3,223 matches
-
poveste tristă. După câteva legături nefericite cu alți bărbați, cunoscuse un doctor care o luase de soție și o dusese la Paris, dar care murise la scurt timp după ce Îi dăruise un fiu. „Ce s-o fi ales de Carry, lăsată iar În voia sorții, În lumea acesta dură, preocupată doar de amor?“ se Întreba retoric Moscheles, adăugând: „Nu am aflat niciodată“. Dar aluzia la lumea „preocupată doar de amor“ era transparentă. Henry Începu să Își formeze o teorie cu privire la geneza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
era legat la fel de mult ca și ea. Numai că el nu se vaită, doar își face griji pentru domnul fiu. E frumos când acesta vine în vizită, din păcate doar rar - „Dar te rog, data viitoare fără ceartă“. Trecutul trebuie lăsat să se odihnească. „Fii și tu un pic mai drăguț cu el, băiete. Sau hai să jucăm și noi un skat în liniște. Întotdeauna se bucură atât de tare când vii...“ În puținii ani care i-au mai rămas, mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
izbeliște, de Herrera y Reissig. O confidență divulgată de Maurice Abramowicz ne revelă delicatele scrupule și inexorabila rigoare cu care Paladión și-a dus la Îndeplinire anevoioasa trudă a creației poetice: prefera Apusurile de soare În grădină de Lugones Parcurilor lăsate de izbeliște, dar nu se considera demn să le asimileze; invers, recunoștea că tomul lui Herrera corespundea posibilităților sale de atunci, căci paginile lui le exprimau plenar. Paladión i-a dat numele său și l-a trimis la tipar, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
i-am parcurs și-i parcurg cu doamna Mariana. Au plaisir, Ustáriz. Ai aici belete dă fotol la o première cu Un bărbat dă succes. Plec cașcum grișu mi-ar fi fost gătit cu benzină dă arioplan; doamnele nu tre lăsate s-aștepte. Pujato, 21 decembrie 1950 Umbră și pompă Mare chestie! Io, care privesc todeauna fără Înteres societățile dă binefacere și alelante comisii dân premărie, alta crez de când sunt trezorier la Pro Bonu Public și-mi vin răvașe cu ghiotura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
universului. Atunci, din înaltul cerului o liniște coborâse peste tei albi ai alintului, luându-mi trupul îmbălsămat cu gustul adânc al înfrângerilor și m-a făcut să caut pe băncile pustii, promisiuni ale unor fantome ce apar și dispar la lăsatul zorilor. Mi s-a părut, atunci, o noapte copilăroasă și caldă prin care sufleul meu, durea adânc prin foșnetul de frunze ofilite. Și, ca o prelungire a gândului, mi s a părut că-mi oferi toată grădina de vis, în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nopților, m-adun în căutarea cioburilor, cristal peste așteptările mele. De atunci atâta iubire... PESTE TOATE NOPȚILE TRISTE O clipă de alb, întinsă pe un rug de noapte cu viețile de dragoste măslinite de sori și umbroase secete ale nașterii, lăsate să simtă doar trecerea timpului, dintr-o veșnicie în alta, când înserările hăului se preling peste chipuri pierdute. Nu doream, decât acea lumină pământie a visului, ca un răcnet din albastrul ceresc al rămânerii, prin sângele revărsat peste toate nopțile
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Mi-e dor de brațul tău omorât în distanțe de nori și vânturi albite de dragoste; Mi-e dor de o simplă formulă a unui vis din toată teama de a nu ucide-n iubire toată simplitatea apropierii de un lăsat al zorilor pe un țărm de lacrimi... Mi-e dor de un poem culcat pe genele lunii, acolo unde numai sufletul adoarme copleșit de sublimul speranțelor, acolo unde un timp născut de vămile dragostei îmi copleșise un dor nebun de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
SFINTE în memoria prof. Alexandru Poamă Nimic nu se mai poate schimba în lumină Când brațele se ntind înspre cer Cu sufletul stins într-o chemare divină Blestemând în surdină un demon stingher. Nimic nu va putea să înlocuiască Moștenirea lăsată acestui ținut În care doar moartea a vrut să lovească Prin cerul de ardere a delirului vânt. Orice veți spune voiesc ca să știți Căci am rămas o lumină de stele Și aș vrea ca-ntr-o clipă voi să fiți
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
despre cât de mult costaseră mașinăriile și cum ea nu vrusese ca el să le cumpere și cum prezisese ea că fix asta avea să se întâmple etc. Așa că, din păcate, cele două mașinării au fost aruncate cât colo și lăsate să adune praful, împreună cu pantalonii de trening roz și bentițele de cap împletite roz cu albastru pe care le cumpăraserăm ca să arătăm bine. De fapt, eu și Margaret îi cumpărasem și tatei niște pantaloni roz și o bentiță de cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mergi la sală cu mine. —EU? l-am întrebat terifiată. De ce? — Nu pentru c-aș fi de părere că ai nevoie, mi-a răspuns el agitat. Ci pentru că bănuiesc că s-ar putea să-ți placă. Eu, cu corpul meu lăsat și deloc în formă, să merg la sală cu adonisul ăsta? Glumea? Pe de altă parte, corpul meu avea să rămână lăsat și deloc în formă dacă nu făceam nimic în sensul ăsta. Iar înainte s-o nasc pe Kate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a răspuns el agitat. Ci pentru că bănuiesc că s-ar putea să-ți placă. Eu, cu corpul meu lăsat și deloc în formă, să merg la sală cu adonisul ăsta? Glumea? Pe de altă parte, corpul meu avea să rămână lăsat și deloc în formă dacă nu făceam nimic în sensul ăsta. Iar înainte s-o nasc pe Kate, îmi plăcea să merg la sală. Poate că asta era cea mai bună propunere pe care o auzisem de multă vreme. Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Timpul se scurgea chinuitor. Ed urmărea mișcarea limbilor ceasului. 6.50 - o cheie În broască. — Exley, ce faci? Stai la pîndă? Ți-am văzut mașina afară. — Nu aprinde lumina. Nu vreau să-ți văd fața. Zgomote, chei zornăind, o poșetă lăsată să cadă pe podea. — Și nu vreau să văd nici toate prostiile alea de poponari pe care le-ai lipit pe pereți. — Vrei să spui pereții casei cumpărate de tine? — Tu ai spus-o, nu eu. Sunete: Inez sprijinindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
enorm, lui îi era indiferentă. Toate treptele sociale pe care le-a urcat i s-au datorat mai mult ei. Ceda de cele mai multe ori insistențelor nevestei, dar rămânea ferm în privința educației Ioanei. Nu trebuia îndopată cu de toate și trebuia lăsată să-și aleagă singură drumul. Ioana Sandi avusese două modele în viață, tatăl și bunicul din partea tatălui, un învățător înalt și subțire care murise la venerabila vârstă de nouăzeci de ani și care îi dăruise prima carte. Cât era mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
răspunde. — Eu mi-aș face-o astă-seară dacă aș fi în locul tău. Secătuită de orice sentimente, Rebecca stătea întinsă, sprijintă de un morman de perne. Își desfăcu încet picioarele și își masă coapsele, domolindu-și durerea. Lângă ea, cu capul lăsat greu pe umărul ei, Mortimer a adormit deja. Îi luase aproape patruzeci de minute să atingă momentul culminant. Îi lua din ce în ce mai mult timp; și deși era în general un amant blând și atent, pentru Rebecca aceste partide-maraton începeau să devină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
primire, a ieșit să mă întâmpine imediat ce a aflat că am sosit. Fața ei masivă, de femeie de afaceri era congestionată mai mult ca de obicei și degetele i se jucau nervoase cu mărgelele grele de lemn atârnate peste pieptul lăsat. — Domnule Owen, spuse ea, v-am căutat toată dimineața la telefon. Speram să vă scutesc de un drum. N-ați apucat să vă uitați pe manuscris? am întrebat eu în timp ce o urmam în biroul mare și confortabil, împodobit cu copăcei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pentru care era celebră casa lui Mark din Mayfair. Erau câțiva politicieni și oameni din presă (inclusiv verii lui, Henry și Hilary) și câteva celebrități, dar majoritatea listei de oaspeți era alcătuită din bărbați de vârstă mijlocie ale căror burți lăsate, imorale, nu indicau nici pe departe că erau printre cei mai bogați și mai influenți magnați ai comerțului și industriei. Mark se plimba de la un grup la altul, oprindu-se din când în când să salute, oprindu-se și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
familie MICHAEL OWEN PEACOCK PRESS Prefață de Hortensia Tonks, licențiată, Universitatea din Cambridge Signor Italo Calvino, scriitor italian, prețuit de cognoscenti literari, a remarcat o datăși foarte frumos, după părerea mea - că nu există ceva mai emoționant decât o carte lăsată neternimată de autorul ei. Asemenea opere fragmentare sunt în opinia acestui distins gentleman ca „ruinele unor proiecte ambițioase, care păstrează totuși urme ale splendorii și grijii meticuloase cu care au fost concepute“. Potriveala și ironia sorții au făcut ca Sig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
unui bărbat - telefonistul din tabăra lui Reggie. Viv Îi dădu numele lui. — Nu știți În ce casă e? o Întrebă. Nu știa. El Încercă numărul centralei. Telefonul sună și sună... Nici un răspuns, doamnă, zise el. — Vă rog, spus Viv, mai lăsați să sune un minut. E teribil de urgent. — Alo? răspunse, În sfîrșit, o altă voce. Este apelul meu la Southhampton? Alo? — E un apel către noi, spuse operatorul afabil. — Du-te naibii. — Pentru puțin. După aceea altcineva ridică telefonul; cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ar trebui să li se permită să voteze. Ea se vârî Înapoi, cuibărindu-și capul sub sânii mei. Abia când Mary și Bert și copiii au sărit În desenul cu cretă de pe pavaj, Emily spuse: —Mami, de ce nu erau femeile lăsate să voteze? (Dumnezeule, unde e Zâna-mamă-a-explicațiilor când ai nevoie de ea?) Pentru că pe atunci, În vremurile alea, bărbații și femeile erau - păi, fetele stăteau acasă și erau considerate mai puțin importante decât băieții. Fiică-mea mă privește cu o uimire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
considerare; părinții, fără excepție, au fost de acord că acesta era, cu siguranță, momentul în care era necesar să utilizeze fermitatea ca un ultim resort; trebuia, așadar, încercată și această ultimă cale, Biserica nu trebuia să fie abandonată, ci trebuia lăsată o pildă a constanței Bisericii pentru generațiile viitoare; pe de altă parte, împăratul, neprimind coroana în mod necondiționat, ci în anumite condiții și pacte consfințite, s-a încheiat un adevărat contract între el, cînd a fost ales, și poporul creștin
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
privință, Atanasie, mare apărător al divinității cuvîntului, avea motive mai mult decît întemeiate să se plîngă împotriva Împăratului Constantin. El a scris: "Acest om s-a gîndit mult cum să transforme legea și să elimine alcătuirea stabilită de Domnul și lăsată nouă de către Apostoli. El a hotărît să schimbe obiceiurile Bisericii și să stabilească o nouă cale de numire a Episcopilor. El trimite Episcopi, escortați de soldați, la distanțe de cincizeci de zile de drum. Oamenii nu îi acceptă pe acești
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
autointitulat "DOMNI AI EPISCOPILOR" (Un episcop laudă laicii pentru că se autonumesc domni ai Episcopilor.) "Ei au remediat această daună (căci este o daună!) cu multă avere de pe pămînturile lor" (Poate libertatea Bisericii să fie compensată cu bani? Pot singurele bogății lăsate Bisericii de Cristos să fie aruncate de dragul averilor acordate de un rege?) "de care Biserica a beneficiat și cu care a fost înfrumusețată" (cu virtute? Sau este vorba de o strălucire exterioară?). "Biserica nu ar trebui să se considere degradată
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
simt atât de prost că n-am propus-o. Chiar că-i cea mai drăguță. Patrick se sculă și se îndreptă spre Madeleine. Am urmărit-o toate cum începe să țopăie de bucurie. Julie se așeză pe furiș pe locul lăsat liber. Apoi îmi șopti: —E drăguț. E bogat. E cea mai simpatică persoană pe care am întâlnit-o vreodată în New York. Ar trebui să ieși cu el. Chiar dacă ar fi fost liber și nu e, sunt sigură că nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
halat care-i expunea coapsele spălăcite. Își atingea buzele cu capătul auriu al țigării, fără să tragă din el, doar urmărind firul de fum cum șerpuia prin văzduhul scînteietor, și Îi zîmbea Paulei cînd ea Îl dojenea șăgalnic. În ciuda părului lăsat liber, Paula Hamilton se afla În apartamentul lui Crawford Într-o vizită profesională. Antebrațul drept și dosul mîinii lui erau proaspăt bandajate, iar pe o măsuță din apropiere se afla o rolă de tifon. El părea obosit, tras la față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În vînt. Am lăsat cîteva mașini să treacă și am pornit pe urmele lui către Plaza Iglesias. Porsche-ul se opri la stop, Împletindu-și zăngănitul tobei de eșapament cu zgomotele scuterelor și cele ale taxiurilor cu motoare diesel. Cu parasolarul lăsat, am oprit În spatele unui autobuz care ducea la Fuengirola o mulțime de turiști britanici Încărcați de suvenire din Estrella de Mar - miniaturi ale bustului lui Apollo Belvedere, abajururi art deco și Înregistrări video cu puneri În scenă după Stoppard și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]