4,922 matches
-
epică plină de artă. Contrastul liricei lui Gothe și-a lui Schiller s-ar putea și-aicea împărți între aceste două forme de compozițiune. În lirica lui Gothe domină momentul simțirei simple, sufletești (Regele din Thule, Erlkonig, Pescarul, Cîntărețul), în lirica lui Schiller e patosul etic care se dezvoltă într-o narațiune epică, plină de artă (Chezășia, Afundătorul, Fridolin, Lupta cu zmeul, Contele de Habsburg ). Firește ca acest contrast nu-l fixăm ca absolut între amândoi poeții, pentru că Mireasa din Corint
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Declamațiunea dramatică e după natura ei cea mai bogată, cea mai varie si cea mai grea, pentru că ea trebuie să reproducă în intuițiune vie o lume întreagă de personalități deosebite și determinate în sine. De-aceea declamațiunea epică și cea lirică ea le are în sine ca pe niște momente ale ei. Declamațiunea dramatică constituie așadar culmea părții întîie, ce tratează despre arta vorbirei în genere. Fiindcă vorbirea e pentru artist mijlocul necesar pentru realizarea caracterelor, de-aceea firește că întrebuințarea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu este una mitologică, ci teologică : Dumnezeu este perfect, etern, imuabil etc. Din perspectiva menta lității mitice, starea potenței divine nu este liniară, ci oscilantă (sinusoidală), iar „crizele” divinității sunt, de cele mai multe ori, identificate sau asemănate cu somnul (vezi în lirica populară românească : „Dumnezeu pare că doarme” ; cf. 76). Nici eroii, nici zeii nu au privilegiul insomniei. Puterea somnului „subjugă toți zeii și toți muritorii” (Orfeu, Imnuri, LXXXV ; cf. 78, p. 226). în sfera de semnificații mito-simbolice delimitată putem include și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cea a defunctului din bocete sunt asemănătoare, dar nu identice. Probabil că unele influențe s-au produs între cele două specii folclorico-lirice, dar nu cred că este vorba pur și simplu de o migrare a motivului din repertoriul funerar „în lirică [...] ori în colindele de fată” (22, p. 38). În repertoriul funerar, imaginea este clasic tratată, profan chiar. Defunctul se reintegrează (se „dizolvă”) în natură. Trupul său devine regn vegetal („pomișori din ochișori”) și mineral („lutișor din trupușor”) (79). Dimpotrivă, în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Domnișoara de Scudéry [g. Das Fräulein von Scudéry]), a creat conceptul de reprezentare scenică pentru acest ideal. Stanzel se situează deci aici într-o tradiție germană, după care, în rama triadei goetheene, romanul (epica) trebuie delimitat de dramă și de lirică (vezi și luările de poziție ale teoreticienei Käte Hamburger în privința acestor trei "genuri"). Totuși romanul se caracterizează prin intermediere (Mittelbarkeit), adică prin existența unui narator, care prezintă povestea nu direct sau nemediat (ca în dramă), ci indirect, transmis, intermediat. (În
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Amândouă impun aplatul de culoare saturată. Arta secolului al XX-lea se va âmpărți în trei mari curente cromatice: a) căutarea unor game restrânse și surde, de către cubism mai ales. Protagoniștii sunt Picasso, Braque, Juan Gris. Mai sunt și anumiți lirici precum Fautrier și Debuffet. Apoi câțiva abstracți riguroși, care merg până la alb și negrul lui Vasarely; b) căutarea reflexelor schimbătoare ale nuanțelor " animate" într un flux mult mai luminos decât colorat: este vorba de toată descendența impresioniștilor și a neoimpresioniștilor
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
-ți mărturisești obscura bănuială că nu ai scris nimic rezistent. UN CRITIC SE NAȘTE CA PALLAS ATHENA Vocația critică e o vocație timpurie și un critic talentat se impune de la primele articole. Vocația epică, cea dramaturgică, uneori chiar și cea lirică pot fi târzii și eventual fără imediată recunoaștere, dar e aproape fără exemplu ca un mare critic să nu fi debutat foarte tânăr și să nu se fi impus de la început: vezi Sainte-Beuve, Maiorescu, Iorga. În unele cazuri, e adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
înțelege decât - sau o artă care celebrează actul politic - sau o artă care-l comite, care este credința dumneavoastră despre sfera poeziei politice? Numiți pe poetul politic cel mai semnificativ! 9. Ce comunicare mai există între poezia noastră populară și lirica anului 1971? 10. Ce raport există între istorie și poezie? 11. Transcrieți cel mai frumos vers al anului 1971. Adrian Păunescu 1. Nu. Nu sunt de acord să fac asta, chiar împreună cu dumneata, cum zici (invitație curat retorică, de altfel
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
din „Anotimpurile” de Antonio Vivaldi. Etapele demersului didactic creativ au fost astfel structurate: a. Pregătirea momentului percepției muzicale: Suport literar - Textul în versuri „Toamnă” de Octavian Goga; Decodarea mesjului artistic Sublinierea procedeelor artistice (personificări, epitete -vezi n.a.) Încadrarea textului în lirica peisagista insistând pe reliefarea dominantei vizuale, gama cromatică, dinamismul conferit de prezență verbelor b. Inducerea mesajului subliminal Sublinierea ideii - melodia comunica, dezvăluie stări de spirit, sugerează imagini și declanșează emoții c. Extinderea percepției prin audierea fragmentului melodic (corelarea imaginației cu
Aplicaţii ale noului curriculum în învăţământul preşcolar. In: Aplicații ale noului curriculum în învățământul preșcolar by Mariana Avornicesei, Mihaela Petraș, Tatiana Onofrei () [Corola-publishinghouse/Science/257_a_532]
-
epocii. Sub conducerea lui Asachi s-au publicat mai mult scrieri ocazionale; Kogălniceanu însă a încercat să transforme revista într-un mijloc de informare a cititorilor asupra „producturilor duhului cele mai nouă și mai interesante” din literatura europeană a vremii. Lirica publicată este, în general, de factură fie preromantică (C. Negruzzi, Al. Hrisoverghi și Ionică Tăutu), fie anacreontică (Gh. Asachi, care semnează și Alviru Dacianu, și Manolachi Drăghici), fie romantică (M. Cuciuran). Scrierile în proză sunt mult mai puține: C. Negruzzi
ALAUTA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285213_a_286542]
-
au și traducerile din M. Montégut, Ed. Schuré, J. Andrieu ș.a. A.P. a fost, în primul rând, o revistă de poezie. Poet romantic el însuși, redactorul s-a arătat generos cu colegii de generație și, totodată, un constant prețuitor al liricii înaintașilor. Versurile lui Iancu Văcărescu, V. Cârlova, I. Heliade-Rădulescu și Gr. Alexandrescu erau reproduse alături de cele ale lui D. Bolintineanu, mentorul spiritual recunoscut al lui Grandea, V. Alecsandri, Gh. Sion, G. Crețeanu, N. Nicoleanu, N. Skelitti. Dintre poeții mai tineri
ALBINA PINDULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285222_a_286551]
-
a poeziei. Poetul are datoria de a prevesti evoluția evenimentelor istorice, de a pregăti mișcările sociale, așa cum făcuse Andrei Mureșanu la 1848. De aceea tendința poeților din generația anului 1860 de a neglija „aspirațiile naționale”, de a se dedica exclusiv „liricii estetice” este combătută. Poetul, se arăta mai departe, trebuie să fie un agitator național și social. Viața literară din Transilvania anilor 1865-1875 este oglindită adecvat în paginile gazetei, dar literatura publicată este totuși insuficientă. I. Grozescu, V. Bumbac și At
ALBINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285225_a_286554]
-
1995, 9; Ulici, Lit. rom., I, 168-169; Petre Isachi, Cântând marea lumină a trecerii, „Bucovina literară”, 1995, 8-10; Dicț. scriit. rom., I, 12-13; Popa, Ist. lit., II, 542-543.; Marilena Donea, Sergiu Adam. Biobliografie ’65, Bacău, 2001; Vlad Sorianu, Sensul în lirica lui Sergiu Adam, CL, 2002, 5; Const. Ciopraga, Portret de poet, CL, 2002, 6; Iulia Argint, Melodia întâmplărilor, RL, 2002, 47. D.C.M.
ADAM-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285176_a_286505]
-
creațiile unor scriitori maghiari, precum Petöfi Sándor, Ady Endre, Babits Mihály, Szép Ernö sau Jókai Mór. Selectate și prin prisma unor afinități, doar câteva dintre tălmăciri vor fi incluse în sumarul singurului volum de versuri ale lui A., Pământ (1922). Lirica din această carte depășește neosămănătorismul ardelenesc al momentului, chiar dacă, prin titlu și prin unele elemente de cadru, poate sugera apropierea de o poetică retardat tradiționalistă. Celebrând soarele, marea, pământul, focul, versul se lasă mișcat de sensibilitatea unui spirit modern, trecut
AL-GEORGE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285210_a_286539]
-
Teodor Moga, I. Paltin, Emil Isac, C. Dobrogeanu-Gherea. Apare și numele lui Victor Eftimiu, cu un fragment din piesa Cocoșul negru. Foarte bogat și dens este compartimentul rezervat traducerilor, chiar dacă și aici domină reluările. Astfel, Al. Vlahuță se oprește asupra liricii Adei Negri, St. O Iosif selectează poemele lui Petöfi, Eroi în zdrențe și Apostolul, și, alături de Dimitrie Anghel, traduce Minerul lui Ibsen. Alți autori traduși: Gabriele D’Annunzio, Sully Prudhomme, Lev Tolstoi, Camille Flammarion, Giosuè Carducci, Voltaire, Heine, Lenau, Helvetius
ADEVARUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285190_a_286519]
-
cântecul și plânsul fântânilor) tulbură „helenicul vis” al poetului. Totuși, atmosfera de intimitate senină și de împăcare finală rămâne dominantă. În pofida stereotipiei imagistice, a travestiului clasicizant, renunțarea la emfaza retorică și tendința de interiorizare a expresiei sunt ceea ce interesează în lirica lui. A tradus (incluzând câteva versiuni în volumul Domus taciturna) din bucolicii siracuzani Bion și Moschos, din Cleanthes, Pindar, din sonetele lui Michelangelo și, fragmentar, din Dante (Infernul, cânturile I și II). În comedia Sapho (1915), iluzia vieții antice e
AL-GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285211_a_286540]
-
asemenea, o poezie a elogiului țării și a invocării unor momente istorice, conturată uneori prin evocarea lucrurilor „simple, aparent banale, ce-și pot dezvălui [...] valoarea simbolică” (Al. Ruja). Există și o aplecare spre invocarea peisajului preferat, simțit ca teritoriu existențial. Lirica de acest tip, configurată în notația discretă, se înscrie în descendența tradiționalismului transilvănean, îndeosebi a lui Lucian Blaga, prin predilecția pentru satul arhaic, arhetipal, prin frecventarea simbolurilor folclorice, eresurilor și a unor însemne naturale specifice: „O, pe la cântători, / mi-am
MADUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287948_a_289277]
-
exclusivitate dreapta politică și culturală, în speță mișcarea legionară aflată în plină ascensiune, precum și fenomenele culturale pe care aceasta le-a generat sau influențat. Versurile promovate se revendică, în general, de la trei modalități de scriitură: pe de-o parte, o lirică romantic-elegiacă, cu secvențe de pastel (pe un fond poetic posteminescian încă viu și activ în epoca interbelică), pe de altă parte, o scriitură de nuanță avangardistă și simbolistă, dar în primul rând aici se cultivă o serie de producții poetice
MANIFEST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287982_a_289311]
-
fiind într-adevăr una din cele mai reușite poezii. În antologiile publicate după 1944 - Flori și ghimpi (1956), Soare cu dinți (1972) -, obiectul „cântecelor” se schimbă, realitățile lumii noi sunt acum slăvite cu patos conjuctural, impus. Totuși poetul nu abandonează lirica de atmosferă simbolistă a târgului provincial, nici vocația ironist-anecdotică. Va scrie din abundență epigrame, fabule, „cronici rimate” (mai ales ale vieții literare) etc. Titlul Flori și ghimpi îi sintetizează coordonatele poeziei: versul erotic ocazional (cu formele predilecte - catrenul, madrigalul) și
MAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287960_a_289289]
-
2000), bogat nutrită documentar, prezintă personalitatea marelui prelat prin mijlocirea operei și a biografiei, avansând ipoteza originii sale române. Aflându-se în contact direct cu literatura polonă, M. a tradus îndeosebi poezie, contribuția sa situându-se mai ales în perimetrul liricii contemporane. Din patrimoniul clasic selectează și transpune din versurile lui Adam Mickiewicz. Alte traduceri - Poeme (1973) de Tadeusz Róz˙ewicz, Bucuria scrierii (1977) de Wislawa Szymborska și Zece poeți polonezi contemporani (1978) - prefigurează antologia Poezia poloneză contemporană (1981). Eșantioanele alese
MARES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288012_a_289341]
-
artistic matur. Tensiunea „știrilor” dramatice e urmată de pacea sabatului, „o zi virgină și veșnică”, când pacea dilematică și fragilă se aseamănă hainei „cu stofa întoarsă pe dos”. Cartea de proză Schițe pe portativ (1995) are un aer comun cu lirica, cel puțin tematic. Evocarea teroarei kafkiene din ultimii ani de regim ceaușist stă alături de instantanee din cotidianul israelian. Autoarea le-a numit „eșantioane”, „flacoane” de „viață concentrată”, sugerându-le astfel esența. SCRIERI: Marii anonimi, Iași, 1985; Ochiul cuvântului, București, 1987
MARCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288005_a_289334]
-
sau Pablo Neruda) și editate în rusă, portugheză, germană, suedeză, hindi, franceză, neogreacă, turcă, spaniolă, ivrit, cehă, maghiară, bulgară și esperanto, în România și în străinătate. Ca poet, M. s-a exprimat în primele două decenii de activitate pe coordonatele liricii angajate politic, cu mesaj explicit antifascist, anticapitalist și procomunist, conform ideologiei epocii. Pe lângă temele oficiale - lupta antifascistă ilegală, instituirea și construcția socialismului real, glorificarea dezvoltării industriale, înfierarea imperialismului, dezarmarea etc. -, sunt „cântate” și dragostea, peisaje evocatoare, locurile copilăriei. În anii
MAIORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]
-
de poezie, în limba germană și în traducere românească - Versuri pentru tineret (1959), Poezii (1962), Micul Hans află ce e viața (1965) ș.a. Tălmăcește în limba germană din versurile poeților români și străini, pregătind pentru tipar o culegere substanțială din lirica lumii, Weltstimmen, apărută postum, în 1968. Întocmește două antologii pentru cititorul tânăr și îngrijește două volume din creația lui Heinrich Heine. Pentru traducerile sale din poezia populară românească i s-a decernat Premiul de Stat (1954). De cântecul popular românesc
MARGUL-SPERBER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288018_a_289347]
-
-S. s-a încercat și în transpunerea capodoperelor lui Mihai Eminescu, reușind versiuni comparabile cu ale lui Franyó Zoltán. A promovat cunoașterea poeților români contemporani în rândurile cititorilor germani, mai ales prin revista „Rumänische Rundschau”, unde a publicat traduceri din lirica anilor ‘50 și ‘60. Meritorii sunt și tălmăcirile din Tudor Arghezi, din opera căruia a alcătuit antologii consistente, editate la București și la Viena. Traduceri: Im Wandel der Zeiten, București, 1953; Rumänische Volksdichtungen, București, 1954; Vladimir Colin, Märchen, București, 1956
MARGUL-SPERBER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288018_a_289347]
-
o funcție moralizatoare. Teza, împărtășită de cărturarii generației sale, este reluată de nenumărate ori. „Frumoasă” și „folositoare” sunt, invariabil, termenii de caracterizare a unei opere literare. Contrast caracteristic pentru primele arte poetice românești, regulile clasiciste sunt exemplificate cu versuri din lirica preromantică europeană, la care adaugă, fapt relevabil, numeroase pasaje din poezia autohtonă, cu predominarea numelui lui Heliade, însoțit de epitete superlative. M. s-a întors de la studii familiarizat cu literaturile italiană și franceză și hotărât să le răspândească prin traduceri
MARCOVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288004_a_289333]