2,415 matches
-
din Atena, a afirmat că această clădire ar fi servit drept sinagogă pe la sfârșitul sec. 4 DC (396 - 400), bazându-și teoria pe o bucată mică de marmură găsită în cursul săpăturilor pe care s-au găsit scrijelite două “simboluri iudaice”, dar și pe asemănarea clădirii cu sinagoga din Sardis, din Asia Mică. Teoria este discutabilă, dat fiindcă H. Thompson nu a venit cu suficiente argumente, astfel că originea evreilor romanioți rămâne încă o enigmă. La o oră distanță de portul
Romanioți () [Corola-website/Science/304752_a_306081]
-
în special „pretoratul”, un corp militar care era însărcinat cu administrarea temporară a unui teritoriu. Iosif Iacobici i-a ordonat comandantului Secției a II-a a Marelui Stat Major, locotenent colonelului Alexandru Ionescu, să elaboteze un plan “pentru înlăturarea elementului iudaic de pe teritoriul basarabean prin organizarea și acționarea de echipe, care să devanseze trupele române". Planul a intrat în vigoare la 9 iulie 1941. "Misiunea acestor echipe este de a crea în sate o atmosferă defavorabilă elementelor iudaice, în așa fel
Iosif Iacobici () [Corola-website/Science/304870_a_306199]
-
pentru înlăturarea elementului iudaic de pe teritoriul basarabean prin organizarea și acționarea de echipe, care să devanseze trupele române". Planul a intrat în vigoare la 9 iulie 1941. "Misiunea acestor echipe este de a crea în sate o atmosferă defavorabilă elementelor iudaice, în așa fel încât populația singură să caute a le înlătura prin mijloacele ce vor gasi mai indicate și adaptabile împrejurărilor. La sosirea trupelor romane, atmosfera trebuie deja creată și chiar trecut la fapte." Aceste echipe chiar i-au instigat
Iosif Iacobici () [Corola-website/Science/304870_a_306199]
-
una abstractă. Dumnezeul ei era reprezentat ca spirit pur. Profeții acestei religii l-au confiscat astfel pe Dumnezeu încât au considerat că poporul evreu este poporul ales. Este de notat că așteptarea lui Mesia devenise o predispoziție generală a conștiinței iudaice, o speranță venită din straturile adânci ale ființei. Se crease, realmente, în sânul populației speranța într-un viitor apropiat în care un Salvator îi va scoate din starea deplorabilă în care se aflau, le va aduce libertatea, eliberarea de exploatarea
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
starea conștiinței generale a populației evreiești, unii dintre cărturarii săi, Philon Evreul în primul rând și, firește, o serie de alți gânditori din școala de la Alexandria au încercat și au și izbutit, în felul lor, punerea în relație a religiei iudaice cu filosofiile timpului. Acest din urmă fenomen se va întâmpla începând cu prima jumătate a secolului I și se va accentua cu trecerea timpului. Primul moment - cel al așteptării de către conștiința generală - a fost împlinit într-un fel și dezmințit
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
cu invitații lui; „atunci îngerii îi orbesc pe Sodomiți astfel încât aceștia să obosească până găsesc ușa.” (Geneza 19:4-11) În mod curent, termenul este folosit mai ales în drept. Legislația care interzicea sodomia erau frecvent întâlnită în trecut, în civilizațiile iudaice, creștine și musulmane, dar actualmente nu mai este văzut în afara Africii, statele islamice și Statele Unite. În diversele coduri penale ale Statelor Unite, termenul sodomie a fost în general înlocuit cu terminologia relații sexuale deviante, care este descrisă ca o formă de
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
implică o serie de intervenții intertextuale în care istoria devine o poveste falsuri și reconstrucții în dezbatere aprinsă cu, și în jurul, heterosexualității „dominante”... Deconstrucția a ceea ce credem că vedem poate implica reconstrucția noastră în moduri surprinzătoare și neașteptate.' În Biblia iudaică, Sodoma era un oraș distrus de Dumnezeu din cauza desfrâului și fărădelegilor locuitorilor săi. Nu este dat niciun păcat specific pentru mânia lui Dumnezeu. Povestea distrugerii Sodomei — și încercarea lui Avraam nereușită de a interveni și de a preveni distrugerea - este
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
o sinagogă, 2 școli (una evreiască), 4 fabrici mici. Conform recensământului general al populației din 1897 efectuat de Imperiul Rus numai pentru așezările cu 500 locuitori și mai mult, orășelul număra 7446 de locuitori, dintre care 7184 erau de credință iudaică. În același an în școala de două clase pentru băieți învățau 104 elevi, iar în cea de o clasă pentru fete - 66 de eleve. În 1902 în Briceni era 892 de case; 1 biserică; 1 sinagogă; o școală de băieți
Briceni () [Corola-website/Science/305585_a_306914]
-
revine la Institutul de Studii Rabinice din Viena, dar pleacă din Austria un an mai târziu, în mai 1938, după anexarea ei de către Germania. A studiat în paralel cu rabinul Alter Dorf și a obținut titlul de Doctor în științe iudaice. În anul 1938, dr. Moses Rosen a fost învestit ca rabin de către marii rabini Haim Rabinovici, Baruch Glanț și Moshe Berger, membri ai consiliului rabinic din București, șef-rabinul dr. Iacob Itzhak Niemirower din București și șef-rabinul dr. Abraham Jakob Mark
Moses Rosen () [Corola-website/Science/305811_a_307140]
-
acuzat de comunism și deportat în lagărul de la Caracal. Este eliberat din lagăr după câteva luni și numit ca rabin cu normă parțială la sinagogile „Reșit Daat” și „Beit El” din București și ca profesor de Talmud la o școală iudaică. În perioada războiului a trăit mai mult timp ascuns, fiind căutat frecvent la domiciliu de poliție pentru a fi deportat în Transnistria. Până la sfârșitul anului 1946, ajunge să fie ales succesiv în trei poziții de frunte din viața religioasă a
Moses Rosen () [Corola-website/Science/305811_a_307140]
-
Arborele sephirot arborele vieții în ideologia iudaică este arborele creației. Arborele vieții se compune din trei triunghiuri, unul cu vârful în sus, deasupra și două cu vârful în jos, sub el. Există nouă sfere, câte una în fiecare vârf de triunghi, plus încă două, una aflată între
Arborele sephiroth () [Corola-website/Science/305844_a_307173]
-
din Comitetul Executiv al Organizației Sioniste, fiind și unul dintre fondatorii organizației "Trustul Evreiesc de Colonizare" (Otzar Hityashvut Hayehudim). Pineles a fost promotorul unor conferințe, dezbateri și rubrici permanente în revista "Opinia evreiască", dispunând de vaste cunoștințe privind cultura română, iudaică și universală. A murit în anul 1928 în orașul Galați. La înmormântarea sa au participat toate oficialitățile orașului, consulul englez și cel polon, o delegație de preoți ortodocși și armeni etc. La moartea sa, ziarele timpului îl caracterizau în necrologurile
Samuel Pineles () [Corola-website/Science/305925_a_307254]
-
zona Vinnița, la 150 km sud de Kiev, în Ucraina, pe atunci în Imperiul Rus. Mama lui, Dvora Krasnienski, provenea dintr-o familie de hasidim, în timp ce tatăl său,Iosef Șkolnik, era fiul unei familii de „mitnagdim”. A primit o educație iudaică tradițională (heder), apoi a studiat la un gimnaziu evreiesc din Wilno in Lituania, devenind curând laic și sionist, iar în anul 1914 a emigrat în Palestina, care făcea parte din Imperiul Otoman. Eshkol s-a numărat printre fondatorii primului kibutz
Levi Eșkol () [Corola-website/Science/305276_a_306605]
-
și să pribegească prin satele din estul Poloniei. La finele războiului familia Beghin a revenit la Brest, care a devenit parte a Poloniei restaurate. În Polonia Menahem a fost înregistrat cu numele Mieczysław Biegun. După un an de educație tradițională iudaică la "heder" (Talmud Torá), băiatul a fost trimis să învețe la școala ebraică „Tahkemoni”, legată de curentul sionist religios. La 12 ani a intrat, ca și fratele și sora sa, în mișcarea de tineret sionist socialist „Hashomer Hatzair”, unica de
Menahem Beghin () [Corola-website/Science/305278_a_306607]
-
să fie: După gradul de rapiditate cu care se poate derula evoluția unei boli, aceasta poate fi de formă: La evrei lipsa bolii simboliza refacerea comuniunii cu Ființa Supremă, semn al curățirii de păcate, al nevinovăției și purității. În mediul iudaic s-a conturat ideea bolii ca sacrificiu de sine pentru dobândirea unor virtuți sau a unui progres din punct de vedere spiritual, idee pe care gândirea creștină a dezvoltat-o considerând boala ca și un mijloc de comuniune cu Patimile
Boală () [Corola-website/Science/305450_a_306779]
-
secole înainte de Era Creștină. Gnosticismul a fost interzis încă din primul secol, astfel l-a precedat pe Iisus Hristos. Alături de Gnosticismul Mediteranean și Orientului Mijlociu înainte și după secolele al doilea și al treilea, Gnosticismul devenea o erezie dualistică credinței Iudaice (vezi Nazarinenii), Creștinismului și filozofiei elene în zonele controlate de Imperiul Roman, goții arianiști (vezi Huneric), și Imperiul Persan. Conversia la Islam și Cruciada Albigensiană (1209-1229) a redus drastic numărul gnosticilor din toată perioada Evului Mediu, deși câteva comunități izolate
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
medicina la Lisabona în anii 1533-1534, dar a fost nevoit s-o părăsească de teama prigoanei Inchiziției locale, care îi urmărea pe acei așa numiți „noi creștini” despre care existau suspiciuni ori denunțuri că ar practica încă, pe ascuns, religia iudaică a strămoșilor lor. Amatus Lusitanus a dus, din cauza originii sale, o viață de pribegie, nevoit fiind să-și schimbe reședința tot la câțiva ani și în alte regiuni ale Europei. Pe la 1533 îl găsim la Antwerpen unde practica medicina, fiind
Amato Lusitano () [Corola-website/Science/313002_a_314331]
-
întinse peste cutia de rezonanță și prinse de o bară transversală. Executantul trage peste coarde cu un plectron ținut în mâna dreaptă, folosind în același timp mâna stângă pentru a bloca acele coarde care nu trebuie să sune. Pe monede iudaice din secolul al 2-lea d.Hr. sunt desenate forme mai târzii ale lirelor palestiniene. Cutia lor de rezonanță are forma unui cazan sub un corp oval pe care sunt fixate capetele inferioare ale coardelor, împreună cu cadrul prezentând decorațiuni. În
Liră (instrument) () [Corola-website/Science/313221_a_314550]
-
absolvit gimnaziul prusac în 1907. În perioada 1907 - 1913, a studiat medicina, filozofia și artele la Tübingen, Bonn, München și Berlin. În această perioadă a scris poeme, scurte narațiuni și drame. În 1913, Friedrich Wolf s-a retras din comunitatea iudaică. Friedrich Wolf a participat la Primul Război Mondial ca medic în armata germană. În 1922, Friedrich Wolf a divorțat de prima sa soție, Kaethe Gumpold și s-a căsătorit cu Else Dreiholz, care nu era de origine mozaică. Din această
Friedrich Wolf () [Corola-website/Science/314544_a_315873]
-
este decât o anti-lume, închipuită în opoziție cu lumea noastră: o lume a adevărului fără eroare și minciună, a binelui fără rău, a frumosului fără urât, a tinereții fără bătrânețe, populată cu ființe nemuritoare, atotștiutoare și atotputernice." (Henri Wald, Înțelesuri iudaice, Hasefer, București, 1995, p. 90). Evreii aflați sub monarhia judeeană au sfârșit prin a fi și ei, la un moment dat, ca și frații lor israeliți un pic mai înainte, înglobați violent în imperiile vremii, fapt care a obligat elitele
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
precum și ca "Maghidul din Kempen" (în idiș „der Kempner Maggid” sau pe scurt „der Kempner”). El a fost unul din cei mai remarcabili comentatori (exegeți) ai Bibliei ebraice, fiind socotit unul dintre așa numiții Poskim Aharonim (Ultimii judecători) din jurisprudența iudaică. A trăit și activat mai ales în Polonia, România, Ucraina și Prusia. A fost șef rabin al Bucureștiului în anii 1859-1864. Malbim s-a născut la Volocisk, în regiunea Volânia a Ucrainei, pe atunci în Imperiul Rus și a învățat
Meir Leibuș Malbim () [Corola-website/Science/313578_a_314907]
-
studiilor religioase la o ieșivă din Varșovia unde s-a făcut repede faimos ca un elev extraordinar de dotat - supranumit "iluyul (copilul de geniu) din Volânia". Cu deosebita sa capacitate, el și-a însușit cunoștinte vaste în studiul patrimoniului religios iudaic, precum și noțiuni de cultură generală. După studiile la Varșovia a plecat in Galiția unde a aprofundat învățătura mistică a Cabalei, avându-l drept maestru pe renumitul Tzvi Hirsh Eichenstein, Admor al hasidimilor din Zhidiczow (Żydaczów), azi Jîdaciv. La 14 ani
Meir Leibuș Malbim () [Corola-website/Science/313578_a_314907]
-
din centre urbane ale Imperiului Austriac, care sperau că el va manifesta înțelegere pentru nevoia de schimbări. Dar spre marea dezamăgire a taberei modernizatorilor, condusă de dr. Iuliu Baraș, Malbim s-a arătat curând ca un fervent apărător al ortodoxiei iudaice, neînduplecat și autoritar, potrivnic oricărui compromis cu inovațiile preconizate de ei ca de pildă cele două școli evreiești înființate de ei, axate pe o programă didactică de cultură generală, sau construirea Templului Coral, o sinagogă fastuoasă, cu orgă și cor
Meir Leibuș Malbim () [Corola-website/Science/313578_a_314907]
-
cântareț trubadur și povestitor carismatic, cu părul lăsat lung și cu ghitara în mână, a difuzat în rândurile tinerilor hippies evrei și o activitate filantropică de asistență morală și socială. Simultan, Shlomo Carlebach provăduia o modalitate de reîntoarcere la religia iudaică și la tradiția părinților sub o formă mai liberală sau tolerantă, adaptată la noile realități. Această modalitate de revenire la iudaism nu a fost bine văzută de establishment-ul iudaic ortodox. A fost criticat de exemplu pentru faptul că admitea
Shlomo Carlebach () [Corola-website/Science/313988_a_315317]
-
Simultan, Shlomo Carlebach provăduia o modalitate de reîntoarcere la religia iudaică și la tradiția părinților sub o formă mai liberală sau tolerantă, adaptată la noile realități. Această modalitate de revenire la iudaism nu a fost bine văzută de establishment-ul iudaic ortodox. A fost criticat de exemplu pentru faptul că admitea în prezența sa dansuri mixte de bărbați și femei și că dădea mâna sau chiar se îmbrățișa cu femei străine, contrar interdicțiilor impuse de verdictele rabinice ortodoxe Halaha. Ulterior a
Shlomo Carlebach () [Corola-website/Science/313988_a_315317]