3,247 matches
-
bântuit de Cel Rău, după cum îi povestește ciobanul lui Negru-Vodă: “Ba, Doamne,-am văzut/ Pe unde-am trecut,/ Un zid părăsit/ Și neisprăvit./ Cânii, cum îl văd,/ La el se răpăd,/ Și latră-a pustiu,/ Și urlă-a muțiu...” Domnul legendar este un cosmocrator, dar cine dărâmă creația lui Manole? Ce forță invocă Manole prin zidirea Anei? Pe Dumnezeu? Categoric nu. Dumnezeu nu poate fi deoarece El nu distruge mănăstiri. Nu distruge frumosul. Despre Cruce-de-Aur, țăranii români spun și astăzi că
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
de capital transnațional și un creier colectiv, care îl ghidează de la sol, ca pe un satelit de la NASA sau Baikonur. Dacă nu este așa, atunci glorie pământului Basarabiei că a născut un geniu, fie el și malefic și filorus, ca legendarul Mihail Frunză! Românilor inocenți le sugerez să întocmească o listă a marilor capitaliști din RM. După care să-și pună întrebarea: De ce facem atâta tam-tam cu oligarhii, ca bolșevicii cu boierii și chiaburii? Am vrea cumva să activăm într-o
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
puterea lor de influență într-un spirit comunitar, este un act de cultură și totodată un semn de civilizație. Insulele din Vechea Eladă au fost cele care au adus pe scena lumii Mișcarea Olimpică de azi, creând alături de mitologie, eroii legendari ai stadionului. În istoria culturii și civilizației nimeni nu a acordat atâta atenție învingătorului olimpic ca în Vechea Eladă, în care s-au născut termenii de agonistică, mișcare olimpică, olimpism, spirit olimpic și care fac parte din emblema Greciei contemporane
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
slujitorii templelor. După ei veneau heladonicii în chitoane albe, judecătorii în veșminte roșii, arhonții din Elis, apoi atleții și gymnaștii - goi și unii și ceilalți - și, în sfârșit, rudele atleților și mulțimea. Primul sacrificiu avea loc la mormântul lui Pelops, legendarul fondator al Jocurilor Olimpice. Acolo era tăiat un berbec negru, al cărui ficat era aruncat în foc, după ce sângele îi fusese împrăștiat pe pământ. Apoi se celebra solemn marele sacrificiu în templul lui Zeus adunătorul de nori, care sta pe tronul
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
Jocurilor Olimpice și a înființa Comitetul Internațional Olimpic. 1916 - Jocurile Olimpice nu au loc din cauza primului război mondial. 1920 - Țările care au pierdut războiul: Austria, Germania, Bulgaria, Ungaria și Turcia, nu au fost invitate să participe la Jocurile Olimpice, cee ce încălca spiritul legendar de fair play. 1936 - Jocurile Olimpice de la Berlin. Fascismul și nazismul credeau în importanța ideologică a sportului. Vedeau în Jocurile Olimpice o oportunitate de a arăta lumii superioritatea rasei ariene. Cancelarul german Adolf Hitler a folosit Jocurile pentru a face propagandă ideilor
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
ideal în Elveția, cea mai neutră dintre țări. La început, nimeni nu s-ar fi gândit că C. I. O. va obține sprijinul diplomației internaționale. Dar nici n-am fi crezut că se vor produce atâtea schimbări de-a lungul timpului. Legendară rămâne data de 19 octombrie 2009, când C. I. O. primește statutul de observator la Organizația Națiunilor Unite, în cadrul Adunării Generale ONU. Această decizie vine ca un omagiu adus eforturilor C. I. O. de a contribui la realizarea obiectivelor de dezvoltare ale
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
în vederea unei redactări, note privitoare la spațiu pe care le preia din toate operele sale de după 1925, adică de după Cadrele sociale: note împrumutate din Morfologia socială (1938) și din articolele despre Simiand, scrise după anii 1930; note legate de Topografia legendară a Evangheliilor (1941); reflecții pe care le regăsește recitindu-și cele patru carnete. Carnetele ne vor permite să ne formăm o idee despre momentul acestei însumări. Halbwachs afirma în Cadrele că rememorarea este un răspuns la o problemă ridicată de
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
în Memoria colectivă Sinteza operei se transformă neîncetat odată cu rescrierea Memoriei. Care sînt datele pentru această căutare a unității cărții? Putem distinge, între 1938 și 1944, trei momente: un prim moment raționalist, exprimat în "Memoria colectivă la muzicieni" și Topografia legendară a Evangheliilor. Termenii-cheie ai articolului despre muzicieni sînt: memoria îndemînării, cod, metalimbaj (notație), grup (muzicienii) care deține monopolul acestei științe. Momentul raționalist se prelungește în Topografia legendară a Evangheliilor, care nu este doar o experimentare asupra memoriei colective religioase, ci
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
momente: un prim moment raționalist, exprimat în "Memoria colectivă la muzicieni" și Topografia legendară a Evangheliilor. Termenii-cheie ai articolului despre muzicieni sînt: memoria îndemînării, cod, metalimbaj (notație), grup (muzicienii) care deține monopolul acestei științe. Momentul raționalist se prelungește în Topografia legendară a Evangheliilor, care nu este doar o experimentare asupra memoriei colective religioase, ci și o operă în care Halbwachs răspunde, fără s-o spună explicit, obiecțiilor aduse de Marc Bloch în 1925: istoricul îi reproșa (ceea ce nu se spune nici
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
istoricul îi reproșa (ceea ce nu se spune nici în Memoria colectivă, nici în Topografia) că înlocuiește cu un raționament bazat pe finalitate (intențiile societății) ceea ce ar fi bunul raționament, raționamentul istoric care explică efectul prin cauze și legi. Sigur, Topografia legendară a Evangheliilor este o cercetare care privește memoria credinței, trimițînd la legi ale memoriei colective ciudat de asemănătoare, de altfel, cu cele din Gestalt Theorie: legea gîndirii este de a crea pretutindeni totalități, de la percepție pînă la memorie. Dar Topografia
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
a Evangheliilor este o cercetare care privește memoria credinței, trimițînd la legi ale memoriei colective ciudat de asemănătoare, de altfel, cu cele din Gestalt Theorie: legea gîndirii este de a crea pretutindeni totalități, de la percepție pînă la memorie. Dar Topografia legendară a Evangheliilor, dacă prelungește intelectualismul din "Memoria muzicienilor" prin ideea de lege, împinge acest intelectualism spre dezbaterea centrală din capitolele trei și patru ale Memoriei colective; nu mai este vorba de hegemonia lui Bergson, ci de cea a istoricilor; Halbwachs
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
colective. Există totuși un ultim tablou al istoriei (în capitolele trei și patru) pe care trebuie să încercăm a-l lămuri, deoarece corespunde respingerii voalate a criticilor din 1925 ale lui Marc Bloch pe care Halbwachs o dezvoltă în Topografia legendară a Evangheliilor. După proasta istorie evenimențială a lui Blondel, după istoria pe durată lungă considerată potrivită cel puțin pentru istoricul contemporan, ultimul cuvînt pare să însemne condamnarea oricărei istorii. Cea de-a treia concepție a istoriei este expusă în capitolul
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Or, capitolul despre timp generalizează critica istoriei lui Blondel la nivelul întregii istorii. Această critică nu mai exceptează nici istoria contemporană. Este o afirmare generală a superiorității oricărei memorii colective față de construcția istorică. Avem aici, la fel ca în Topografia legendară a Evangheliilor (1941), un răspuns global, dar mascat al lui Halbwachs la obiecțiile, de această dată nu ale lui Blondel, ci ale lui Marc Bloch. Articolul citat al lui Marc Bloch, din 1925, este o lungă critică pe care istoricul
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
într-o perioadă de represiune și de denunțare de către regimul de la Vichy și fasciști. Prin urmare, controversa este voalată, atît în ceea ce privește textul lui Marc Bloch, cît și răspunsul lui Maurice Halbwachs. Acest răspuns a fost exprimat mai întîi în Topografia legendară a Evangheliilor. El consta în a spune că opțiunea spre finalitate a abordării sociologice a memoriei nu excludea deloc o raționalitate a cauzelor și a legilor. Cele două familii de memorii colective, dinaintea Conciliului de la Efes și de după acesta, care
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
sînt învecinate pentru primul grup, înainte de secolul al VI-lea, cu locurile mărețelor fapte ale lui David. Pentru al doilea grup de pelerini, după secolul al VI-lea, locurile sfinte ale memoriei sînt coordonate după succesiunea geografică dată de topografia legendară a Via sacra. Căutarea itinerarului vieții, morții și învierii lui Hristos este determinată de credința în dubla natură a lui Hristos, de om și Dumnezeu, stabilită la Conciliul de la Efes. Continuitatea temporală de la viață la moarte și de la moarte la
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
moarte la înviere se înscrie în continuitatea spațială a Via sacra. Găsim aici similarități cu un text pe care l-am inserat ca variantă și în care Halbwachs contestă logica asocierii de idei prin contiguitate sau asemănare. Caracteristică pentru Topografia legendară a Evangheliilor este reunirea amin-tirilor într-o totalitate care funcționează ca o lege de inserție și integrare, de reconstituire materială a credinței într-o continuitate spațială, reconstituire care nu are sens decît prin manifestările gîndirii totalizante: a urmări verificarea unei
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
dată de Halbwachs lui Marc Bloch. Lucrarea susține că nu există o contradicție între gîndirea finalizantă a sociologiei și gîndirea bazată pe cauze a istoriei. Istoria memoriei pelerinilor evidențiază legea memoriei ca efect al finalității colective. Ideea implicită din Topografia legendară (mai întîi finalitatea, abia apoi expresia unei legi) se transformă, în capitolul despre timp din Memoria colectivă, într-o respingere totală a criticii lui Marc Bloch: sociologia este cea reală, iar istoria e artificială. Halbwachs își bazează critica pe faptul
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
există o interiorizare a materiei (a spațiului-materie) într-un spațiu-cadru al permanenței amintirii și o exteriorizare a intenției de per-manență a grupului într-un spațiu. În privința acestei geneze reciproce a spațiului-materie și a spațiului-cadru, Halbwachs pare să ezite. În Topografia legendară a Evangheliilor, aspectul material era condiția unui cadru permanent al amintirii; în Memoria, raportul invers este la fel de necesar sau posibil. Nesiguranța în privința spațiului va fi agravată de o altă problemă: schimbarea metodei de abordare a spațiului. Atunci cînd era vorba
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
memoria socială difuză la un loc de-terminat al memoriei colective (juridică sau economică) se dovedește a fi trecerea de la un timp indefinit la un timp istoric; acest lucru apare în cazul spațiului religios, unde revine asupra concluziilor din Topografia legendară a Evangheliilor: spațiul oferă amintirilor cadrul dublu, în paralelism cu timpul. Pe de o parte, spațiul este spațiul trăit, identic spațiului trăit transtemporal din experiența amintirii, iar acest spațiu trăit transtemporal este spațiul material. Spațiul ma-terial asigură, prin chiar materialitatea
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
prin alte locuri. Mor poveștile cu iele Și n-ai unde să le-ngropi Prin orașul plin de schele, De gunoaie și de gropi, Umblă țanțoș printre ele Umbre de edili miopi. S-a topit un cer de stele Peste legendarii plopi; Prin orașul plin de schele, De gunoaie și de gropi. Peste oale și ulcele, Ochii triști mai varsă stropi, Se azvârl cuvinte grele, Prin biserici cântă popi Prin orașul plin de schele. O MIE ȘI UNA DE PIETRE Evident
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
de nomazi venind din deșertul Siriei și vorbind o limbă semitică, akkadiana, au început să intre în teritoriile de la nord de Sumer, pătrunzând mereu, în valuri succesive, în orașele sumeriene. Către mijlocul mileniului al III-lea, sub un conducător devenit legendar, Sargon, akkadienii și-au impus supremația asupra cetăților sumeriene. Totuși, chiar înainte de cucerire s-a dezvoltat o simbioză sumero-akkadiană puternic amplificată după unificarea celor două țări. Acum 30 sau 40 de ani numai, savanții vorbeau despre o singură cultură, babiloniană
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Ghilgameș în căutarea nemuririi Epopeea lui Ghilgameș este, desigur, cea mai celebră și mai populară creație babiloniană. Eroul, Ghilgameș, regele Urukului, era deja celebru în epoca arhaică, și au fost regăsite și câteva episoade din versiunea sumeriană a vieții sale legendare. Dar, în ciuda acestor antecedente, Epopeea lui Ghilgameș este opera geniului semitic; a fost compusă în limba akkadiană, pornindu-se de la diverse episoade izolate. Este una din cele mai emoționante legende despre căutarea nemuririi sau, mai exact, despre insuccesul final al
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
egiptene se referă numai la episoade izolate, în ciuda anumitor incoerențe și contradicții, explicabile prin tensiunile și sincretismele care au precedat victoria finală a lui Osiris, mitul său central se lasă cu ușurință reconstituit. După toate tradițiile, el era un Rege legendar, celebru prin vigoarea și dreptatea cu care guverna Egiptul. Seth, fratele său, îi întinde o cursă și reușește să-1 asasineze. Soția lui Osiris, Isis, "marea magiciană", izbutește să se facă fecundată de către Osiris mort. După ce i-a îngropat trupul, Isis
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
luat sfârșit când, către jumătatea mileniului al III-lea, insula a fost colonizată de către imigranți sosiți din sud și din est. Noii veniți stăpâneau tehnicile metalurgice ale aramei și bronzului. Șir Arthur Evans a numit cultura lor "minoică", după regele legendar Minos, și a împărțit-o în trei perioade 41: minoicul vechi (către finele mileniului al III-lea); minoicul mijlociu (de la ridicarea palatului din Cnossos și din Mallia, ~ 2000, până la ~ 1580); minoicul recent (~ 1580-1150). În timpul minoicului mijlociu, cretanii utilizau o scriere
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
încolo a fost cunoscut sub numele de Babei. Avem de-a face și în acest caz cu o veche temă mitică reinterpretată în perspectiva iahvis-mului. E vorba, mai întâi, de tradiția arhaică potrivit căreia anumite ființe privilegiate (strămoși, eroi, regi legendari, șamani) urcă la cer cu ajutorul unui arbore, al unei lănci, al unei frânghii, sau al unui lanț de săgeți. Dar ascensiunea la cer în concreta a fost întreruptă la sfârșitul epocii mitice primordiale'. Alte mituri raportează eșecul încercărilor ulterioare de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]