9,120 matches
-
reprezintă o sursă de energie și nu un rezervor de conformism stupid. Sue realizează o punte nu doar între generații, ci și între culturi, fata a asimilat limbajul peiorativ care-i de-sem-nează pe chinezi, însă fără iritare, ci cu o ironie care îl vindecă de prejudecăți încetul cu încetul și pe Walt invitat la o cină în numeroasa familie chinezească. Tot ca răspuns dat unei tra-diții, pentru ispășirea rușinii pe care a adus-o familiei prin tentativa de furt, Thao este
Gran Torino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7370_a_8695]
-
se duc să-și depună "pensiile" amândoi, adică 2057 lei, cât aveau împreună... Pe când ceilalți, "ilegaliști" (ca... "revoluționarii" noștri), grași, îmbuibați, cu sute de mii de lei... Oricum... ne bate partidul era în gura lui A. o imensă, o tragică ironie. Dar nu numai din cauza aceasta refuzase el să adere vreodată... Capacitatea sa biruise totul.
Sincope by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7621_a_8946]
-
românesc, apoi în limba comună, păstrîndu-și foarte bine sensul și forma invariabila - nu numai că adverb, ci și ca adjectiv (o țipă mișto). I s-au adăugat, treptat, noi sensuri (trecerea de la "bine" la "frumos" e aproape automată; adăugarea sensului "ironie, batjocură" e mult mai neclară) și a căpătat, adaptîndu-se morfologic, prin analogie, o formă feminină (miștoacă, destul de rar, după care s-a refăcut un și mai rar miștoc). Dacă am avea doar aceste date, am putea încă presupune că mișto
Mișto și legenda bastonului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7622_a_8947]
-
orchestrează strategiile discursive, în primul rând cele axate pe detaliul fizic, universul domestic, sexualitate si erotism, religie și credință (David Lodge) corespunzătoare celor patru mari direcțiilor urmărite, cu accente diferite, în aproape toate romanele sale. La aceasta se adaugă calitatea ironiei și darul de a folosi imaginativ limba, asemenea lui Nabokov care îi servește drept model, precum și precizia sa stilistică, pentru care James Wolcott l-a numit pe Updike "arcașul suprem" al literaturii americane, "care mânuie arcul cu agilitate și fermitate
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
de imediat după război." Updike singur își evaluează arta și succesul creîndu-l pe Henry Bech, scriitor evreu-american de succes, care are câte ceva din Mailer, Bellow, Portnoy, Singer, Roth și Salinger, un alter ego ficțional de care se detașează cu ușoară ironie, de fapt auto-ironie și cu vădite intenții parodice. Lui Bech, de pildă, i se acordă premiul Nobel, pe care Updike, perceput drept scriitor WASP (alb, anglo-saxon, protestant), l-a asteptat zadarnic. Henry Bech este protagonistul a trei cărți care îi
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
lui Păstorel, care n-are nimic a face cu beția solitară, rece, din Poema finală a lui Bacovia, îl conține pe celălalt, comeseanul, vecinul, aproapele. Fără de care nu e nici schimb de epistole, nici epigramă. Nici iubire de sine, nici ironie. Nici experiență, nici istorie. "Că ce sunt recile mademuri/ Ce aur, pietre și sidef,/ Pe lângă vinul copt de vremuri,/ Pe lângă-un haz, pe lângă-un chef?". Un gînd împreună pe care îl uităm, îmbătîndu-ne, în fel și chip, cu apă chioară
Între pahare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7632_a_8957]
-
toate cazurile, în fața strictei specializări. Emblematice în acest sens sunt resuscitările de care au parte memorialistul Topârceanu sau recenzentul Sorescu. Oricum, invocata dominație a lui Călinescu mi se pare, sub aspect critic, incompletă. Tăietura frazelor vine, la Manolescu, de altundeva. Ironia lui e permanent disimulată, niciodată megalomană. Formulările lapidare exclud muzicalitatea mai multor măsuri. Iată Noaptea furtunoasă povestită în două rânduri, de zece ori mai puține decât aparatul critic care se străvede printre ele: Acțiunea piesei se precipită în aceeași noapte
Câteva constatări by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7470_a_8795]
-
adesea, când Ș. Cioculescu trage din plin foloasele cunoștințelor sale lingvistice, profitând de nevinovate etimologii ori de sensuri multiple ale cuvintelor ș...ț Reunite, într-o scurtă evocare a felului cum Șt. O. Iosif a întâlnit-o pe Natalia Negru, ironia și echivocul fac ravagii. Criticul pare a se ține de textul unor scrisori ale blândului poet, pe atunci custode al Bibliotecii Fundației. Istorisirea e o capodoperă de insinuație. Citez doar finalul: ŤA doua scrisoare, fără dată, ni-l arată pe
Câteva constatări by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7470_a_8795]
-
să mă Ťcivilizezeť prea tare, să mă împingă în punctul în care țipătul necioplit al inimii nu mai putea străbate dincolo de bunele maniere ale minții". Spre a adăuga îndată o apreciere cît se poate de eretică: "Jurnalul de la Păltiniș, culmea ironiei, deși închinat unui filosof, povestea de fapt o aventură a inimii", nefiind decît un "love story insolit". Ce s-a întîmplat? Cum s-a produs o astfel de radicală schimbare? Fără a învedera cîtuși de puțin o propensiune religioasă, asemenea
Dincolo și dincoace de Noica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7475_a_8800]
-
colective prin analiza expresiei artistice, se definește mai curînd ca o componentă gnoseologică. În fapt, Hans Mattis-Teutsch, în mod real un intelectual de stînga, în sensul stîngii democratice europene, are o nevoie fundamentală, în plină stalinizare a României - ca o ironie a sorții, chiar ca locuitor al orașului Stalin - și în plină ofensivă a realismului socialist, de o rediscutare teoretică a unui parcurs artistic deja realizat, și de aclimatizare a unor argumente estetice deja verificate. Mutarea accentului de pe umanismul absolut, luminos
Hans Mattis Teutsch, de la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7483_a_8808]
-
alcătuit de colegul Mircea Mihăieș, la care mai contribuie Dana Crăciun, Călin-Andrei Mihăilescu și Pia Brânzeu, cu un minunat grupaj din poezia lui Eliot tradus de Șerban Foarță și Adriana Carmen Racoviță. Un articol ancorat în prezent, despre Iertare și ironie, scris cu ironie, dar fără să ierte orbirea, de Roger Scruton, Ispitirile lui H.-R. Patapievici și Despre greșeli și eșecuri de Solomon Marcus, care caută și fața pozitivă a greșelii, în genere "asimilată cu o infracțiune". l În Dilemateca
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7489_a_8814]
-
Mircea Mihăieș, la care mai contribuie Dana Crăciun, Călin-Andrei Mihăilescu și Pia Brânzeu, cu un minunat grupaj din poezia lui Eliot tradus de Șerban Foarță și Adriana Carmen Racoviță. Un articol ancorat în prezent, despre Iertare și ironie, scris cu ironie, dar fără să ierte orbirea, de Roger Scruton, Ispitirile lui H.-R. Patapievici și Despre greșeli și eșecuri de Solomon Marcus, care caută și fața pozitivă a greșelii, în genere "asimilată cu o infracțiune". l În Dilemateca o anchetă atrăgătoare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7489_a_8814]
-
Cu Ťmasca Bunei speranțeť pe chip și pe scriitură, Ion Beldeanu e un poet care și-a inventat o postură, un spațiu, un stil. Jocul Ťde-a fericireať pe care îl exersează în textele sale mizează pe simulare și disimulare, pe ironie și uneori pe sarcasm." Nu că redactorul-șef al revistei "Familia" ar fi un nepriceput în materie de poezie, dar cu siguranță textul său este unul mai vechi, fără nicio legătură cu substanța volumului pe care îl recomandă. Ion Beldeanu
Melancolii și dileme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7498_a_8823]
-
Virgil Mazilescu și nu doar ei fac uneori cu ochiul dintre rândurile poemului fără însă ca prin aceasta paternitatea lui Ion Beldeanu asupra versurilor să fie vreo secundă pusă la îndoială. Un poem al lui Ion Beldeanu se numește Între ironie și aversiune, titlu ce sintetizează întreaga sa atitudine poetică. Poetul este un inadaptat, un om dintr-o altă lume, crescut în spiritul unor valori vetuste, incapabil să se familiarizeze cu dinamica de viață a postmodernității. Orașul și-a pierdut liniștea
Melancolii și dileme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7498_a_8823]
-
exactă a morții". * E falimentul unui vis, în care nici nu am crezut, pentru care nici măcar n-aveam satisfacția că am luptat, care ne-a fost impus și în care am trăit ca-ntr-o cămașă de forță. * Trăiam în ironia fină (și distantă) a lui C. Ironia asta a lui te urmărea pretutindeni. * Mila ne face să ne simțim aproape de cineva și totodată la distanța la care ne obligă localizarea noastră. * Teama este că suntem "pierduți", nu doar reperabili în
Depersonalizarea, armă de apărare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7499_a_8824]
-
în care nici nu am crezut, pentru care nici măcar n-aveam satisfacția că am luptat, care ne-a fost impus și în care am trăit ca-ntr-o cămașă de forță. * Trăiam în ironia fină (și distantă) a lui C. Ironia asta a lui te urmărea pretutindeni. * Mila ne face să ne simțim aproape de cineva și totodată la distanța la care ne obligă localizarea noastră. * Teama este că suntem "pierduți", nu doar reperabili în câmpul de vedere al celuilalt,... că suntem
Depersonalizarea, armă de apărare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7499_a_8824]
-
și ritm foarte alert, cu termeni preciși, simpli, cultivând repetițiile și o anume nuanță, discretă, de patetism bine temperat. Traducătorul leagă textul, îl face mai clar la nivel epic și mai fluent ca expresie, pierde acea "rugozitate" elegant-dramatică în favoarea unei ironii colocviale. Acesta ar fi, la limită, reproșul de esență: că în textul Monicăi Lovinescu naratorii au o insolitare aspră a vocii, ceea ce presupune, în ciuda adresării permanente către un posibil cititor, o singurătate nedepășită, un solilocviu - iar în traducere tonul devine
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
de amintire!/ Ziceam: ŤNici un iluminat nu știe,/ ŤDin veac să-mi dea altă felie!/ ŤAștept de dincolo o știre/ ŤA vieții care va să vie.../ ŤȘi recules într'o privire/ ŤÎmi pare visul de leșie!/ M-am săvârșit (Ce ironie!)/ Sub un trifoi de lemn - în patru fire,/ În Domnul pristăvit/ Și fericit!" (Sigiliu). Ciudată această imagine, cu masca deja coborîtă, înaintea ultimei vămi, a unui Voltaire fericit. Nu el însuși, ci lumea lui, care va fi atins o culme
Sus pe cer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7235_a_8560]
-
două vârste a venit la birou îmbrăcată într-o rochie nouă, înflorată și a anunțat pe toată lumea că găinile ei deja încetaseră să mai facă ouă, așa că erau numai bune de tăiat. Sesizând că, de fapt, era vorba de o ironie voalată la adresa ei, fata bătrână o întrebă cu un rânjet: - Cine ți-a cumpărat rochia, fiică-ta? Că, într-adevăr, se vede că e pentru cineva mai tânăr. Înțepăturile se mutară, o vreme, în cadrul orelor de învățământ politic. Când fata
Ma Jian: Umilită sau dezbrăcată by Roxana RÎBU () [Corola-journal/Journalistic/7233_a_8558]
-
Domnul". În acest caz, surpriza e pentru cei care mai cred în "critica necruțătoare" a comediilor lui Caragiale, mai consideră Grand Hôtel "Victoria Română" o adevărată dramă - nu văd comicul umoristic și nu știu că autorul însuși a spus, cu ironie prietenoasă, despre personajele sale: "Uite-i, ce drăguți sunt!" În altă parte, N. Steinhardt face analogii iscusite între Claudell și Jules Renard, Marlaux și Chesterton sau când preferă inteligenței reci a lui Huxley sentimentalismul lui Dickens. Atașat de "spiritualism", N.
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
cei din «Casă Presei», iar rezultatul se vede. Citește și: Badea despre succesul lui Turcescu : “Hai că l-am calificat pe prost” Videoclipul este exact ceea ce ne-am dorit - o probă de eleganță și profesionalism. În pus, are doză de ironie pe care am vrut-o, fără exagerări inutile”,povestește Robert Turcescu
Turcescu şi Casa Presei au lansat videoclipul pentru Eurovision by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72601_a_73926]
-
în Biblioteca pe care o editează. în articolul său din nr. 5, Marta Petreu, redactorul-șef, consemnează evenimentul, referindu-se și la dificultățile înfruntate în cele două decenii, rămase și azi aceleași. Dacă noi, scriitorii (...) suntem gratis, notează în amară ironie Marta Petreu, fabricarea obiectului numit revistă sau a obiectului numit carte costă. Costă mult pentru cei care, scriitori fiind, sunt și săraci, deci nu au cum să aducă bani de-acasă pentru hârtie, toner, poștă, contabilitate, calculatoare, telefon, internet, plata
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7258_a_8583]
-
cu Stancu au vorbit Marin Preda, Geo Bogza, Eugen Jebeleanu, A. E. Baconsky, repudiind Tezele și arătând că reprezintă o dare înapoi inexplicabilă de la ceea ce se câștigase în faza anterioară, de miniliberalizare. Mai ales discursul lui Baconsky impresionase, capodoperă de ironie amară. Lui Ceaușescu nu i se mai întâmplase să fie contrazis public și, încă mai grav, cu prilejul punerii în circulație a unui document oficial. Defecțiunea lui Nicolae Breban, care comentează negativ Tezele în presa franceză, amplifică semnificația acestui prim
USR sau SSR? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/7259_a_8584]
-
vorbesc despre relația lor, dar și deranjată de comparația cu Moni, s-a despărțit de Irinel Columbeanu. “E adevărat, s-a și speriat. Cum să se mărite așa, când nu și-a terminat nici măcar liceul? În plus, nu mai suporta ironiile colegilor de școală. Pe holurile liceului din Cluj lumea șușotea când apărea Alexandra. Au deranjat-o și comparațiile cu Moni... Apoi, decizia a venit firesc: «L-am părăsit pe Iri, ajunsesem bătaia de joc a colegilor. Asta e, am toată
Veste tristă pentru Irinel Columbeanu. ”Ajunsesem bătaia lor de joc” () [Corola-journal/Journalistic/71456_a_72781]
-
un român în și dincolo de (trans!)lume (I) de Emanuela Ilie, Linia (I), Linia (II) Rugăciune (I) și Rugăciune (II), poeme de Laurian Stănchescu, Despre începutul lucrurilor (IV) de Vasile Popa Homiceanu, Seneca - filosofie și teatru (I) de Cristina-Maria Frumos, Ironia - perspectivă fenomenologică asupra discursului socratic (II) de Ramona Bujor, Paștele, o noapte de veghe! (I) de Vladimir Petercă, Istoricul titlurilor nobiliare și al gradelor militare (I) de Mihail Batog-Bujeniță. Există și cazuri când un text este numerotat ca episod dintr-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7145_a_8470]