivă, în ultimă instanță. E de asemeni binecunoscut că muzica e un limbaj fără cuvinte și, oricât ar fi de ciudat pentru un scriitor, am un mare respect pentru tot ce e fără cuvinte. Lucrurile nepuse în vorbe sunt adesea
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
s-a distins ca o încercare de sustragere a omului din fața realității tot mai tumultuoase a prezentului, pentru a o îndrepta spre o contemplare neputincioasă a slăbiciunilor sufletești, de retragere din fața dorințelor declanșate, de accentuare a genialității magice individuale și iraționale. Plotin a făcut eforturi mari ca să refacă atmosfera creatoare din Academia platonică de odinioară, de evocare a sufletului ca pe o esență, pe care să-l ferească de "precipitațiile" la care era expus de problemele pământești. "Căci dacă sufletul uman
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
împotriva habsburgilor din Spania. Franța barocă Barocul. Încă de la sfîrșitul domniei lui Henric al IV-lea se face simțită în Franța influența artei baroce, născută la Roma către 1600, artă a spectacolului și a ostentației, artă a mișcării și a iraționalului, arta catolicismului victorios. Barocul triumfă mai puțin în arhitectură, comparativ cu pictura și arta decorativă: tablouri de Rubens pentru palatul Luxemburg, gravuri de Jacques Callot, catapetesme de biserici, decor pentru viața cotidiană, construcții efemere ca pompele funebre sau arcul de
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
1750, în timp ce se continuă difuzarea ideilor filosofilor, se conturează, în numele exigențelor sentimentului, o reacție împotriva raționalismului lor considerat prea plin de uscăciune; influența poeților și a romancierilor englezi contribuie de asemenea la apariția unei mode a exotismului, a visării, a iraționalului. Romanul lui Rousseau, La Nouvelle Héloise, publicat în 1761, cu un imens succes, răspunde acestei evoluții a sensibilității publicului, la fel ca și tablourile lui Chardin sau Greuze. De altfel, rococoul se retrage din fața neoclasicismului: se revine, în arhitectură, la
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
vreme ar fi abandonate puțin cîte puțin. Oare intensitatea mai mică a înfruntărilor ideologice înseamnă o societate mai liniștită? Nu, și avem, dimpotrivă, sentimentul că prăbușirea marilor proiecte ideologice deschide calea luptelor și revendicărilor corporative, conflictelor sectoriale, febrelor imprevizibile și iraționale. Dar nu înseamnă oare aceasta regăsirea unei continuități a istoriei naționale? În acest sfîrșit de secol al XX-lea, francezii par totuși să fie de acord asupra cîtorva exigențe uneori contradictorii: ei țin în același timp la libertate, la inițiativă
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
lui Dumnezeu, ea se putea înșela; experiența sa ar fi putut fi iluzorie. Deci, în mod evident, premisa (2) este cea crucială. Au avut oamenii experiența lui Dumnezeu? Dacă problema experienței religioase rămâne sub semnul întrebării, tocmai datorită caracterului său irațional, mistic și încărcat de afectivitate, rămâne posibilitatea de a justifica credința în Dumnezeu pe baza unor argumente raționale. Această cale a fost aleasă de gânditorii teiști. Majoritatea teiștilor aduc obiecții împotriva fundamentării tezei realității lui Dumnezeu doar la nivelul experienței
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
Blaga, cosmotic, adică înzestrat cu tiparele apriorice a tot ce se creează frumos și mare în această lume. Geniul creator apare, după asemenea teorii, ca ființa cea mai iresponsabilă de pe pământ, iar ideea inspirației, izbucnind din subterana infernală, fie a iraționalului individual, fie a iraționalului colectiv, nu e departe de concepția delfică a oracolelor antice. Pythia cădea în extaz și proorocea în stranii bâlbâieli după ce se amețea aspirând îndelung gazele emanate din adâncul pământului printr-o spărtură de stâncă. Fumul inspirator
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cu tiparele apriorice a tot ce se creează frumos și mare în această lume. Geniul creator apare, după asemenea teorii, ca ființa cea mai iresponsabilă de pe pământ, iar ideea inspirației, izbucnind din subterana infernală, fie a iraționalului individual, fie a iraționalului colectiv, nu e departe de concepția delfică a oracolelor antice. Pythia cădea în extaz și proorocea în stranii bâlbâieli după ce se amețea aspirând îndelung gazele emanate din adâncul pământului printr-o spărtură de stâncă. Fumul inspirator al psihologismului modern, nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
un medium spiritist, e de proveniență păgână. Oracolele antice, sibylele, poeții cum îi concepe Platon, profeții cum îi concepe Philon din Alexandria își pierd cu desăvârșire stăpânirea asupra facultăților superioare ale sufletului și devin, prin entuziasmul divin, prin extaz, iresponsabili, iraționali. „în noi, inteligența e alungată de invazia spiritului divin; cînd acesta se retrage, ea revine”, zice Philon(Citat de Delacroix: La religion et la foi, p. 292). Extazul conceput în afară de creștinism presupune, deci, o absență totală a inteligenței. El se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e alungată de invazia spiritului divin; cînd acesta se retrage, ea revine”, zice Philon(Citat de Delacroix: La religion et la foi, p. 292). Extazul conceput în afară de creștinism presupune, deci, o absență totală a inteligenței. El se consumă în domeniul irațional al sufletului, adică așa cum îl înțeleg psihologii de azi ai inconștientului. Modul acesta de inspirație este exclus din teoria teologică a inspirației scripturistice. Un iresponsabil nu poate fi colaboratorul lui Dumnezeu. Hagiograful e în momentul colaborării o măsură maximă a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
i se revelează. Revelația e dată pepotriva minții noastre și ar fi absurd să admitem că tocmai scriitorul, prin care ea ni se dă, e în stare de inconștiență, neînțelegere când o primește pentru omenirea întregă. Eliminând deci ideca extazului irațional, hagiograful nu e un copist pasiv, care transcrie cuvânt cu cuvânt dictatul Duhului Sfânt, ldeea acestei copii pasive, observă Lusscau, e protestantă. Într-adevăr, ea concordă cu concepția despre natura iremediabil distrusă de păcat și devenită incapabilă să adauge vreun
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
extatice modeme și persoanele de o simptomatică quasi-religioasă sau quasi-mistică, le compară cu fapte din domeniul artei și trag arbitrar concluzii în favoarea inconștientului creator de religiozitate și de artă, concluzii determinate de obsesia științifică a momentului. Noua superstiție a inconștientului irațional, înzestrat cu puteri fabuloase asupra conștiinței și asupra rațiunii, redusă la o luminiță fără importanță în ființa omului, seamănă cu marea superstiție științifică a astronomiei ptolemeice, care a stăpânit Evul Mediu și care nu îngăduia altă vedere asupra universului, care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a astronomiei ptolemeice, care a stăpânit Evul Mediu și care nu îngăduia altă vedere asupra universului, care s-o contrazică, cu toate că aceasta din urmă ar fi fost, cum s-a dovedit, adevărul evident. în fața acestei concepții, care dizolvă în abisul irațional personalitatea omenească, doctrina ortodoxă opune concepția omului rațional, singura făptură de pe pământ care poartă în spirit însuși chipul lui Dumnezeu. După învățătura lui Ioan Damaschin, spiritul e ochiul sufletului, e fereastra duhovnicească prin care intră în omul desăvârșit lumina lui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
omului rațional, singura făptură de pe pământ care poartă în spirit însuși chipul lui Dumnezeu. După învățătura lui Ioan Damaschin, spiritul e ochiul sufletului, e fereastra duhovnicească prin care intră în omul desăvârșit lumina lui Dumnezeu. Există fără îndoială o parte irațională în noi. Doctrina ortodoxă n-o tăgăduiește, dar prin același Damaschin învață că partea irațională din noi ne pune în comunicare cu „existențele neînsuflețite”’ din această lume. „Omul însă, continuă marele teolog, se alătură prin rațiune de naturile necorporale și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
învățătura lui Ioan Damaschin, spiritul e ochiul sufletului, e fereastra duhovnicească prin care intră în omul desăvârșit lumina lui Dumnezeu. Există fără îndoială o parte irațională în noi. Doctrina ortodoxă n-o tăgăduiește, dar prin același Damaschin învață că partea irațională din noi ne pune în comunicare cu „existențele neînsuflețite”’ din această lume. „Omul însă, continuă marele teolog, se alătură prin rațiune de naturile necorporale și spirituale, deoarece el raționează, cugetă, judecă fiecare lucru, năzuiește după virtute și iubește punctul culminant
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
această stare Scriptura o numește și loc al lui Dumnezeu”(Evagrie Ponticul: Deosebirea patimilor și a gândurilor, XVIII. în Filocalie vol. I). Se poate ceva mai limpede și mai categoric pentru a înțelege că nu prin inconștient și nu prin iraționalul abisal se manifestă Dumnezeu în ființa umană, ci prin spirit, prin partea cea mai înaltă, care e din creație însuși chipul lui Dumnezeu? Străluminat de harul divin, omul în culminația contemplației mistice nu e nici inconștient, nici conștient în mod
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în toate lucrurile bune ce se creează în această lume spre folosul tuturor, fie în domeniul religiei, fie în domeniul artei, doctrina ortodoxă nu ne îngăduie să admitem că locul de întâlnire al acestei colaborări ar putea fi inconștientul și iraționalul, ce se rânduiesc în zona animalității din noi. IZVOARE DE INSPIRAȚIE Inspirația artistică e momentul luminos și hotărâtor al viziunii sintetice în care viitoarea operă se descoperă anticipat în forma ei ideală. E fuziunea magnetică a clementelor constitutive, care zăceau
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Profesorul C. Balmuș a tradus în românește Tratatul despre sublim, celebra lucrare a unui anonim din veacul I al erei creștine. După concepția acestui tratat, sublimul în artă nu se dobândește prin artificii tehnice, ci e o erupție a naturii iraționale, e ceva dăruit artistului și pe care meșteșugul iscusit nu face decât să-l îmboldească ori să-l înfrâneze pentru a-l doza proporționat în operă. Dar dincolo de această prelucrare a lui, sublimul e conceput ca un fenomen mistic, la
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
artă cele mai noi, se spune că stilul e o creație a inconștientului. Am căutat să demonstrăm că, din punct de vedere al doctrinei ortodoxe, inconștientul nu poate fi socotit ca sediu al inspirației, fiindcă după această doctrină, inconștientul și iraționalul fac parte din sfera biologică inferioară. Dar dacă inspirația, precum am văzut, nu poate țâșni din inconștient, e posibil ca stilul să fie determinat de această subterană a ființei omenești, atât de atractivă pentru psihologia modernă. Și într-adevăr sunt
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
prin acestea și încă prin dorință, adică mânie și poftă și prin simțire și prin mișcarea impulsivă"121. El ia și integrează aceste elementele psihosomatice la imaginea de ansamblu a sufletului. "Puterea sufletului" este împărțită în componenta rațională și cea irațională, care la rândul său are două părți: partea ce se supune rațiunii și cea care nu ascultă de aceasta. În cadrul componentei iraționale care nu ascultă de rațiune sunt considerate ca fiind integrate facultatea vitală, cea de creștere, de naștere (seminală
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
aceste elementele psihosomatice la imaginea de ansamblu a sufletului. "Puterea sufletului" este împărțită în componenta rațională și cea irațională, care la rândul său are două părți: partea ce se supune rațiunii și cea care nu ascultă de aceasta. În cadrul componentei iraționale care nu ascultă de rațiune sunt considerate ca fiind integrate facultatea vitală, cea de creștere, de naștere (seminală) și vegetativă (nutritivă). Acestea sunt considerate a fi conduse de către natură. Pe lângă acestea mai sunt adăugate componentele pasionale și apetitivă care aparține
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
care nu ascultă de rațiune sunt considerate ca fiind integrate facultatea vitală, cea de creștere, de naștere (seminală) și vegetativă (nutritivă). Acestea sunt considerate a fi conduse de către natură. Pe lângă acestea mai sunt adăugate componentele pasionale și apetitivă care aparține iraționalului care ascultă de rațiune. Astfel se ajunge la cea de-a patra problemă pe care o analizează Ioan Damaschinul se referă la perspectiva gnoseologică, căutând să identifice posibilitățile de cunoaștere. În primul rând sunt enunțate cele cinci simțuri care consideră
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]