13,535 matches
-
littéraire et artistique (1608-1629), „Revue des études slaves” (Paris), 1952, fasc. 1-4; Teodora Voinescu, Contribuții la studiul manuscriselor ilustrate din mănăstirile Sucevița și Dragomirna, SCIA, 1955, 1-2; Nicolae Grigoraș, Mitropolitul Anastasie Crimca (1600-1629), MM, 1958, 3-4; Ioan Lupaș, Fragmente din jurământul arhieresc făcut de Anastasie Crimca, MM, 1961, 1-2; V. Gonța, Al. Gonța, Mitropolitul Anastasie Crimca, fondatorul celui dintâi spital din Moldova, MM, 1962, 1-2; Teodora Voinescu, Răzvan Theodorescu, Mănăstirea Dragomirna, București, 1967, passim; Ivașcu, Ist. lit., I, 37, 41, 127-129
CRIMCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286493_a_287822]
-
proclamații către românii transilvăneni, care cunosc o răspândire imediată. La 14 mai, rostește în catedrala din Blaj un amplu discurs, îndemnându-și conaționalii la luptă pentru dobândirea libertății naționale și sociale și luând atitudine împotriva nobilimii maghiare. Tot el citește jurământul solemn al revoluționarilor. Aproape un an, B. se află în centrul tuturor acțiunilor revoluționare. În martie 1849, după înfrângerea mișcării, se refugiază în Țara Românească, de unde, după arestări și eliberări succesive, ajunge la Viena. Un an și jumătate a urmat
BARNUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285652_a_286981]
-
sprijinindu-se pe un simbol ostentativ didacticist. Piesa în trei acte Sirena (1910) își propune dezvoltarea unei teme cu implicații sociale, în care timide introspecții psihologice atestă influențe din Ibsen. În același an, 1910, i se reprezintă, tot fără ecou, Jurământul. B. se impune în lumea teatrului abia cu următorul „act dramatic”, Se face ziuă, elaborat în 1911. Premiera, programată la Teatrul Național din București în martie 1914, dar oprită în urma unei intervenții a Legației Austro-Ungare, va avea loc la începutul
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
acțiune. Satira Las’pe mine și comedia de moravuri Bursierul societății au rămas în manuscris și nereprezentate. SCRIERI: Visuri de noroc, București, 1903; Ramuri, Budapesta,1906; Poezii, București, 1907; Impresii de teatru din Ardeal, Arad, 1908; Nuvele, București, 1909; Sirena. Jurământul, Beiuș, 1912; Nuvele, București, 1914; Se face ziuă, București, 1914; Ca mâini va bate ceasul!, București, 1915; Trandafirii roșii, București, 1915; Furtuna. Cu toții una. Poemul Unirei, Sibiu, 1922; Poezii, București, 1924; Domnul de rouă, București, 1938; Scrieri, îngr. Cornel Simionescu
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
footnote W.B.Paterson James VI and I and the Reunion of Christendom, Barnes & Noble, Cambridge, 1997, pag. 76-7. footnote> Toți cetățenii, indiferent de religie, trebuiau să-și declare supunerea față de rege. Mai jos vom prezenta un fragment din acest jurământ deoarece considerăm un act de mare curaj modul în care a fost formulat textul, într-o epocă în care majoritatea țărilor Europei de Vest erau catolice, cănd puterea Papei era nemăsurata și mergea până la implicarea în deciziile politice ale regilor
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
regulă blestemata, care spune că prinții care sunt excomunicați de către papă pot fi detronați sau uciși de către supușii lor sau de oricare altă persoană. Și cred cu tărie că papă nu are nici un drept să mă scoată de sub puterea acestui jurământ. Jur cu tărie, conform bunului simț, că înțeleg fiecare cuvânt &c. &c. &c".<footnote Conform Enciclopiei Catolice http://www.newadvent.org, (site accesat pe data de 4 iul. 2009) "I, A.B., do truly and sincerely acknowledge, &c. that our
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
acestei legi, cei care nu vor să semneze documentul să nu fie torturați sau uciși, ci să li se ceară să părăsească țara. De asemenea, s-a dovedit a fi mai mult decat îngăduitor cu mirenii catolici care au semnat jurământul și a tolerat catolicismul și cryptocatolicismul chiar și la curtea regală. Crypto-catolicii erau persoanele care trecuseră la protestantism pentru a nu-și pierde viață sau bunurile, dar care în realitate erau catolici. Henri Howard, primul conte de Northampton, cunoscut pentru
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
care ar fi avut toate motivele să se teamă de furia poporului, scrisoarea nu a fost făcută publică decât la câțiva ani după ce Iacob a părăsit Scoția. Atunci abia a fost tipărită de către cardinalul de Bellarmine, pe fondul controversei privind jurământul de credință, iar autenticitatea ei nu a fost niciodata negata de către autorul regal." <footnote Lucy Aikin, Memoirs of The Court of King James The First, Longman, Hurst, Rees, Orme and Brown, Londra,1822, p. 32 "What was much more flagrant
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
care era sora reginei Poloniei și care era înrudită cu familia regală, susținea această opinie, si, într-o scrisoare din 1717, declară că doamna Beauvais, una dintre cameristele Anei, a participat în secret la căsătorie, înainte ca Mazarin să depună jurământul de celibat; dar, deoarece aceste afirmații au fost făcute la șaptesprezece ani de la desfășurarea evenimentelor, nu sunt de mare încredere. Unii afirmă plini de gravitate că nu a fost hirotonisit niciodată, dar nu au dovezi care să confirme acest lucru
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
apoi să le puneți peste rinichi, și să masați ușor timp de un minut și, în cele din urmă, să încheiați întregul proces și să închideți porțile prin masarea ombilicului. Finalizați cu o plecăciune de recunoștință față de univers și un jurământ că veți împărtăși cu ceilalți puterea și înțelepciunea pe care le-ați dobândit. Toate acestea pot părea mai ușor de zis decât de făcut, dar, de fapt, când este vorba despre alchimia internă a lucrului cu energia și spiritul în
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
cei care ii tulbura existenta (situație reciproc valabila și pentru bolnavi). De asemenea oboseala, somnul insuficient (după gardă, de exemplu), graba generată de aglomerația de consultații pot sa contribuie la conflicte cu totul evitabile în condiții normale. Daca recursul la jurământul hipocratic obliga medicul sa aplaneze aceste conflicte chiar cu prețul “capitulării”, trebuie avute în vedere circumstanțele care pot scuza atitudinile bolnavului: gradul de discernământ scăzut (exemplu: precoma hepatica sau uremica) și gravitatea bolii acestuia (exemplu: un puseu hipertensiv sever). O
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
luptă dreaptă ai fi trebuit Război ca să declari romanilor. Eu sânt amicul... sânt supusul lor. Războiul tău chiar este o revoltă, Tu însuși la Traian ai genuncheat, Tu i-ai jurat amicilor amic, Dușmanilor dușman să fii: Unde ți-e jurământul, Decebal? D[ECEBAL] Nu-ntoarce sufletu-mi cu susu-u, jos Și nu stârni mânia mea ascunsă. Nu sânt supusul lor... nu voi s-o fiu! Dac-am jurat, ce-ți pasă c-am jurat? I[AROMIR] Ascultă. Eu nu sânt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ce ar fi-n zădar, Eu calculez cu acei oameni cari, Dac-au zis da, e zis pe totdeuna, Dac-au zis nu, asemenea pe veci. Nu voi să-ți mai aduc aminte cumcă Ai fi jurat. Ți-ai călcat jurământul, Nu-i treaba mea - ș-apoi nici te pricep. Nu avem vreme să pricepem tot, Abia ne-ajunge-a cârmui o lume. Nu este greu, dar nici ușor nu e Destul că îți răpește toată viața. DEC[EBAL] Ce rugăminte dar trimite
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bune moldovenii, cam ai dracului, dar buni. [UN GLAS] Nu, Măria Ta, am un merit deosebit de acesta...! [PETRU] A! A avut oaste Vodă, hai? Ai ridicat republica Vrancei, ori a Cîmpu-lungului, ori a Dornei * împrotiva lui, cari sânt legați cu jurământ cătră noi, și ai alungat pe lefegiii lui Cornea? A fost cruntă bătălia? Căzut-au mulți în această bătălie?... Biata Vrance, totdeuna ea-nainte la toate. Buni oameni, fătul meu, cam ai dracului, dar buni. [UN GLAS] Nu, Măria Ta
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
toate... Ne-nvoirăm chiar așa, Dar de-a doua zi urmat-au fiecare calea sa. Dintre toți care atuncea s-adunară la mormânt Toți uitară a lor vorbă... Tu te-ai ținut de cuvânt. Dintre câți se adunară ca să facă jurământ, Toți urmară altă cale... tu te-ai ținut de cuvânt. Nu cumva vro răsplătire-n altă lume te așteaptă, Nu cumva Hristos din ceruri o să-ți facă parte dreaptă? Nu ne-o spun aceasta popii ce, din cărțile lor vechi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
virtuții murinde. 2258 [MIRON-ȘTEFAN] Învi-o, învi-o! De ești Satana îți dau sufletul meu, de ești Dumnezeu îți permit să stingi ființa mea, să nu mai fie. {EminescuOpVIII 241} [TOMA NOUR] Nu-ți cer neci sufletul tău, neci ființa ta, cer jurământul tău - și-o înviez. 2255 [TOMA NOUR] [(apart)] Îmi trebuia un figurant în drama amorului, dar nu, nu va fi el [eroul] amorului său, dar nu, nu va fi el eroul, voi fi eu! Vei fi Domn Moldovei, pentru cât
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
prințului Amin, ai fost un mincinos. Tu, pe care te credeam binecuvântarea unui secol, nu ești decât blăstămul minutei întrupate! Căci fiecare minută a vieței tale are de blestem câte o crimă a ta. Mi-ai închis ființa mea în jurământul cătră o marmură, astăzi arunc haina jurământului de pe mine în fața acelei marmure! Oricine vei fi tu, Dumnezeu al trecutului, el... a cătat să-ți semene... te desprețuiesc... (vrea s-arunce mănușa în fața statuei, cade-n genunchi) Iertare, marmură sfântă... iertare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe care te credeam binecuvântarea unui secol, nu ești decât blăstămul minutei întrupate! Căci fiecare minută a vieței tale are de blestem câte o crimă a ta. Mi-ai închis ființa mea în jurământul cătră o marmură, astăzi arunc haina jurământului de pe mine în fața acelei marmure! Oricine vei fi tu, Dumnezeu al trecutului, el... a cătat să-ți semene... te desprețuiesc... (vrea s-arunce mănușa în fața statuei, cade-n genunchi) Iertare, marmură sfântă... iertare, părintele meu... da, îți cer iertare... mă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
voiesc să le mai trag. La iubire nu mai caut fie-mi orișicât de drag. Dară nu-l iubesc... în urmă și maioru-i juruit Cumcă de-o a doua [oară] nu se-nsoară din iubit. [MĂTUȘA] Lasă -mă cu juruințe, jurăminte, hotărâri, Căci acestea nu-s nimică contra gingașei iubiri. Voi, în crudă tinereță, amândoi nenorociți, Voi cu inimi simțitoare, ce atât vă potriviți, Amândoi amici [cu] codrii, nebunii v-ați pus în cap, încît ochii-a vă deschide, eu mătușa
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de dânsul de a pururi vă jurarăți. Eu am visat, nepoțică, încă și mai multe poate Decât tine, decât dânsul, [însă] cu aceste toate Eu îți spun că acel [tînăr] ce-n junie mi-a jurat Un amor fără de capăt jurământul n-au călcat Și, atuncea când bătrânul pe vecie-au adormit, Eu numai știam în mine cât de mult m-a fost iubit. {EminescuOpVIII 342} [ANA] O escepție, mătușă [MĂTUȘA] O escepție? Dar voi Poate nu sunteți tot astfel, tot
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mână s-o dezmierd... Doar veriga asta-i strică... LAIS Nu-nțeleg de ce. CHALKIDIAS Nu știi? Pentru mine însă-i semnul vrunei mari ticăloșii. (furios) Căci eu văd mult mai departe și-nțeleg c-acest odor Îți trezește-n amintire jurăminte de amor. Cine ți l-a dat? LAIS (scoate inelul repede și-l aruncă departe) Dar nimeni. CHALKIDIAS Cum, tu plîngi? (aparte) Ea plînge-acum? SCENA A ȘAPTEA CHALKIDIAS, LAIS, BOMILKAR BOMILKAR (în fund, încet cătră LAIS) Cum stau lucrurile aicea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aduse într-o seară un necunoscut un pachet. El conținea un lanț de aur. Mă îngrozii. " Așadară, zisei, înșelat, părăsit"; însă nu, nu e cu putință! O țidulă ce era alăturată conținea, spre mângâierea mea, următoarele cuvinte: " Eu țin minte jurământul meu, sunt însă silită să-l calc...... nu desprețui pe Maria! Don Caldero mi-arătă un medalion pe care-l purta pe piept. Cunoașteți, întrebă el, această față? Mă spăimântai. Erau trăsurele consoartei mele... - Soția mea! zisei cu o voce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mă sculai de la masă și mă îndreptai cătră ușă... Nu știam de nemica, încă Caldero mă urmă: - Iertați, domnule conte, purtarea mea posomorâtă, însă azi sânt tocmai douăzeci de ani de la ziua de când împărții cu Maria hostia! Eu am ținut jurământul meu... noapte bună, domnule conte, nu uita pe amicul domniei-tale. Alergai acasă; neciodată în viața mea decât atuncea n-am auzit o voace mai clară, care striga ca o amerințare în fundul sufletului meu." Fugi! Aleargă! " striga voacea din mine și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cătră o trebuință naturală, care chinuiește în același timp deodată milioane de oameni, până la moarte, tocmai astfeli cum lasă să piarză arborele frunzele sale, și care nu se abate măcar un pas de la calea ei. Am văzut cum au rămas jurămintele călcate nepedepsite...; eu am împărțit cu o copilă, pe care o iubeam mai mult decât viața mea, o hostie sînțită, cel mai sânt lucru pe care-l cunoșteam atuncea...; ea călcă jurământul și fu fericită și eu, care-l ținui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de la calea ei. Am văzut cum au rămas jurămintele călcate nepedepsite...; eu am împărțit cu o copilă, pe care o iubeam mai mult decât viața mea, o hostie sînțită, cel mai sânt lucru pe care-l cunoșteam atuncea...; ea călcă jurământul și fu fericită și eu, care-l ținui, am fost nefericit. Am început atuncea a crede într-o soartă, și nu într-o providență, și am învățat a desprețui pe oameni spre a nu fi silit de a-i urî
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]