2,625 matches
-
lui Filip Pustosvvjat (1672-1742), deci despre (fi) lippovani sau despre urmașii adepților lui Ignat Nekrasov (1660-1737), deci despre cazacii nekrasoviști, indiferent de aparteneța acestora la un cult sau altul, sacerdotal sau nonsacerdotal, le este proprie o triplă dispersare demografică, conform lingvistului Victor Vascenko: enclave rurale, cartiere orășenești și enclave mixte în care predomina lipovenii. În total, circa 70 de așezări pe teritoriul României de astăzi. În ultima sută de ani, rușii-lipoveni din România au migrat din Dobrogea și Moldova spre Bucovina
Lipoveni, Suceava () [Corola-website/Science/301966_a_303295]
-
Sectio 109) satul Tureni apare sub numele de "Tüür". Satul Tureni apare menționat în 1276 sub denumirea de "Villa Thur", în 1366 ca "Pass Thur", 1850 "Turu" și în 1854 ca "Tür". "Túr" înseamnă în limba maghiară "rană", dar conform lingvistului Lajos Kiss numele pârâului ar proveni de la cuvântul slav "TurЪ", care înseamnă "bour". Comuna Tureni se află în partea nord-vestică a Depresiunii Transilvaniei, pe versanții Dealurilor Feleacului, la 20 km distanță de Cluj-Napoca și 10 km de Turda. Este formată
Comuna Tureni, Cluj () [Corola-website/Science/300359_a_301688]
-
rudenie sau de prietenie strânsă cu ei. După aprecierile monografilor, cele mai proieminente astfel de personalități din Dobridor, recunoscute unanim de consăteni (și cunoscute, desigur, pe plan național și internațional) sunt muzicologul Nicolae Lungu, filosoful-poet Ilariu Dobridor, generalul Petre Dumitrescu, lingvistul Gheorghe Constantinescu-Dobridor și psihopedagogul Ion Negreț-Dobridor. Dobridorenii au amestecat întotdeauna adevărul cu ficțiunea creând un ontos rustic sui-generis marcat de realism magic și miraculos: ei relatează întotdeauna orice întâmplare exagerând faptele, subiectivizând împrejurările, hiperbolizând pretinsele consecințe faste sau nefaste, atribuindu
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
() 25 decembrie/6 ianuarie 1864 Kutaisi - 20 decembrie 1934 Leningrad) a fost un controversat om de știință sovietic a cărui "teorie monogenetică a limbii (teoria iafetică)" a constituit ideologia aprobată oficial a lingviștilor sovietici până în 1950, când Stalin însuși a desființat-o ca fiind neștiințifică. Marr s-a născut în Kutaisi, Georgia, în familia mixtă scoțiano-georgiană a unui grădinar de peste 80 de ani, James Marr. Părinții lui Marr vorbeau limbi diferite, nici unul dintre
Nicolai Iakovlevici Marr () [Corola-website/Science/300516_a_301845]
-
convingătoare, susține că limba români aparținea inițial grupului central de limbi și că trăsăturile fonologice și lexicale dardice sau nord-vestice sunt rezultatul unei migrații ulterioare, probabil înainte de anul 250 î.e.n., din zona centrală către nord-vest. Totuși, în urma unor cercetări recente, lingvistul american Terrence Haufmann susține că proto-țiganii au pătruns în teritoriile iraniene înainte de anul 300 î.e.n probabil din cauza incursiunilor lui Alexandru cel Mare în nord-vestul Indiei în anii 327-326 î.e.n. Primele cuvinte scrise în români datează din anul 1547
Limba romani () [Corola-website/Science/298730_a_300059]
-
care a identificat ferm cinci graiuri ale teritoriului lexical dacoromân (printre care și pe cel maramureșean) a fost Sever Pop în 1950. Însă doar argumentele lui Romulus Tudoran (1956) și Ștefan Giosu (1963) au fost de natură să câștige adeziunea lingviștilor români. Clasificările curente, datorate lui Romulus Todoran, Ion Coteanu și alții, recunosc un subdialect maramureșean distinct. Cât privește graiul din Țara Codrului, acesta aparține, din punct de vedere dialectal, de Crișana (subdialectul crișean). Specialiștii îl încadrează în așa zisul "grai
Graiul maramureșean () [Corola-website/Science/298732_a_300061]
-
a dăinuit până în secolul al XVIII-lea. Teoria roesleriană, criticată în mediile academice contemporane, a fost preluată nu numai de alte lucrări pseudosavante, ci și de manualele școlare din Ungaria secolelor XIX-XXI, alimentânt imaginarul naționalist maghiar. În schimb, istoricii și lingviștii români din secolul XIX, cum ar fi Mihail Kogălniceanu, A.D. Xenopol, B.P. Hașdeu, Grigore Tocilescu, au adunat un mare număr de dovezi referitoare atât la vechile populații getice și dacice din spațiul carpato-danubiano-pontic, cât și la continuitatea populației romanizate de pe
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
la grafia cu litera  în loc de Î în anumite poziții ale cuvintelor și la scrierea formelor "sunt", "suntem", "sunteți" în loc de "sînt", "sîntem", "sînteți". La vot au participat toți membrii Academiei, indiferent de specialitate. La momentul respectiv Academia avea doi membri lingviști: Ion Coteanu, care s-a abținut, și Emanuel Vasiliu, care a votat împotrivă. Ideea de a utiliza o singură literă pentru sunetul /ɨ/ a apărut cu mult înainte de 1953. Necesitatea de a reduce deosebirile dintre ortografie și pronunție a fost
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
atunci se mai schimbă următoarele: Ediția a doua a "Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române" precizează următoarele despre scrierea legată a cuvântului "niciunul" și a derivatelor sale: Împotriva deciziei din 1993 a Academiei Române și-au exprimat poziția numeroși lingviști. Astfel, Dumitru Irimia scrie în „Gramatica limbii române”, (Editura Polirom, Iași, 1997) următoarele: „Schimbarea normei ortografice prin Hotărîrea Academiei Române din 17.II.1993 a fost impusă cu mijloace intrînd în contradicție cu principii fundamentale ale desfășurării vieții științifice. Modificările impuse
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
Limba cecenă ("Noxçiyn mott") apartine sub-familiei Nakh-Daghestane (cea mai mare limbă a acestei sub-familii) a familiei Nord-Caucaziene de limbi, o familie foarte veche de limbi, indigenă regiunii caucaziene, a carei legături cu alte limbi nu pot fi clar urmărite de lingviști. Aproximativ 84% din vocabularul de bază este cognat (comun) cu limba ingușă și în proporție mai mică dar încă destul de mare, cu minuscula (5000 de vorbitori) "limbă batsbi" sau "tsova-tush" din Georgia. Cecena, de asemenea, are aproximativ 30% în comun
Cecenia () [Corola-website/Science/299730_a_301059]
-
este numele dat unor similarități în gramatică, sintaxă, vocabular și fonologie găsite în limbile balcanice. Este remarcabil faptul că deși dimensiunea vocabularului comun este relativ mică, gramaticile limbilor prezintă un grad mult mai mare de similaritate. Primul lingvist care a observat similaritățile între limbile balcanice care aparțin unor familii diferite a fost lingvistul sloven Jernej Kopitar în 1829, dar abia în anii 1920 și 1930 o teorie lingvistică a fost dezvoltată, prin contribuțiile lui Gustav Weigand și Kristian
Uniunea lingvistică balcanică () [Corola-website/Science/299076_a_300405]
-
în limbile balcanice. Este remarcabil faptul că deși dimensiunea vocabularului comun este relativ mică, gramaticile limbilor prezintă un grad mult mai mare de similaritate. Primul lingvist care a observat similaritățile între limbile balcanice care aparțin unor familii diferite a fost lingvistul sloven Jernej Kopitar în 1829, dar abia în anii 1920 și 1930 o teorie lingvistică a fost dezvoltată, prin contribuțiile lui Gustav Weigand și Kristian Sandfeld-Jensen ("Linguistique balkanique", 1930). Denumirea "" a fost utilizată pentru prima dată de lingvistul român Alexandru
Uniunea lingvistică balcanică () [Corola-website/Science/299076_a_300405]
-
a fost lingvistul sloven Jernej Kopitar în 1829, dar abia în anii 1920 și 1930 o teorie lingvistică a fost dezvoltată, prin contribuțiile lui Gustav Weigand și Kristian Sandfeld-Jensen ("Linguistique balkanique", 1930). Denumirea "" a fost utilizată pentru prima dată de lingvistul român Alexandru Rosetti în 1958. Theodor Capidan a afirmat că structura limbilor balcanice ar putea fi redusă la o limbă standard, "tipic balcanică". Oponenții acestei teorii (printre care Alexandru Graur) pretind că utilizarea termenului "lingvistică balcanică" nu este necesară, deoarece
Uniunea lingvistică balcanică () [Corola-website/Science/299076_a_300405]
-
lingvistica romanică" sau "lingvistica germanică". Limbile care au în comun anumite proprietăți aparțin mai multor ramuri distincte ale limbilor indo-europene: Însă nu toate aceste limbi au același număr de proprietăți în comun. De aceea, ele se împart în trei categorii: Lingvistul finlandez Jouko Lindstedt a calculat în 2000 un „factor de balcanizare”, care dă fiecare limbi un scor proporțional cu numărul de proprietăți pe care le are în comun cu alte limbi din uniunea lingvistică balcanică. Rezultatele au fost: Altă limbă
Uniunea lingvistică balcanică () [Corola-website/Science/299076_a_300405]
-
înainte de "s" (pentru rostirea a doi [i] în hiat și în limba română. Dicționarele limbii române oscilează între cele două forme. Lingvista Mioara Avram afirmă: „Numele proprii "Isac", "Isus" se scriu cu un singur "i" inițial (nu "Iisus").” Eugen Munteanu, lingvist și biblist, susține că ambele forme sunt corecte. Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, consideră că ambele forme sunt corecte, dar dă prioritate (preferință normativă) formei "Isus". Există și părerea conform
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
la subsetul de foneme ale limbii engleze este varianta simplificată . În această transcriere se marchează de obicei atât despărțirea în silabe, prin puncte, cât și accentul, printr-o liniuță verticală plasată sus înaintea silabei accentuate. a fost inițial dezvoltat de lingviști britanici și francezi sub direcția lui Paul Édouard Passy (1859-1940), în cadrul „Asociației Fonetice Internaționale”. Această asociație a fost fondată la Paris în 1886 sub numele "Dhi Fonètik Tîcerz' Asóciécon", care era transcrierea fonetică la vremea aceea a numelui "The Phonetic
Alfabetul Fonetic Internațional () [Corola-website/Science/299137_a_300466]
-
înseamnă „nu a vrut să meargă”, dând în limba română o expresie de mai multe cuvinte. Un alt exemplu, din germană: "Kinderspielplatz", care înseamnă un „loc de joacă pentru copii”. Există mai multe metode de a găsi limitele între cuvinte: Lingviștii aplică aceste reguli combinat pentru a delimita cuvintele unui enunț. Chiar și așa, este greu de formulat o definiție precisă a termenului.
Cuvânt () [Corola-website/Science/299165_a_300494]
-
(n. 26 noiembrie 1857, Geneva, Elveția, d. 22 februarie 1913 la castelul Vufflens, Morges, cantonul Vaud, Elveția) a fost un lingvist elvețian. Este considerat părintele lingvisticii moderne. Saussure provine dintr-o familie de iluștri savanți din Geneva. După încheierea cursurilor secundare pleacă să studieze la Leipzig, unde se găsea cea mai celebră universitate specializată în filologie din vremea să. Apoi a
Ferdinand de Saussure () [Corola-website/Science/299216_a_300545]
-
al Parlamentului. Până în 2005 a fost secretar al centrului informațional-analitic din cadrul parlamentului moldovean. În 2003 a publicat un dicționar moldovenesc-român, cu o prefață virulenta și cu scopul declarat de a demonstra că în cele două țări se vorbesc limbi diferite. Lingviștii Academiei Române au declarat că toate cuvintele moldovenești sunt de asemenea cuvinte românești. Și în Republică Moldova, șeful Institutului de Lingvistică, Ion Barbuta, a descris dicționarul ca fiind o „"absurditate, servind scopuri politice"”. Aceste reacții academice au fost catalogate că tendințe
Vasile Stati () [Corola-website/Science/299820_a_301149]
-
lucru știut, o stratagema "verificată" prin care guvernanții comuniști încearcă să-și camufleze ineficientă. Depinde de noi dacă ignoranța va deveni sau nu "ambasador plenipotențiar" al societății basarabene. Românii basarabeni ar trebui să însușească temeinic, în ceea ce privește "moldovenismul", opinia marelui nostru lingvist Eugen Coșeriu (interviu realizat de Eugenia Guzun, "Curierul românesc", nr. 11/2001): "M-a șocat această idee cu privire la moldovenismul de astăzi din Basarabia. Și eu sunt moldovenist, insă moldovenist nu împotriva romanismului, ci în cadrul romanismului, înțelegând să pun în valoare
Vasile Stati () [Corola-website/Science/299820_a_301149]
-
referindu-se la oiconimul cu care este desemnat satul Alma Vii ("Almen"), consideră că termenul Alma ar deriva din germanul "alm", cu semnificația "ulm". Desigur această explicație este acoperitoare pentru acele părți ale Transilvaniei unde au fost colonizați sașii. Conform lingvistului Iorgu Iordan, oiconimul "Alma" are semnificația "măr" (mag. "almá" = măr, "almás" = merișor, livadă cu meri). În acest sat se află o biserică-sală, în stil gotic, înscrisă pe lista Monumentelor Istorice din județul Sibiu / 1991, la poziția 33B, nr. 224. Lăcașul
Alma, Sibiu () [Corola-website/Science/299834_a_301163]
-
(* 25 iulie 1864, Șcheii Brașovului - † 1 iunie 1919, București) a fost un lingvist și filolog român, autorul unor studii referitoare la limba documentelor slavo-române și creator al filologiei slavo-române. A absolvit liceul în Brașov și studiile universitare la Școala Superioară din Iași. Licențiat în litere, a studiat limbile slave la Viena, Petersburg și
Ioan Bogdan () [Corola-website/Science/299889_a_301218]
-
numeroase manuscrise slavo-române: "Analele de la Putna", "Cronicile lui Macarie, Eftimie și Azarie", "Codicele de la Tulcea". Opera sa, axată în principal pe studierea istoriei poporului român și a culturii sale în Evul Mediu, se adresează în aceeași măsură istoricului, filologului și lingvistului. Studiile sale, ample comentarii privind probleme și fapte de limbă, se opresc în special asupra lexicului documentelor slavo-române. (Glose române într-un manuscript slavon din secolul al XVII-lea: "Un lexicon slavo-român din secolul al XVII-lea"). Contribuie la elaborarea
Ioan Bogdan () [Corola-website/Science/299889_a_301218]
-
polinomic. este vorbită în Corsica, dar și în nordul Sardiniei (în ceea ce privește varianta sa "pumuntincu" ,cu dialecte ale Gallura). Statutul său de limbă în sine este relativ recentă: ea datează din anii șaizeci ai secolului XX), și este contestată de mulți lingviști, pe care o văd ca o revendicare politică nefondată din punct de vedere lingvistic. În sensul clasificării stabilită de UNESCO, limba corsicană este pe cale de dispariție, până la sfârșitul secolului. Pentru unii lingviști, nu se încadrează în definiția generală acceptată de
Limba corsicană () [Corola-website/Science/299247_a_300576]
-
ai secolului XX), și este contestată de mulți lingviști, pe care o văd ca o revendicare politică nefondată din punct de vedere lingvistic. În sensul clasificării stabilită de UNESCO, limba corsicană este pe cale de dispariție, până la sfârșitul secolului. Pentru unii lingviști, nu se încadrează în definiția generală acceptată de limba romanică "distinctă", având în vedere proximitatea sa strânsă cu italiana (mai ales dialectele toscane din jurul Romei și cele din Umbria), precum și alte variante. De asemenea, numele limbii, adoptată în acest articol
Limba corsicană () [Corola-website/Science/299247_a_300576]