2,362 matches
-
națiunii soare, din a virtuții horă Se naște, vă surâde, vă cată cu amor. În leagănul de moarte vederea nu pătrunde Că-i noapte fără ziuă, că-i soarele apus: Dar spiritul sondează și-n mușchiul lui, fecunde Seminți de lauri zice: că Ștefan v-au depus. Din turnul mănăstirei cu fruntea-ncărunțită De patru secoli cântă un glas armonios Și-a lui vibrare dulce de-aramă curățită Prin flăcări întreite, e imn religios. E-a clopotului Buga, suspin și lamentare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
alta, decât ca să trăiască, Să moară-ntru-mplinirea unei deșertăciuni. Și-apoi nu vedeți voi, Că ei admiră toate ce le aduc peire? Omoară fericirea unui popor întreg, Liniștea unui secol și ești numit erou. Beată de bucurie mulțimea te primește, Cu lauri te-ncunună... O gintă ce se-nnalță Pe spatele altora, e mare - și cu cât Mai mult se ține-n locu-i prin rău și prin asprime, Cu-atîta e mai mare. Dreptate-universală E-aceea ce-o urăște puterea brută. Peste Tărie nu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ei obraz, Razele dulci loveau fața-i senină, Rotunzii umeri și-albul ei grumaz; Părul lucea ca auru-n lumină, Straiul cădea de pe-umeri de atlaz, Ochi mari albaștri-n gene lungi de aur Și fruntea-i albă-ntunecată-n laur! {EminescuOpIV 78} Odată-n viața-i muritorul vede În visul său un chip așa d-ales! Eu... fericit c-amantul blondei Lede, Nebun de-amor, eu o vedeam ades. Venea-n singurătatea mea pe îndelete, Rătăceam mîna-n păru-i blond
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Să curgă-n volbură de aur pe picioare De stânci bătrâne, într-o limbă aspră Și veche - însă clară și înaltă Ca bolțile cerului tău, o, Odin, Spune-mi atunci, să-nstrun ale ei coarde Ca să-mi câștig cununa mea de laur. Poate-ar fi vrut ei să mi-o dee... Dară De la pitici, eu nu primesc nimica". - "Sărman copil - zice bătrânul zeu - De ce răscolești tu toată durerea Ce sufletul tău tânăr a cuprins? Nu crede că-n furtună, în durere, În
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dulce soare, Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare, Când în straturi luminoase basmele copile cresc. Mergi, tu, luntre-a vieții mele, pe-a visării lucii valuri Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri, Cu dumbrăvi de laur verde și cu lunci de chiparos, Unde-n ramurile negre o cîntare-n veci suspină, Unde sfinții se preîmblă în lungi haine de lumină, Unde-i moartea cu-aripi negre și cu chipul ei frumos. Una-i lumea-nchipuirii cu-a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mărețe, ale stelelor icoane Umede se nasc în fundu-i printre ape diafane, Cât uitîndu-te în fluviu pari a te uita în ceriu. Și cu scorburi de tămâie și ca prund de ambră de-aur Insulele se înnalță cu dumbrăvile de laur, Zugrăvindu-se în fundul râului celui profund, Cât se pare că din una și aceeași rădăcină Un raiu dulce se înnalță, sub a stelelor lumină, Alt raiu s-adîncește mândru într-al fluviului fund. Pulbere de-argint pe drumuri, pe-a lor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Din norii cei mai deși el luase o bucată, Își face din ea luntre, ce luneca pe val, A mărei unde-albastre alunecă-nspumate Și-l duc în leagăn dulce, prin cânturi de pe mal. Din insule bogate cu mari grădini de laur, Lebede argintoase aripele-ntinzînd Veneau sfâșiind apa la luntrea lui de aur Și se-nhămau la dănsa și o trăgeau cântând. {EminescuOpIV 170} Bătrînu-n manta-i albă înfășurat visează Iar lebede-argintoase luntrea bogată trag, Al valurilor cântec pe el îl salutează
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
floare. Din prund înalță trunchii lor arinii În lunce risipiți, sub stânci ce pică Isvoare sar prin mușchii rădăcinii. Prin mândrele grădini în cer ridică Saraiuri albe cupole de aur. Cu sori pare plouată urbea-antică Și risipite prin dumbrăvi de laur Stau casele-albe, azile liniștite. Pe porți sunt stihuri scrise-n limbi de maur Iar căile-s cu marmură podite Și fără porți sunt sfintele dumbrave. Pe scări înnalte flori de foc sădite. Pe scări culcate fete albe, suave Părul cel
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
filă. Viclean te bucuri de-ale noastre-ntreceri, Privind în vrav prostia immobilă. {EminescuOpIV 335} ORICARE CAP ÎNGUST Oricare cap îngust un geniu pară-și, Cu versuri, goale de cuprins, să placă Și, cum dorește, sgomot mare facă, Cununi de lauri de la plebe ceară-și. Ci muza mea cu sine se împacă. Eu am un singur, dar iubit tovarăș, Și lui închin a mele șiruri iarăși, Cântarea mea, de glorie săracă. Când dulci-i ochi pe linii or s-alerge, Va
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
șezi - Lasă-mă ca altă dată Umilit să-ngenunchez Lasă-mă să-ți plâng de milă, Să-ți sărut a tale mâni... Mănușițe, ce făcurăți De atâtea săptămîni? {EminescuOpIV 371} ÎN VAN CĂTA-VEȚI... În van căta-veți ramuri de laur azi, În van căta-veți mândre simțiri în piept. Toate trecură: Viermele vremilor roade-n noi. Căci nu-i iubire, ură d-asemeni nu-i Și ce rămase, umbra simțirei e: Murmura lumei Netedă, palidă, ca și ea. Nu e
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Michel-Angelo nu-i să facă iar Ziua din urmă. Templele vechie pustie rămân. Să-nvie pânza Rafael astăzi nu-i. Nu-nvie dalta-n mînile cele noi. Moartă rămâne Marmura grea sub ochiul mort. În van căta-veți ramuri de laur azi, În van căta-veți mândre simțiri în piept. Toate trecură: Viermele vremilor roade-n noi. {EminescuOpIV 373} NOI AMÎNDOI AVEM ACELAȘI DASCĂL Noi amândoi avem același dascăl, Școlari suntem aceleiași păreri... Unitul gând oricine recunoască-l. Ce știi tu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
iar ascultă... se îmflă a lui nări, Aude glasuri multe și pași urcând pe scări Iar ușa de la mijloc dă aripele-n laturi De intră voievozii de țări și de olaturi, În fruntea lor c-un preot bătrân... Iară moșneagul, Cu laurul vecinic verde în păru-i alb, toiagul De aur și-l ridică: "Brigbelu, iată ora "Că-n numele mulțimii și-n fața tuturora, Venii să chem de trei ori pe rege-n gura mare Și dacă nici acuma din umbră
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tremurată, O, du cu tine al tău suspin. lO. VISUL UNEI FLORI (cca 1869 ) Când în lunca-ngălbenită Filomela cîntă-n dor, Viorica vestezită Doarme-n valea fără flori. Și visează vis de aur Văile umbră și miros Unde-n luncile de laur Vântul cântă răcoros. 11. POVESTEA (1869) Eu vin din miază-noaptea steloasă, nevăzută, Care resfrînge astrii în marea ei cea mută, Care-și petrece-n visuri de iarnă - a viață Și doarme-n valuri triste și în ruini de ghiață, Soția
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
suprapământească - și asupra frunții sale, în toată ființa sa, plană seninul inspirațiunei. In momentul acela apare din ruina de marmură: ) LUMINA (Albă și surâzândă. In păru-i blond ard stele - într-o mână crinul luminei - în cealaltă o coroană de lauri de argint). Tu care treci prin lume străin și efemer Cu sufletu-n lumină, cu gîndurile-n cer, Poet gonit de lume și înghețat de vânt, Ce cânți ca o stafie ruină și mormânt; Acuma, când din umbră - Lumina - eu apar
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
admiră, Că ziua e aproape... Și palizii poeți Profeți-s plini de vise ai albei dimineți. Profete al luminei! În noaptea-ți te salut Și vărs geniu de aur în corpul tău de lut, În buclele-ți eu strecor dulci lauri de argint, Cu raza zilei albe, eu, geniul ți-l aprind. (Mureșanu a îngenuchiat uimit. Ea-i lasă să cadă pe frunte cununa de lauri, îi zâmbește și dispare în sus, răpită de un nor auriu). SILFII DE LUMINĂ (de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vărs geniu de aur în corpul tău de lut, În buclele-ți eu strecor dulci lauri de argint, Cu raza zilei albe, eu, geniul ți-l aprind. (Mureșanu a îngenuchiat uimit. Ea-i lasă să cadă pe frunte cununa de lauri, îi zâmbește și dispare în sus, răpită de un nor auriu). SILFII DE LUMINĂ (de sus către lumină) Tu ce din ceriuri pe lume cazi Lumină sântă, Precum pe-al mărei amar talaz O rază frântă, Acum la nouri te
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cazi Lumină sântă, Precum pe-al mărei amar talaz O rază frântă, Acum la nouri te depărtezi Strălucitoare, Căci de acolo pe lumi veghezi Cu ochi de soare. (de jos către Mureșanu) A tale cânturi, palide bard Cu fruntea-n laur, Sunt stele-eterne ce-n ceruri ard Cu raze de-aur. Cântă dar, cântă, tânăr poet, Mîn-a ta liră, Lumea ascultă gîndu-ți profet: Marea se miră! MUREȘANU (cu foc) În ocean de flăcări gândirea mea se scaldă Și sufletu-mi se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
întunecata mare. Odată încă-n viață să mă-nnec în lumină, Să caut armonia a sferelor senină În inima-mi sdrobită... și-apoi să mor... Să mor, {EminescuOpIV 476} Să-nnec sufletu-mi rece în noapte și în nor. Coroană de albi lauri, coroană de argint Lucește într-a nopți-mi amarul labirint, Eu voiu cânta de fală ca leul ce-a învis, Iar tu lucește pală al deșteptărei vis!! (Șade, cugetă, mînile sale se lasă-ncrucișate peste coardele lirei) SILFII DE LUMINĂ (pe când
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-i destinată, în pacinicu-i asil. Și cine-a văzut asta, acela-nvidiază Mormântul fără glorie a sărmanului bătrân. Nici un mormânt de rege acest efect nu are, Acesta este sensul virtuții pe pământ. Care mormânt de rege, ce mausoleu de piatră Ce laur, ce avere pot s-aibă așa onori [? ] Ăsta-i sensul virtuții în astă lume atră, Asta-i lumina, gloria și mîngîerea ei. Și cu tot palatu-i, cel cu cariatide, Cu toată avuția și tronul cel lemnos, O lacrimă de-aceasta
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dînșii? Fiul Latonei și al lui Zeus, mânios pe rege, El a trimis pierzătoare boli și moarte prin gloate, Pentru că Atreidul mustrase pe preotul Chrise Când acesta veni la Achaici mândre corăbii Ca să-și răscumpere fiic-aducînd prețioasele daruri Și cu laurul nemuritorului Phoibos Apolon Incunjură toiagul de aur. Tare rugă el Și pre Achei, dar mai cu seamă pe cei doi Frați Atreizi, ce erau căpetenii ai limbilor toate. 66. DIN ODISSEIA (cca 1877) Spune-ne, muză divină, de mult iscusitul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a timpului pierdut atunci când Îl Învăța să scrie pe Va, spunea: Bravo, mă! Dar nu uita că rezultatele acestor „examinări” dau bine la „public”, dar pentru mine nu sunt concludente și să nu te culci pe-o ureche sau pe laurii victoriei că te mănâncă gaia! Locul de afirmare este la școală, acolo să te văd! Să fii mereu primul! Dacă În urma acestor jocuri de copii inteligenți nu a devenit un lider, Va a fost unanim apreciat pentru că era singurul care
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
poliția religioasă În săptămînile de dinaintea Crăciunului. Nu numai cel mai mic strop de alcool festiv era ținta mîinilor lor alunecoase, ci pînă și amărîtă de coală de ambalaj pentru cadouri de Crăciun, cu sinistrele sale simboluri reprezentînd bușteni, frunze de laur și viță de vie. Eu și Frank stăteam pe bancheta din spate a Chevroletului tatei, strîngînd În mîini trenulețele - care aveau să fie Împachetate doar cu cîteva minute Înainte să le deschidem -, În vreme ce el se contra cu poliția În araba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
împarte florile între poeți și monștri. Când am fost la Sant' Onofrio, biserica era încuiată și a trebuit să rog un preot să-mi deschidă. Mi-a arătat călimara de lemn a lui Torquato Tasso, masca mortuară și coroana de lauri pe care urma s-o primească pe Capitoliu și n-a apucat . Între zidurile reci, glasul preotului suna cavernos și trist. Oamenilor le place să se înduioșeze de nefericirile altora, ca să se arate simțitori, dar asta se întîmplă totdeauna după
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
de Montesquiou, ce reproduce frumusețea desăvârșită, noblețea meditativă a chipului său. Pe această frunte Încadrată de bucle ușoare, precum cele ale statuilor grecești, ce au același farmec dezinvolt și plin de strălucire, ai vrea parcă să vezi „divina cunună de lauri a sufletelor surghiunite”. Sub fotografie, poetul a scris următorul vers, prin care Începe o poezie din Liliecii: Je suis le souverain des choses transitoires 3. Adică (oricât de stângace ar fi Încercarea de a rezuma o poezie atât de desăvârșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Între timp, Sophie se înfierbântă. —Hazel e excelentă, remarcă ea. O mare descoperire. —Nu-i așa? Spuse MM, apăsat. Abia dacă a terminat școala de teatru. O s-o ațâțe pe Violet. Nu vreau s-o las să se culce pe lauri; trebuie să-și dă seama că e nevoie să-și dovedească talentul. Lupta asta între ele trebuie să se dea corect. O să-l punem pe Thierry să pună la cale ceva super tare. O trântă mișto. —Bătaie între gagici! zisei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]