11,844 matches
-
Știți cum e, zice, când o mașină ia curba, și corpul tău se apleacă în partea opusă virajului... Că și Exupery, culcat pe o dună în Sahara lui, nu știu de ce a lui, singur, sub constelațiile Africii, noaptea, cu spinarea lipită de nisipul răcit, simțea ,cum întoarce planeta", inerția, împotrivirea trupului la viraj... Și întunericul se lasă peste șantier. Bezna, numită... de pomină,... din Balcani. Și unde ei se laudă că vor ridica sursa de lumină cea mai puternică din Europa
Darul turcoaicei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10723_a_12048]
-
rădăcini în cerneală mov. Am vocația libertății de-a vorbi Despre Cocoșii de tablă din foișorul de foc În timp ce Sub pânză din cortul cazon, Eroii se îmbată cu gloria personală Și vinul închegat în febra Altei bătălii Ce ni se lipește de trup Că o cămașă de noapte Ruptă toată în genunchi și în coate. Furia se ridică-n picioare Din statuia aniversara a masacrului. Merem până de la capăt! Neglijenți, cabotini... Trecem pe sub stindarde și însemne sfinte Cu fruntea încruntata și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
într-o familie de lăutari cunoscuți. Tatăl său, Tănase, virtuoz al țambalului, dar și viorist de calitate, alinta mușteriii din cârciumile Piteștiului. Primul copil al lui Tănase a fost Vasile, care a învățat de mic vioară. De Marin s-a lipit chitară, care acompania vocea lui excepțională. Tănase dorea mult să înjghebeze un taraf al familiei: vioară, țambal, chitară; de aceea îi lua cu el pe la nunți și alte petreceri. Prin 1910 moare tatăl. Chiar dacă Marin era cel mai mic - avea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
vorbește cu multă tragere de inimă, Geoană cade în limbajul golănesc al băieților de la UTC, inculți, incompetenți, dar obraznici, ariviști și cinici. Cunoscător dinăuntru al aceste specii, Ion Iliescu l-a dignosticat pe Geoană drept "prostănac", supranume care s-a lipit fatal de atunci pe președintele PSD. Complexat, Geoană care deține tot atîta carismă cît un agent de circulație care și-a scos fluierul din gură, s-a văzut cu partidul în brațe și nu știe ce să facă cu el
Stilul canci by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10771_a_12096]
-
Călătorie Când îmi lipesc obrazul de biroul La care de demult scria bunicul, îmi pare că-s la bordul unei nave Care străbate apele memoriei. Ca umbra unei muzici, glasul tatei M-ajunge dintr-o seară de-altădată Citind din tatăl său sub boarea
Monica Pillat by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/10752_a_12077]
-
absolut. Am plecat cu o ușoară prejudecată față de Torino. Deși fostă capitală, Torino nu are atracții turistice majore, nu este Florența, Roma, Napoli. Nimic nu face vîlvă pentru el. Decît, anul acesta, olimpiada de iarnă. Mai mult, i s-a lipit și o etichetă arogantă - oraș industrial - care pare că-l marginalizează în raport cu tentațiile formidabile ale Italiei. Și totuși... acest oraș burghez, cochet, pașnic, cu rasă, cu oameni deloc gălăgioși și extrem de amabili, acest oraș civilizat, deloc agresiv, cu o arhitectură
Torino, mon amour by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10769_a_12094]
-
de genul ăsta: "Urîm lumina, iubim întunericul din desenul cutare..." Și aceste etichete - în timp ce Paul Păun, care era un tip destul de retras și de taciturn, stătea acolo, la o masă într-una din încăperi - noi, în sala astălaltă, le-am lipit de tablouri". Se vede și de aci că suprarealismul e contagios! Autorul Florilor de mucigai apare în ipostaza, cunoscută și de subsemnatul, care l-a vizitat în 1954, de om slobod la gură. Luat de Tonegaru, prin '47-'48, într-
Un poet în oglinda dialogului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10904_a_12229]
-
trupelor care-ți plac ție, sau o să te țin în brațe/ cînd o să plîngi. / Troleibuzele care nu duc la tine/ nu-mi folosesc la nimic. Troleibuzele care duc la tine/ nu-mi folosesc la nimic./ Într-o noapte o să mă lipesc de mașina neagră din/ fața blocului tău, să-i pornesc alarma, să te trezești/ enervată să te ridici din pat de lîngă el -// În ultimul timp nu te mai pot vedea decît pe holuri,// la o țigară, și tu fumezi
Cântece eXcelente by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11026_a_12351]
-
Gherea, sunt dispensați: primul de determinativele defăimătoare, al doilea de cele omagiale, și, cu toate acestea, pe cel de-al doilea, împreună cu toți partenerii săi politici, asa-ziși generoși, până pe la începuturile anului 1972, determinativul trădător, care i-a fost lipit încă din primele zile ale existenței lor, 1899, nu se zicea să fie dezlipit de ei. Să mai amintim că în toată perioada, și pe când Dobrogeanu Gherea era ridicat la ceruri, cât și mai târziu, opera lui social-politică, Neoiobăgia, continua
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
La Mulți Ani. Sînt și destule cazuri în care textul românesc și cel moldovenesc coincid: Crăciun fericit și un an nou fericit - la mulți ani! În mod accidental, diferența poate fi creată de preluarea neglijentă a unui citat (taie și lipește!): din care ar rezulta că în România se urează Crăciun Fericit, iar în Moldova - Crăciun Fericit și! Oricum, chiar în spațiul plin de erori și prejudecăți al informațiilor preluate de-a valma, nu pare să aibă circulație ideea că româna
Urări în mai multe limbi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11035_a_12360]
-
mod ciudat, n-a alungat-o( Katraro mi-a explicat mai târziu că nutrea o ciudată simpatie pentru muște, poate fiindcă nu călătorea verile, ca mulți din cercul său, și obișnuia să spună celor apropiați , Suntem ca muștele ce stau lipite de perete iarna"). Kavafis și Forster deveniseră prieteni nu numai fiindcă îi lega o strânsă înrudire spirituală, ci și fiindcă puteau discuta în engleză și uneori și în greaca veche. Gentlemanului englez îi plăcea, am aflat, să recite pasaje din
Filippos Filippou - Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/11040_a_12365]
-
ca la ei, la ședințele lor: Dumnezeu nu vinde, Dumnezeu dă - dacă-i cazu ^ - și nu era... Tipul o fi crezut că suntem niște sectanți. Omicron apăsă din nou pe una din taste, se auzi iar un fâșâit, și îmi lipi de ureche aparatul. Parcă ar fi fost un glas, mai mult consoane, h-uri, un d dârdâit, ca apucat de friguri, un u lung, interminabil, și cam atât. "E verbul MOR, A MURI, în dialectul Kigali, îmi explică amicul ceresc
Pe Obi, pe Irtîș... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10804_a_12129]
-
din oaie asimilată (niciodată n-am înțeles ce-o fi avînd leul cu turmele de mioare, dar în fine...). La fel, fiecare eu (io, dacă preferați...) e o suprapunere de frecvențe, de savori de madlenă uscată și sfărîmicioasă. ,Legenda" lui, lipită din șuete și amintiri, e arheologia benzii de magnetofon. Așa, cel puțin, arată lumea veche, transcrisă de pe imaginare discuri și casete cu vorbe, vorbe, vorbe, în prozele pe care și le ,pasează", ca pe un drept, pe cît de public
De-ale gurii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10843_a_12168]
-
observăm că efectele acestei pietăți sînt ca și nule, ci o ținem pe valoarea simbolică a gestului. Cu această logică, dacă un admirator al lui Caragiale răpește de la Banca Națională un teanc de bancnote de un milion de lei și lipește bancnotele pe reții Teatrului Național, sub motivul cît se poate de plauzibil că acolo e locul portretelor lui Caragiale, nu în păstrarea băncii sau prin portofelele cine știe căror neisprăviți, ar trebui să facem imediat o dezbatere. Și, firește, să
Plimbările lui Caragiale by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10855_a_12180]
-
autoarei volumului Fetița cu o mie de riduri: ?nu mă satur de singurătate încăpătoare e pînza goală pe ea îmi derulez nonstop filmele mute sub ochii mei începe mișcarea domnul Bu?uel, domnule Bardem eu fac jocul aici pun capcanele lipesc izolez de lume incompatibile forme corpuri ce se resping acolo nimic nu e bun conducător de căldură scena acțiunii la o distanță confortabilă vizavi de gară în ușa cîrciumii borăște țiganul bătrîn cu plete slinoase, un ghemotoc de viermi burta
Exuberanța solitudinii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10878_a_12203]
-
resping acolo nimic nu e bun conducător de căldură scena acțiunii la o distanță confortabilă vizavi de gară în ușa cîrciumii borăște țiganul bătrîn cu plete slinoase, un ghemotoc de viermi burta alunecoasă untură rîncedă între pulpele slabe ale fetiței lipită de zid fusta roșie acoperă fața îneacă țipătul și dă-i și dă-i grohăitul porcului în icnetul pieptului strivit un pui golaș sub pantofii ăia neatenți dă la maximul casetofonul Ťfrumoasa mea în noaptea asta ne vom iubiť?(p.
Exuberanța solitudinii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10878_a_12203]
-
sfințită din cristelniță” este, de fapt, nepu tința disperată din spirit, din suflet, de a ajunge la esența pură, la lucrul primordial și divin, ce rezistă și apare ciclic, într-o cadență perfectă, generatoare de noi energii. Ascultați sufletul lucrurilor, lipiți-vă urechea de ele, încercați să păstrați aceeași cadență care a fost (con)sfințită de „apa sfințită din cristelniță”, apa primordială, topindu-vă în ea, refăcând cu fiecare botez legătura cu momentul de început al lumii, întorcându-vă la acea
Marginalii la Semnul Isar – Semn şi semnificaȚie sau despre ingratul statut de ,,caiafă” al traducătorului. In: Editura Destine Literare by MUGURAȘ MARIA PETRESCU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_265]
-
așa de ascuțită”. Profesor Augustin Z.N.Pop, la vârsta când ne-a fost dascăl la Câmpulung Muscel Profesorul dorea să mă fac tehnician dentar, unde se lucrează cu aur și se câștigă mai bine, Însă eu, care aveam șurubelnița lipită de mână, am ales să fiu tehnician de aparatură medicală, radiologie și medicină nucleară, ulterior inginer și profesor În acest domeniu. Cât timp am locuit În București, mergeam des În casa Popescu. Aici, Tanti Olguța, soția profesorului și ea profesoară
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
parcă... cânta un refren trist... Afară s-a Înserat, verva copiilor a Început să scadă În intensitate, fiind strigați de către cei ai casei la masă și la porția de povești la gura sobei...Viscolul s-a pornit iarăși și stând lipit de sobă cu ochii Închiși parcă aud marea lovindu-se de faleză... DIN COLECȚIA „STRANGER SECRET FILES” Pentru Revista „Destine literare” trimis de Cătălina Stroe Canada Născut În România, ADRIAN GEORGE SĂHLEAN deține diploma de Master's În filologie engleză
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
astăzi, partidul. Ce e drept, a vorbit într-un limbaj metaforic, despre "îmburghezire", despre "ciocoii partidului", despre "corupție". Ba chiar i-a atașat lui Năstase o etichetă de care n-a mai scăpat (,Arogantul") și, dacă mă gândesc bine, porecla lipită de fruntea lui Geoană, "Prostănacul", s-ar putea să-i fie și acestuia fatală. (Ceea ce nu mă împiedică să mă întreb ce nume de "alint" și-ar da Ion Iliescu sieși...) După felul în care s-au desfășurat lucrurile în
Tăcerea lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10753_a_12078]
-
șine de metal paralele, legate în urmă cu un cărucior, cu care a fost împins pe gura cuptorului (oh, de ce nu pot spune asta cu liniștea cu care aș spune că a fost pogorât în mormânt!). Nu curiozitatea m-a lipit de unul din ocheane, ci dorința de a-mi urma dascălul până la sfârșit (privilegiu pe care nu-l poate oferi înhumarea). Nu am rezistat însă decât o clipă, atât cât a fi văzut un trup ridicându-se pe jumătate din
Exerciții de admirație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10777_a_12102]
-
vaginale dincolo de ușă e dumnezeu/ se spală singur pe picioare se rade în cap își tatuează cruci zbiară la/ mama să scoată rufele pe sârmă printre cămăși una mai păstrează mirosul tău/ de carne crudă albă salivez pînă mi se lipește limba de calorifer/ îmi scobesc cu lingura uterul în cavitatea asta pot intra cu tot cu cap/ în crupa asta tu te ghemuiești și-mi zgîrii pereții pînă la sînge/ interiorul grunjos e uns cu slănină apa și uleiul nu se amestecă
Apocalipsul acum by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10754_a_12079]
-
tine/ strîngi din dinți strîngi rahatul din fața ușii aprinzi lumînări la morți pentru cei vii/ (...)/ bucureștiul cu labe păroase se sprijină pe umărul tău/ bucureștiul te ține de mînă și ți se face frică/ cerul umed și portocaliu ți se lipește de ceafă". Versuri splendide, orice s-ar spune, chiar dacă viziunea care se degajă din ele nu este deloc una convenabilă celor care continuă să creadă în finalitatea moralizatoare a artei. Cu un microcosmos și un macrocosmos, precum cele din imaginarul
Apocalipsul acum by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10754_a_12079]
-
geamăt, ritmat de un alt zgomot, ca o coasă retezând iarba. - În noaptea aceea, Vladimir era emoționat povestind, am descoperit nobilul viciu al privirii. Să participi fără să te murdărești! Prin crăpătura dintre scânduri ieșea o lumină palidă. Mi-am lipit ochiul de ea. Mi-au trebuit clipe lungi să văd ce se petrecea acolo, lumina, pornind de la o lumânare, era slabă și pâlpâitoare, spectacolul, extraordinar: Balduin, dezbrăcat, cu o cârpă petrecută pe șolduri, cu mâinile legate de o bară de
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
șuvițe întunecate. Loviturile cădeau des, cu un zgomot de ploaie măruntă pe frunziș. Se auzea geamătul înăbușit al martirului, discret ca o foșnire. Obrazul victimei era îndreptat spre tavan și-mi puteam imagina ochii, privirea extatică. Am rămas cu ochiul lipit de gaura din perete. Să mă crezi, murmură povestitorul cu un murmur care te putea face să te gândești la rușine (de fapt nu-i era rușine); înainte de orice am simțit o uriașă plăcere de-a mă găsi acolo, de-
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]