4,839 matches
-
în raport cu cea a numelor comune. Problema genului, a numărului și a determinării (cu articol) are într-adevăr aspecte speciale în cazul numelor proprii, dar acestea presupun și probleme de ordin semantic, fiindcă, desemnînd realități, sînt totuși lipsite de un sens lexical comparabil cu cel al numelor comune, ele fiind simple etichete denominative, a căror funcție de identificare depinde numai de asocierea stabilită între nume și referent. Dacă logicienii nu au reușit să stabilească statutul numelor proprii, o descriere mai coerentă a lor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
conceptual este mai restrîns și mai puțin abstract. Pentru cercetătorii din Geneva, polifonia există numai dacă sînt mai mulți locutori - reali sau reprezentați. În acest caz, negația nu mai marchează polifonia. Polifonia se manifestă în interpretarea discursului, prin mijloace lingvistice (lexicale, sintactice etc.) și pragmatice; ea se exprimă în funcție de gradul de integrare lingvistică a vocii sau a discursului evocat, de relația dintre locutor și enunțiatorii prezenți, de sursa sau de originea vocilor prezente și de rolul discursiv jucat de segmentul în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în funcție de gradul de integrare lingvistică a vocii sau a discursului evocat, de relația dintre locutor și enunțiatorii prezenți, de sursa sau de originea vocilor prezente și de rolul discursiv jucat de segmentul în cauză. Polifonia lingvistică se realizează prin elemente lexicale, ca verbele performative: a conveni, a pretinde, a afirma, precum și prin numeroși conectori pragmatici: fiindcă, căci, pentru că etc. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i, polifonia este considerată
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
POLISEMIE. Se numește polisemie proprietatea unui semn lingvistic de a avea mai multe sensuri (sau semnificații). Remarcată la sfîrșitul secolului al XIX-lea de Michel Bréal, polisemia a devenit un concept de bază al semanticii limbilor naturale, ale căror elemente lexicale au în marea lor majoritate mai multe sensuri. S-a remarcat în acest context faptul că frecvența în vorbire a acestor elemente este direct proporțională cu numărul sensurilor pe care le întrunesc. De altfel, analiza producerii sensului conduce la aceeași
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
elemente este direct proporțională cu numărul sensurilor pe care le întrunesc. De altfel, analiza producerii sensului conduce la aceeași idee, dar și la regîndirea polisemiei în legătură cu variația sensului în discurs. Fenomenul nu privește numai cuvintele pline, ci privește orice morfem lexical autonom, cum se poate observa din modalitățile actualizării. Deoarece polisemia apare ca o consecință normală, observabilă la marea majoritate a unităților lexicale, ea reprezintă regula de existență a acestor unități, în vreme ce monosemia are o manifestare redusă, limitată la unele cazuri
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
la regîndirea polisemiei în legătură cu variația sensului în discurs. Fenomenul nu privește numai cuvintele pline, ci privește orice morfem lexical autonom, cum se poate observa din modalitățile actualizării. Deoarece polisemia apare ca o consecință normală, observabilă la marea majoritate a unităților lexicale, ea reprezintă regula de existență a acestor unități, în vreme ce monosemia are o manifestare redusă, limitată la unele cazuri speciale. De aceea, M. Bréal a considerat-o ca aflîndu-se în centrul cercetărilor semantice. O problemă specială apare în legătură cu distincția dintre polisemie
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
legătură între ele (de ex., bancă). Totuși, uneori, și în cazurile de polisemie, legătura dintre semnificații este greu de sesizat din punct de vedere sincronic, dar ea devine evidentă din perspectivă diacronică, atunci cînd se are în vedere etimologia elementelor lexicale și ea este diferită în cazul omonimelor și unică în cazul polisemiei. Astfel, cuvîntul românesc casă, de exemplu, cu semnificația de bază "locuință pentru om", este moștenit și continuă latinescul casa, toate semnificațiile dezvoltate pe terenul limbii române păstrînd legătura
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
înlocuit prin praxem, pentru a denumi o unitate a practicii lingvistice care permite reperarea analizei realității obiective de către om și, în special, reperarea altor practici. Această primă perspectivă a servit ca bază pentru realizarea treptată a unei modelări a semnificației lexicale, prin care se vor prezenta caracteristicile principale. Problematica praxemului a produs două feluri de schimbări metodologice în raport cu teoria lui Saussure asupra limbii. Astfel, praxemul nu va fi înțeles, precum semnul și lexemul, ca element al unui sistem care nu cunoaște
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în același timp cu influențarea comportamentului oamenilor și, prin aceasta, a lumii. Noțiunea "praxem" trebuie considerată atît din punctul de vedere al limbii, cît și din cel al vorbirii. Prima perspectivă conduce la o înțelegere reînnoită a lexicului, lista denominațiilor lexicale apărînd aici ca artefactul unei însumări metalingvistice a actelor de nominație suficient de recurente în discurs pentru a fi considerate ca fiind stabilizate în limbă. Și cîmpurile semantice cuprinse de articolele lexicografice apar ca potențialități suficiente care rezultă din procesele
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care face trecerea virtualităților limbii în realizări efective ale vorbirii, înscrie praxemul în perspectiva discursului. Cercetarea modalizării dinamice a acestui proces conduce la apelul unor noțiuni precum "nominație", înțeleasă ca un act de vorbire în care se operează o predicație lexicală. În fapt, de vreme ce nu mai există semnificat fix și de vreme ce locutorul exprimă un punct de vedere asupra a ceea ce numește, făcînd o clasificare de un anumit fel, el spune în mod necesar ceva despre obiect și face o predicație. Trebuie
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
semnului și sistemului abstract și static al limbii), printr-o modalizare programată care să permită evidențierea capitalizării sensului și actualizării lui în discurs. În etapa actuală, nici semantica și nici științele cognitive nu sînt în măsură să explice programele polisemiei lexicale și reglările lor automate în discurs, în funcție de cotext și de context. Uneori, se folosește sintagma program de frază pentru a denumi, dincolo de programul de sens, dar în nemijlocită relație cu el, alcătuirea frazelor sau enunțurilor, pornind de la anumite modele. O
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în evidență existența, în categorizările lingvistice, a unor reprezentări stabile reperate în forma unor trăsături recurente articulate între ele, care realizează o figurare prototipică ce corespunde unui tip primar și apare spontan în spirit atunci cînd se apelează la memoria lexicală. O analiză mai detaliată relevă însă existența unor variații individuale ale referinței directe, care face ca ea să fie greu aplicabilă la cuvintele abstracte și la cuvintele instrumente gramaticale, deși au și acestea întrebuințări prototipice. G. Kleiber a elaborat o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cuvintele instrumente gramaticale, deși au și acestea întrebuințări prototipice. G. Kleiber a elaborat o semantică a prototipului, prin care urmărea configurarea unei imagini mentale, determinate statistic, care să indice condițiile necesare și suficiente ale uzului și să explice întrebuințarea unităților lexicale de către locutor. O altă interpretare însă face din prototip nu numai cel mai reprezentativ exemplar al realului, ci și un model abstract, caracteristic categoriei, și, în acest caz, obiectele individuale categorizate au unele trăsături ale modelului prototipic, fără a le
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o literatură bogată a fost consacrată caracteristicilor prozodice ale atitudinilor și emoțiilor, precum și calităților vocale legate de expresia emoțiilor. Această perspectivă tinde să înscrie mărcile prozodice într-un substrat al motivațiilor, rolul prozodiei în însușirea limbii fiind stabilit la nivel lexical și sintactic. În analiza conversațională, datorită posibilităților de înregistrare sonoră a situațiilor naturale (conversații, intercțiuni în timpul activităților), prozodia a fost studiată în mod deosebit pentru contribuția ei la gestionarea interacțiunii conversaționale: sistemul gestiunii participărilor la discuție și reglarea vorbirii, punerea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
au o referință care să realizeze o relație directă cu realitatea pot fi totuși raportate la categoria "referinței". Pe măsură ce mijloacele de analiză și de interpretare a componentelor discursului s-au perfecționat, s-a stabilit că o mare parte dintre elementele lexicale ce nu au referință semantică, sînt totuși raportabile la ea, dar în alt mod. Astfel, există o referință anaforică, care se regăsește în contextul lingvistic, sub forma unui antecedent ce aduce un supliment de informație, adică a unui cuvînt referențial
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
informație, adică a unui cuvînt referențial autonom legat de elementul anaforic printr-o relație cu dublă funcție, de coreferință și de reluare, și împrumută elementului anaforic referința lui actualizată. În cazul cataforei, situația este similară, dar are particularitatea că elementul lexical autonom urmează celui neautonom. Atunci cînd referentul se află direct în anturajul fizic, fiind precizat printr-un gest indicativ sau printr-o determinare (parțială) prin completări atașate cuvîntului deictic se realizează o referință deictică. Există și o referință demonstrativă, atunci
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o varietate izolabilă a unei limbi, care este folosită în anumite condiții sociale, deși, în mod obișnuit, același locutor și în aceeași situație poate recurge la trăsături ce țin de mai multe registre. Aceasta implică anumite distincții lingvistice de ordin lexical și sintactic, valorificabile în tipologia discursului și a stilului. Din perspectiva distincției dintre limbă și vorbire operate de Ferdinand de Saussure, registru este în cadrul vorbirii corespondentul pentru nivel din limbă, în sensul că nivelurile limbii sînt actualizate de vorbitori ca
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau mai puțin codificate, exprimarea mulțumirii sau un compliment poate lua ușor calea unei formule gata-făcute, dar ele permit și un număr mare de varietăți. Formula se poate prezenta sub forma unui segment sau a unui enunț preformat sintactic și lexical (scuză-mă; vă rog să mă scuzați), dar și a unui simplu "tipar" ce se poate umple cu material mereu diferit, cum ar fi construcțiile de apreciere bun + substantiv (bun băiat; bună treabă) și imperativ + bine (caută bine; ține-te
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ființă, pe baza căreia i se creează antonimul "inanimat". S-a constatat astfel că numărul semelor poate fi determinat în mod precis numai în cazul unor clase de cuvinte, încît analiza semică se poate realiza eficient doar în cadrul unor cîmpuri lexicale sau cîmpuri semantice. În asemenea condiții și în perspectiva unor astfel de cîmpuri se pot realiza unele clasificări ale semelor, fără însă a se putea ajunge la o clasificare cu o utilizare extinsă. În cadrul a n a l i z
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
tendințe generale, care să explice nașterea și dispariția cuvintelor. Ulterior, a fost abandonată latura diacronică a cercetărilor în favoarea unei descrieri sincronice a semnificațiilor, încît, în prima jumătate a secolului al XX-lea, semantica și-a propus recunoașterea și analiza cîmpurilor lexicale, mai ales după apariția lucrărilor lui Jost Trier, care au stimulat atît abordările semasiologice, cît și pe cele onomasiologice. S-a dezvoltat astfel semantica lexicală care consideră cuvîntul ca unitate de bază a limbii. Cercetările realizate pe aceste premise au
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prima jumătate a secolului al XX-lea, semantica și-a propus recunoașterea și analiza cîmpurilor lexicale, mai ales după apariția lucrărilor lui Jost Trier, care au stimulat atît abordările semasiologice, cît și pe cele onomasiologice. S-a dezvoltat astfel semantica lexicală care consideră cuvîntul ca unitate de bază a limbii. Cercetările realizate pe aceste premise au fost totuși parțiale și limitate, deoarece vizau numai anumite compartimente ale lexicului limbilor naturale. După anul 1960, s-a inițiat semantica structurală, după care planul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
după care planul expresiei unei limbi este constituit din mărci diferențiale și că acestor mărci ale semnificantului trebuie să le coresoundă mărci ale semnificatului (interpretabile ca trăsături distinctive ale semnificației). Această nouă abordare a propus mijloace de analiză a unităților lexicale, descompunîndu-le în unități mai mici (numite uneori minimale), care sînt trăsăturile semantice sau semele. S-a realizat astfel o nouă perspectivă asupra teoriei semnificației și s-a deschis calea constituirii semioticii. Totuși, analiza semică (sau componențială) nu a obținut rezultate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
MAINGUENEAU 2002. RN SENS. Deși este unul dintre termenii cu folosire îndelungată și frecventă în lucrările de lingvistică, cuvîntul sens nu are o accepțiune pe deplin determinată și unanim recunoscută. În general, se admite că sensul ține de conținutul elementelor lexicale sau al altor unități ale limbii și se deosebește de semnificație, care este un dat al limbii, prin manifestarea lui în enunț. De altfel, unele orientări analitice, precum praxematica, atribuie enunțului și discursului ca trăsătură de bază producerea sensului. O
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lingvistice dintr-un stadiu al limbii, considerat în mod sincronic. În știința actuală, care valorifică această idee, se consideră că, de fapt, limba este alcătuită din mai multe sisteme ce cooperează la alcătuirea ei ca entitate unică: fonetic, morfologic, sintactic, lexical și stilistic. Dacă se ține cont însă de faptul că același element al limbii (un cuvînt, de exemplu) este antrenat în rețeaua tuturor acestor sisteme (prin formă, flexiune, regim, semnificație și selecție), se poate constata că acestor sisteme nu li
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
funcționale. La nivelul vorbirii, al discursului, se manifestă mai multă libertate în raport cu sistemul, libertate care ține seama însă de norme, - "tehnica actuală" și unele construcții fixe impuse prin tradiție - "discursul repetat". Discursul repetat este considerat în mod obișnuit o stereotipie lexicală, cu/fără valoare expresivă, care se manifestă în toate stilurile funcționale, dar și în limba vorbită neliterară. Însă "tehnica actuală", caracterizată prin trăsătura de a valorifica virtualitatea creativității, inventivității, generată de libertățile admise de sistem, se manifestă tot în limitele
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]