2,421 matches
-
ori involuntare, pe care nici rațiunea și nici sentimentele nu le mai controlează. În monomanie, sensibilitatea pacientului este excitată, monomaniacul trăiește "în afara sa" și transferă asupra celorlalți prisosul sentimentelor sale. Monomaniacul este vesel, temerar, se agită mult, totdeauna gata să irite (II: 1-3). Evoluția bolii este acută și rapidă. Pasiunile monomaniacilor sunt exaltate și expansive; având sentimentul unei stări de sănătate perfecte și inalterabile, a unei forțe musculare crescute, acești bolnavi observă latura bună a lucrurilor; satisfăcuți de ei înșiși, sunt
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
savante onoruri voievodale. "Domnul" cu suita lui în fiare și cătuși, sprijinit de subțiori, e dus cu pompă de bâlci până în divan, unde îl ia în primire adevăratul vodă, mustrîndu-l mieros. O altă uimitoare scenă este aceea în care Brâncoveanu, iritat de jafurile clucerului Costandin Știrbeiu, îl cheamă la sine și-l împroașcă cu o enumerație furtunoasă de dovezi infamante: "...Dar până când aceste jafuri să le faci, cluciare Costandine, că din nimica, eu te-am rădicat și te-ai făcut slugiar
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Stăm rău, foarte rău, domnule!"), având soluții pentru toate problemele la ordinea zilei. El are furia perorației în public și cu greu poate fi smuls din încleștarea discuției. Spiritul critic miticist este excesiv: nimic nu-i bun, totu-i "moft". Iritat în așteptarea ușurării nevesti-si, Nae reduce civilizația română la zero. Mitică nu suferă rezerva, acostează familiar pe omul din stradă (aspect meridional) și-i pretinde să ia numaidecât o atitudine. Eroul caragialian e la antipodul romantismului. Solitarii, apăsați de muțenie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
e atâta goliciune că "ai fi putut prea bine învîrti o mâță de coadă și n-ar fi avut de ce se prinde". Ochiul scriitorului mărește și diformează în sensul enormului și sălbatecului, fiind producător de fantasmagorii. Toate simțurile dealtfel sunt iritate. Pantagruelismul lui Hogaș e înrudit cu flămînzeala lui Creangă și cu gastronomia primitivă a lui Sadoveanu. Foamea e sălbatecă, cinele sunt uriașe. Scrobul e făcut dintr-un număr infinit de ouă, borșul e un ocean, mămăliga apare ca mâncarea sacră
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
PROTOPOPESCU Nuvelele anglicizantului Dragoș Protopopescu cultivă umorul absurd al lui Mark Twain și-și plimbă eroii români pe întreg teritoriul imperiului britanic. În realitate avem de a face cu o variantă mai înrudită a "miticismului" minulescian. Un român, de exemplu, iritat de a nu prinde rândul la bărbier de Crăciun, taie beregata meșterului, intrând astfel la ocnă, unde toți "sunt rași complet". Capitolul XXIV MODERNIȘTII EUGEN LOVINESCU Eugen Lovinescu (1881-1943) a început prin a da câteva monografii de scriitori vechi (Gr.
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și lucitoare luând din ce În ce o Înfățișare pătrată. Mai târziu, gura nu se mai ține Închisă și anume nici chiar În somn. La Început, deschizătura este slabă și insesizabilă, succesiv Însă devine mai Însemnată. Nasul este atunci puțin iritat În interior și se produc neîntrerupt așa numitele cataruri ale nasului și căilor respiratorii. Mai târziu, nasul devine câteodată chiar negru În interior, o stare care trebuie privită ca mult Înaintată. Atât timp cât corpul este Încă gros, este și nasul foarte
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
Nasul: prea gros Gura: deschisă Fața: delimitarea lipsește Gâtul: nemișcător, prea lung Pieptul: dat Înapoi Încărcare anterioară și laterală (bolnav de plămâni) Înfățișarea: slăbită, capul aplecat În față Capul: mărimea normală Fruntea: normală Ochii: abătuți Nasul: Înfățișare normală, În interior iritat Gura: deschisă Fața: prea slabă, culoare cenușie, delimitare normală Gâtul: prea lung, nemișcător, cu noduri, delimitarea părții dinapoi a capului normală Pieptul: căzut Înapoi Încărcare anterioară și laterală Vederea din față a persoanei, unde se remarcă anume Înfățișarea pătrată a
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
de nemernici. Am folosit aproape tot ce au scris evreii împotriva noastră după evenimentele din 1989 în limba română, precum și cărți scrise de evrei în alte limbi, dar traduse în românește tocmia pentru a ne umili ca popor. Am scris iritat de propaganda evreiască prin care este batjocorit neamul și creștinismul nostru cu multă și mare obrăznicie. M-a intrigat faptul că istoricii noștri n-au criticat în nici un fel scirerile lui Willy Filderman, ale lui Zigu Ornea, ale lui Carol
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
iar alții îi îndemnau pe boieri, pe moșieri să nu se lase convinși de legionari pentru că aceștia ar fi împotriva averii lor. De la acești activiști evrei ai comunismului a fost lansată, în numele legionarilor, lozinca „omul și pogonul” care i-a iritat pe toți moșierii împotriva Mișcării Legionare, deși nu era decât o scornitură calomnioasă lansată de adversarii Mișcării Legionare. Printr-o propagandă gălăgioasă și calomnioasă, inițiată de presa evreiască din Sărindar, legoinarii au devenit ostili și burgheziei și proletariatului, ostilitate de
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
de la algezie ușoară la hiperalgezie) și se Însoțesc de elemente sugestive, de parestezii În același teritoriu. Cauza principală a durerii neurogene este reprezentată de leziunea de tip mecanic și degenerativ (discopatia) care se dezvoltă la nivelul coloanei vertebrale și care irită sau compresează rădăcina nervului rahidian. Durerea psihogenă. Algiile de origine psihică au câteva elemente particulare pe care anamneză trebuie să le evidențieze Încă de la Început: nu au teritoriu sistematizat de distribuție nu au ritmicitate sunt arătate de pacient cu degetul
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
hipersensibile de mică suprafață denumite „trigger points" [133,134]. 2.2.2.4 Iradierea durerii Durerile pot iradia nesistematizat În lungul unui segment sau membru și sistematizat, ocupând dermatomul și miotomul corespunzător unei rădăcini a nervului rahidian, care poate fi iritată sau comprimată de o serie de cauze vertebrale, cea mai frecventă fiind hernia de disc. 2.2.2.5 Severitatea durerii Deși este un parametru legat de particularitățile psihice ale bolnavului și de toleranța individuală, este totuși un element important
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
SO2 + Na2SO4 + 2H2O Na2SO3 + H2SO4 = SO2 + Na2SO4 + H2O f) Descompunerea tiosulfaților: Na2S2O3 + H2SO4 = H2S2O3 + Na2SO4 H2S2O3 = S + SO2 + H2O Proprietăți fizice. Structură. În condiții obișnuite, SO2 se prezintă sub forma unui gaz incolor, cu miros înțepător, sufocant, producând intoxicații și iritând mucoasele. Se lichefiază ușor prin comprimare la 4 6atm, este solubil în apă iar prin dizolvarea sa în apă formează acidul sulfuros. În stare lichidă este un bun dizolvant pentru o serie de compuși organici și anorganici. Această proprietate se
Chimie anorganică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire. In: CHIMIE ANORGANICĂ SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/726_a_1055]
-
și nu știu cine este tatăl copilului dau telefon pentru a cere un sfat. în loc să spună: "Sunt gravidă, ce trebuie să fac?", conversația se desfășoară de obicei după următoarea schemă: înghesuită, neîncăpătoare Cartier ieftin și murdar, sub nivelul standard CÂTEVA CUVINTE CARE IRITĂ Iată câteva dintre cele mai iritante cuvinte și expresii: "Știți dumneavoastră", "Cum să zic", "Un fel de". Aceste expresii insidioase sunt mai frecvente la membrii mai puțin cultivați ai societății, dar pot fi auzite și la multe emisiuni radio în
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
fi generate de aspecte care sunt nelămurite, care stânjenesc, care produc disconfort fizic sau psihic, care necesită mult efort, mult consum de energie, care produc rezultate incerte, etc. Uneori provocările provin din iritări, asememea perlelor care cresc atunci când stridia este iritată de firele de nisip din interiorul cochililei. Problemele sesizate pot fi diverse: tehnice, științifice, din domeniul artelor, manageriale, de relații interpersonale, etc. Pentru genii problema de rezolvat se constituie într-o provocare. Deci, considerați problema ca pe o provocare și
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
m-ar aprecia șeful.. DACĂ aș fi mai tânăr... DACĂ aș fi liber... DACĂ aș fi întâlnit „persoanele potrivite”... DACĂ aș avea timp... DACĂ aș fi odihnit... DACĂ aș avea talentul pe care îl au alții... DACĂ nu m-ar irita cei din jur... DACĂ aș fi mai arătos... DACĂ ceilalți m-ar înțelege... DACĂ talentele mi-ar fi recunoscute... Obiceiul găsirii de scuze este vechi de când lumea, dar este fatal succesului! Găsirea scuzelor este un obicei foarte adânc ancorat în
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
adus, domne. Ne-a Înjurat, da’ ne-a adus și foc. În fine... Am fost mulțumit, domne... Ați avut parte și de tratamente mai dure la Jilava? Daaa, pă urmă au Început și-n Jilava programu’ lor de bătăi. Te iritau, te ațâțau ca să zâci ceva, ca să aibă motiv să te bată. Am luat și În Jilava o porție de 25 de bastoane că, tot așa, am sărit Între unii care se băteau... Era unu’ Înalt și unu’ mic... Să să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
venit de la partid - pe care l-am și văzut - semnat de unul dintre secretarii acestuia, mult temutul Petre Enache. Mai precizăm că în munca de redactare a notelor subliniare am fost foarte atenți la câteva detalii care ar fi putut irita „forurile superioare“. Astfel am avut mare grijă să nu apară prea des numele prințului Carol, pe care l-am numit adeseori cu indicativele: domnitorul, prințul, șeful statului. De ase menea, am evitat pe cât s-a putut să ne referim la
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în 1868, pentru faptul că pe moneda de 20 lei erau imprimate cuvintele: „Carol I, domnul românilor“, văzând în aceasta un îndemn pentru constituirea statului unitar „daco-român“ (cuvintele incriminate au fost înlocuite apoi prin: „domnul României“); Turcia era și ea iritată de faptul că România bătea monedă cu efigia principelui Carol, semn al suzeranității statale, și cerea înlăturarea acestui „abuz“, netolerat de „puterea suzerană“ temătoare de mani festările de independență din ce în ce mai numeroase ale tânărului stat de la gurile Dunării. anul 1873 [Apele
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
care se voia liber și independent. V. mai departe, p. 364 și urm. și nota 91. 108. Asemenea comentarii sunt amintite și în memoriile principelui Carol în care se notează, la 21 aprilie/3 mai 1877, că unele ziare ungurești, iritate împotriva tânărului stat român „în mânia lor se urcă până la trufia d-a zice că un singur regiment de honvezi e d-ajuns ca să zdrobească toată armata românească. Ele nu tăgăduiesc deloc simpatia lor pentru turci și arată Rusiei o
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nr. 3, 1978, p. 17; id., „Considerații privind urmările dominațiunii și ingerințelor străine asupra evoluției istorice a poporului român“, Anale de istorie, an. XXVII, nr. 2, 1981, p. 88). 38. ROM., an. XXI, 17 aprilie 1877, p. 344. Proclamația a iritat autoritățile române care considerau că numai ele - ca reprezentante ale unui stat suveran - erau îndreptățite să se adreseze poporului român. Într-o convorbire cu baronul Stuart, consulul general al Rusiei la București, din 12/24 aprilie 1877, care venise special
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
1877; în toată această perioadă, de la începutul lunii septembrie și până la capitularea Plevnei, în jurul acesteia, cu câteva excepții (asalturile românești asupra redutei Grivița II) nu au avut loc evenimente militare deosebite, care să mențină trează atenția opiniei publice din țară, iritată de întârzierea victoriei spectaculoase (probabil prin inaniție) pe care o aștepta. 156. V. mai sus, p. 318, nota 108. Dar acei corespondenți ai ziarelor străine care au asistat la crâncenele bătălii din fața Plevnei sunt cu totul de altă părere. Corespondentul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Cîndva, probabil, am să mai revin aci la Alistar. Am fost asistentul lui la „Literatură universală”, un an și ceva. Încerc să-mi adun amintirile colaborării cu el, dar nu prea reușesc. L-am respectat fără a-l admira. Mă irita dezabuzarea sa, faptul că nu mai era (și nici nu ținea să fie) „la zi”, trăind din excelente înregistrări vechi. Pe de altă parte, nu gustam malițiile sale referitoare la colegi și cunoscuți, care, prin ricoșeu, mă atingeau și pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
spune P. - a murit pe cînd bea un pahar cu apă, el care toată viața lui a băut numai vinuri alese!” L-am cunoscut și eu pe la diverse ședințe. Nelipsit din prezidii, unde figura pe criteriul că e „reprezentativ”, mă irita și mă amuza prin „nesimțirea” lui. Dormea aproape de fiecare dată, în fața a cinci-șase sute de oameni, tresărind abia perceptibil doar cînd se schimbau vorbitorii la tribună, însă uneori nici atunci. Era deseori criticat, înghiontit, avertizat, dar lua notă zîmbind de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
iuți, drăcești, absurde - „fiori de nebunie” -, altele, stimulate de voință - calme, pozitive, frumoase. Semn, probabil, de nevroză, anumite stupidități și vulgarități, auzite ici-colo, îmi invadează, cînd nici nu mă aștept, mintea, iar faptul că nu le pot alunga imediat mă irită, îmi produce o teribilă (citez iarăși din Bacovia) „enervare pe gînd”. Cum a apărut „rîia” asta? Mi-i imposibil s o ignor, însă orice încercare de a o combate îmi ia o groază de energie intelectuală. Ceea ce este nefiresc e
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
drept, săptămâna aceasta, a Patimilor, mi-am îmblînzit gîndurile și miam temperat, pe cît am putut, gesturile. Dar m-am surprins, nu o dată, ca și-n săptămînile precedente ale postului, tentat de lucruri frivole, m-am amuzat sau m-am iritat din motive banale, pe scurt, n-am avut o constantă atitudinală. Rămînerea în același climat face imposibilă schimbarea, reînnoirea psihică și morală. Mă îndoiesc, de altminteri, că aceasta ar fi posibilă. Oamenii sînt ca arborii, care nu-și schimbă integral
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]