12,885 matches
-
jumătate din viață în Africa; se zvonește că ar fi comis toate samavolniciile de care este în stare o ființă umană. Și dispune de o mână de ticăloși de aceeași teapă, care se ocupă cu rezolvarea „micilor probleme“ ce se ivesc, de obicei, când mai mult de o mie de tineri destul de „agitați“ trebuie să traverseze un continent întreg. Oameni periculoși - foarte, foarte periculoși. Crezi că Fawcett poate să-i ceară să-mi facă vreun rău? — E de ajuns un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
imaginația lui o luă razna, făcându-l să creadă că urletul vântului devenea insuportabil. Singura lui speranță era să vadă vulturii zburând în zori. Zbura foarte sus, în cercuri. Dedesubtul lui, în lumina neclară a primilor zori ce abia se iveau în depărtare, totul era o masă galbenă de praf în suspensie, care făcea să te gândești că lumea se transformase într-un ceaun cu mămăligă din care ieșea doar, ca un bob de năut negru, vârful singuratic al masivului muntos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
dintîi: „Tu nu te apropii decît de oamenii neajutorați, pe cei pe care Îi simți tari Îi părăsești. Nu e asta o dovadă de slăbiciune și lașitate? Chiar fraza ta preferată pe care o repeți ori de cîte ori se ivește prilejul: «Nu-mi place să intru În competiție»“. Simțeam că mă lovește pe nedrept. Credeam că suferă pentru că mă Îndepărtasem de ea. Nu aveam ce să-mi reproșez: „Mă apropii de cei neajutorați pentru că doar ei au nevoie de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nici că osînza de 18 lei e grozavă pentru săpun. Mi se face rușine că am ajuns femeie de cincizeci și cinci de ani și nu știu o grămadă de lucruri pe care le știe orice fetișcană. Trebuie să se ivească un prilej ca acum - o internare În spital, un concediu Într-o stațiune, o simplă oră sub cască la coafor - ca să afli imediat telefoanele caselor de comenzi sau adresele cîtorva pensionari care-ți procură cele necesare, de la hîrtie igienică la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
reintra Într-o apă a Începuturilor În care aveai În sfîrșit putința să te vezi cu ochii celuilalt. Dar și cu locurile - aceeași atracție inexplicabilă a unei străzi coborînd În pantă și taluzul din pietre rotunde printre care iarba se ivește deasă și umedă după ploaie - Sibiul, orașul ales, orașul În care mi-ar plăcea să mor, spuneai cîndva, micile tăbăcării, apa aceea de un brun roșcat curgînd ca un șuvoi de iod de-a lungul trotuarului, mirosul ei penetrant purtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
prima Încleștare a cărnii cu aerul dicteul devine poruncă. Însuși Dumnezeu Îmi acordă În acea clipă sacră grația de a comanda În numele lui. E timpul să le spun mamelor petrecute de mult, alunecînd prin pînze freatice, mîngîind maluri și rădăcini, ivindu-se În Întuneric la geam fără chip, punînd Întrebări - Ana cea neagră și plină de tîlcuri și Eufrosina Cornelia cu vocea ei ca un clopot scufundat și Lucreția atît de tînără și fără de trup „El se va naște, ocrotiți-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Acolo, În orașul-retortă mi se desăvîrșea alchimia. Pe str. Dr. Lueger care dădea În Schitul Măgureanu, vizavi de vechea intrare În Cișmigiu, unde se află și azi niște ruine Împrejmuite de un grilaj vechi, ruginit, exista o casă mare, impozantă, ivindu-se din umbra arborilor deși și Înalți, cu transperante albe, bordate cu ciucuri, la ferestre. Pe un gard Înalt de fier forjat, a cărui poartă părea să nu se deschidă niciodată, se afla o placă neagră cu inscripția Nunțiu Papal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
respect șansa, dar strivesc iar și iar, pînă netezesc totul. Ce Înspăimîntat este acest picior cînd devine el Însuși destin al altor existențe, lovind haotic, fără alegere, fără criterii. Va fi folosind și viața paraziților la ceva, de vreme ce s-a ivit În spațiul acesta, fie și numai ca să-mi biciuiască nervii și creierul, să-mi dezgroape de undeva din străfunduri niște gînduri aberante, să mă purifice și să mă redea primei copilării, cînd credeam că aripioara unei muște pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
la care Benjamin nu a spus nimic. Apoi ne-a mai spus că lui nu are de ce să-i fie teamă, pentru că el l-a botezat și pe unul dintre contrarevoluționari, și pe celălalt, și să-l anunțăm de îndată ce se ivește vreo problemă, pentru că el ne va ajuta, cât timp asta nu-i pune în pericol siguranța. — Ce bine că eu n-am botezat pe nimeni - a spus Benjamin, după ce preotul a plecat. De altfel a avut dreptate, în felul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
nervoasă decât alte dăți. Acel calm relativ mi l-am explicat de îndată ce a spus: — Uite ce tocmai mi-am cumpărat, și mi-a arătat o sacoșă de la Hobbs, din Covent Garden. Dintre foile de hârtie împachetate cu grijă s-a ivit o pereche de ghete din piele maro care, ca și gemenele lor, îi făcuseră o gaură de șaptezeci de lire pe puțin. Nu avea un venit sigur și o suspectam că ia cu sutele de la părinți, care erau terapeuți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
spune el să fac. Fac ce vreau eu. Oricum, nu e mare scofală. — Ce s-a întâmplat? A dat din cap și a luat o gură zdravănă de ceai, de încurajare. — Totul a început cu slujba asta care s-a ivit. Un contract pe șase luni la Playroom. Designer de producție. Chiar am crezut că e al meu. Știi? Al doilea interviu a mers bine. Apoi am dat peste Lee la un eveniment în Covent Garden și am întrebat-o dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
spre clădirea unde Lee își avea studioul. La origine fusese un garaj dublu, dar cu mult timp înainte să se construiască ferestre imense în acoperiș și pe restul pereților. Casa lui Stephen se întindea pe aproape jumătate de acru abia ivindu-se dintre ierburi. Aici, în curtea din spate, aerul părea încremenit de atâta liniște. Din când în când în Highgate Hill se auzeau sunete specifice, zgomot de roți, de mașină mare sau tren subteran care trece abia simțindu-se, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ăsta. —Hmmm. înțelegeam ce vrea să spună, dar eram sătulă de Chestie; chiar și o simplă discuție mă deprima. Astea fiind spuse, m-am urcat pe scară spre platforma unde dormeam, luând sticla cu mine. Până să-i zăresc capul ivindu-se pe scări deja mai băusem un pahar și mă simțeam mult mai bine. —E excelent aici, a spus pe un ton admirativ. Deși al naibii de frig. S-a aplecat deasupra canapelei și a răscolit mormanul de pături care erau acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mi-a dat viață să mă ierte și să mă ajute, pentru că mă rătăcisem. Și... pentru a câta oară în scurta-mi viață?, mi-a întins mâna, redându-ne amândurora calea... De nicăieri, din neantul absurd și gros, s-au ivit deodată zeci de brațe puternice și hotărâte, înșfăcându-ne de haine și trăgându-ne spre căldura lor. Aceștia erau bunii și iubiții mei frați și prieteni, erau viața mea și cred că fuseseră peste măsură de îngrijorați de ceea ce, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
reușise să se redreseze. Nu știa cum se întâmpla dar o conjunctură de moment îl scotea din belea, era poate cineva, acolo sus, care veghea asupra lui, ori reușea el să se descurce de fiecare dată dar, in extremis, se ivea o soluție. Simțea că același lucru se petrecea și acum, numai că nu putea să-i mărturisească lui Boris acest fapt. Spune-mi te rog, continuă Godunov, văzând că șeful său tace, cam ce cantitate de aur speri să extragi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Îs ca și voi. Ei vă pun mîna pe creștet ca să vă insufle Sfîntul Duh; eu vă Întind mîna ca să vă scot din colb“. Și aici Își ridica mîinile În sus, iar din mînecile largi, care cădeau În falduri, se iveau mîinile lui albe și frumoase, cu degete fine, așa cum le au doar leneșii și magicienii. „Eu vă hărăzesc“, continua Simon, „mîntuirea veșnică, eu vă dăruiesc cunoașterea și pustiul. Cine voiește, să mi se alăture!“. Lumea se obișnuise cu tot soiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de frînghia care susținea coșciugul, coborîndu-l grijuliu În groapă. Sofia stătea deoparte, nemișcată. Țărîna Începu să cadă pe capac. Zgomotul era aidoma bubuiturilor Înfundate Într-o tobă uriașă. Curînd, pe locul unde fusese adîncitura de la poalele unui palmier uriaș, se ivi o movilă aidoma dunei de nisip. Petru se urcă pe movilă, Își Înălță brațele la cer și Începu să murmure o rugăciune. Cu ochii Închiși, cu capul gol ușor Înclinat, dădea impresia că ar auzi voci Îndepărtate. VÎntul de peste zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cărora li se dă Întîietate, stăteau cît mai aproape de groapă. Întîi fură păliți de o duhoare Îngrozitoare, ca de iad. Curînd aveau să zărească În țărîna zgrunțuroasă scîndurile muruite. Groparii smulseră cuiele și apoi ridicară capacul. Chipul lui Simon se ivi ca un boț de carne mîncat de lepră, În găvanele ochilor fojgăiau viermii. Doar dinții gălbejiți se arătau Într-un rînjet spasmodic. Sofia Își acoperi fața cu mîinile și scoase un țipăt. Apoi, Întorcîndu-se brusc către Petru, Îi spuse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
scrîșnet de dinți, gladiole domnești, să-și sîngereze palmele de la lujerii trandafirilor, să smulgă lalelele laolaltă cu bulbul, să frîngă cu dinții garoafele, să și le dea unii altora, din mînă În mînă, apoi pe brațe. Curînd avea să se ivească o movilă de flori și verdeață, un rug de lalele, hortensii și trandafiri, un osuar de gladiole, iar crucea care se Înălța deasupra purcoiului proaspăt, movila Însăși, va dispărea sub uriașul stog care exala miasma putridă a liliacului veștejit. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
zilei lui Dumnezeu, lumina soarelui, care oricum răzbate prin pleoapele oblonite, lumina care, aidoma unei rumene văpăi, se strecoară prin Împletitura deasă a genelor, care se vîră sub porii trupului, lumina zilei care se simte cu fiece părticică a trupului ivit din bezna rece a grotei, lumina caldă și blîndă, lumina dătătoare de viață a zilei lui Dumnezeu! Dar vai, dacă era tot vis? Oare rumeneala ce-i intrase deodată În sînge, invadîndu-i trupul și inima care acum tresăltau, oare sîngele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
piatră albă, printre punțile aruncate peste maluri nevăzute, arcade de piatră, erau acolo, doar să Întindă mîinile care zăceau inerte de-a lungul trupului său vlăguit, Într-o stare aproape letargică. Printre arcade, În locurile unde crăpase piatra, se mai iveau cîte-un smoc de iarbă verde, cîte-o rădăcină alburie și răzlețită ori cîte-o frunză ruginie de ferigă crescută În piatră; nu, ăsta nu mai era vis! Soarele acela secționat de umbra liniilor din bolta arcadelor, feriga, iarba, mușchiul de vegetație, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
bărbia tremurătoare? „Decie nu e stăpînul meu!“ se pronunță el, așteptînd să audă răgetul leilor. Numai că iată, de cum Închise ochii să poată auzi mai bine răgetul leilor, chipul tînărului cu barba roșiatică se făcu nevăzut, iar deasupra sa se ivi iarăși denecuprinsul cerului. 17. Dintr-odată se lăsă o liniște deplină, care va spulbera sîcÎitoarele bocete și cîntări ale mulțimii; Încetase și scîrțîitul, smucitura roților prin hîrtoape: carul se oprise locului. Și ăsta era tot vis? Acea potolire care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Își Împărțea locuința cu un sihastru pe nume Serafim și ținea predici la o bisericuță din apropiere. Teroarea, foametea, vărsările de sînge erau mărturii incontestabile că stăpînirea lui Antichrist se Înfăptuia conform scenariului expus În Conspirație. Triunghiurile, care cîndva se iviseră ca niște Însemne oculte, acum roiau precum cărăbușii, gravate pe nasturi și pe cozoroacele șepcilor militare (iar aici părintele Serghei scotea din adîncul buzunarului sutanei, precum corpus diabolici, un pumn de nasturi metalici). Dintr-o scrisoare (care-i parvenise prințului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
un gînd, ca un spirit, ci ca un obiect de prisos, și mai apoi ca o carte, despre care cititorul se va Întreba, dacă vreodată Îi va pica În mînă, dacă altcineva Înaintea lui o mai deschisese sau dacă se ivise cineva pe lume care să Întindă mîna după ea; era una dintre acele cărți care nimeresc din Întîmplare În mîna caldă a cititorului, dintr-o eroare (fie că un cititor și-a notat greșit cota, fie că un bibliotecar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
despărțiri, sfîșieri - ne vom da seama că viețile noastre erau legate pe vecie și că prin forțele noastre anemice nu puteam face nimic Împotriva dragostei noastre și nici Împotriva obstacolelor care Îi stăteau În cale. „O astfel de dragoste se ivește la trei sute de ani“, spunea el. „Ea este punctul vieții, iar viața este singurul ei judecător. Viața și moartea.“ Așadar, arta ar fi semnificația poeziei „Limb“, pe marginea căreia, În treacăt fie spus, doamna Nina Roth-Swanson a bătut cîmpii. „În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]