3,184 matches
-
persoană e o problemă distinctă, unică, și are de parcurs o traiectorie unică. ți se dă un reper stabil, transcendent, și ți se lasă libertatea să mergi spre el pe o cale proprie, imprescriptibilă. Ai un model și ai sprijin liturgic. Dar ritualul nu e o simplă „disciplină“, pentru că nu are structura „soluției“, ci pe aceea a „drumului“. Creștinismul declară că nu poți funcționa în această lume după regulile ei, ci după regulile Celui care a creat-o. Cu alte cuvinte
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
spectacolele, artezienele, urbanistica în sens larg. Serviciul religios e, îndeobște, de negândit în afara unei anumite „pompe“ ceremoniale. Nu e vorba de toaletele spectaculoase arborate de femeile din Bizanț în biserici, spre exasperarea lui Ioan Gură de Aur, ci de aparatul liturgic, socotit de Platon, dar și de Diderot, ca fiind o componentă decisivă a „emoției religioase“. Luxul e o „pasiune“ universală. Îl găsim la toate popoarele, în toate epocile, în toate regimurile politice, de la satrapiile asiatice până la democrația ateniană. Instinctul podoabei
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
e pusă între paranteze și totul se reduce la execuția oarbă a unei gesticulații cutumiere. Există o anumită simetrie între „a merge la biserică“ decerebrat și mecanic și „a medita“ asupra feluritelor teme religioase în totala igno ranță a metabolismului liturgic și a căutării „instituționalizate“. Debranșat de „dispozitivul“ apostolic, „filozoful“ religios riscă să-și pericliteze spiritul de orientare, crezând, cu o vinovată suficiență, mai mult în capacitățile proprii decât în acumulările masive ale unei bimilenare tradiții. Altceva mă preocupă, însă, în
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cele mai deosebite este dată de părintele Justin Pârvu, despre o Liturghie săvârșită în infirmeria închisorii Gherla, împreună cu alți doi preoți, chiar pe trupul unui muribund: „Nam săvârșit o Liturghie, o rugăciune mai fierbinte, în toate veșmintele, cu toate regulile liturgice, așa cum am săvârșit o pe acest trup”. Despre Liturghiile săvârșite în temnițe mai dau mărturii părintele Zosim Oancea, în „Închisorile unui preot ortodox”, părintele Liviu Brânzaș în „Raza din catacombă” sau părintele Constantin Voicescu în „Rugul aprins”, scrisă de Mihai
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
dumnezeiască, dar și caracterul divin și necreat al ultimului.” „O a doua idee de temelie a misticei sale este cristocentrismul.” „A treia condiție neapărată pentru adevărata viață mistică este, după Nichifor Crainic și după toată tradiția ortodoxă, participarea la viața liturgică a Bisericii. Nu se poate înălța cineva la vederi spirituale ale supremelor experiențe mistice, prin înstrăinarea de viața liturgică.” „Credincios concepției sale că viața mistică se dezvoltă în conexiune cu cea liturgică, Nichifor Crainic pune purificarea într-o legătură specială
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
cristocentrismul.” „A treia condiție neapărată pentru adevărata viață mistică este, după Nichifor Crainic și după toată tradiția ortodoxă, participarea la viața liturgică a Bisericii. Nu se poate înălța cineva la vederi spirituale ale supremelor experiențe mistice, prin înstrăinarea de viața liturgică.” „Credincios concepției sale că viața mistică se dezvoltă în conexiune cu cea liturgică, Nichifor Crainic pune purificarea într-o legătură specială cu taina Botezului, iluminarea cu taina Mirului, iar desăvârșirea sau unirea cu Euharistia.” În 1947 Nichifor Crainic e arestat
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
structura lor de adâncime dobândind dimensiuni suprareale: Deși știi că apa-i moale/ Totuși placa-i de cristale/ Parcă-ar fi încremenit./ Ne-ncrețite, plane, pale,/ Viorii au adormit 177. Amestecul de real și suprareal imprimă poemului o atmosferă aproape liturgică: Și încet pășește-n apă./ Ochiul ei s-aprinde, cere,/ Iară buzele-i se crapă/ De o stranie plăcere,/ Totuși valul nu se taie/ Cercuind apa bălae/ [...] Și deși în lac înnoată,/ El nu mișcă, nici se-ncreață,/ Ca o floare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
preoți, au dispărut fortificațiile și au apărut foarte multe sanctuare, construite pe terase suprapuse. Acum o pădure de coloane de piatră și lemn a luat locul arborilor, substituindu-se peisajului natural. În fiece sanctuar sunt făclii aprinse care accentuează intensitatea liturgică a meditației. Am observat și unele locuri sub cerul liber în care tineri și tinere, îmbrăcați și ei tot în in alb, se înșiruiau hieratic în fața unui maestru care-i învăța doctrina lui Zalmoxis. Dintre acești novici aveau să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
alte venituri de natură similară celor prevăzute la cap. V, potrivit prevederilor art. 26 alin. (1) din ordonanță. 4. Potrivit art. 3 lit. c) din ordonanță nu se supun impozitării veniturile obținute din producerea și valorificarea: - obiectelor de cult: vase liturgice, icoane metalice sau litografiate, cruci, crucifixe, mobilier bisericesc, cruciulițe și medalioane cu imagini religioase specifice cultului, obiecte de colportaj religios și altele asemenea, calendare religioase, precum și produse necesare exercitării activității de cult, cum ar fi tămâia și lumânările, cu excepția celor
HOTĂRÂRE nr. 706 din 1 septembrie 1999 pentru aprobarea Instrucţiunilor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 85/1997 privind impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice, aprobată şi modificată prin Legea nr. 246/1998. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125253_a_126582]
-
Dragomir, nepotul de soră ai lui Balc și Drag, fii voievodului Sas. Administrația maghiară a impus trecerea treptată a posesiunilor nobiliare românești În administrația familiei Pogany de Crebi, care a adus la muncile de pe moșie iobagi ruteni. Însemnări pe cărți liturgice menționează cumpărătorii cărților, nobili români numiți „jupâni” și „jupânese”, titluri asimilate nobilimii maghiare. Învățământul la Apșa de Jos s-a desfășurat mai Întâi la biserică (1789), apoi la secția română a seminarului teologic din Ujgorod, apoi la gimnaziul piarist din
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
consacrate împărtășaniei creștinilor. Începând cu al XVI-lea conciliu ecumenic, numit astfel deoarece reunea episcopi de pe "întregul pământ locuit", în orașul Konstanz (conciliul va fi ținut între 1414 și 1418), împărtășirea credincioșilor se practică folosind doar ostia. De fapt, utilizarea liturgică a împărtășaniei sub forma vinului a încetat încă din secolul al XII-lea, interdicția acestui tip de comuniune fiind oficializată la conciliul de la Konstanz care a urmat Reformei. Observăm așadar că pe parcursul a opt secole catolicismul roman a mutilat, într-
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
pe Cuvântul Întrupat, pe care ei nu-L pot vedea". Trebuie observat că, începând cu sinoadele de la Ameria din Umbria (1595) și Majorca (1639), odată cu folosirea "purificatorului", o bucată de pânză albă care servește la ștergerea potirului după comuniune, vinul liturgic va fi exclusiv alb, pentru ca țesătura să-și păstreze mereu culoarea imaculată. Răspândirea creștinismului pornind de pe coastele însorite ale Mediteranei a făcut ca vița de vie să fie cultivată foarte departe de mediul ei natural: până la sfârșitul Evului Mediu a
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
de sud"113 din cauza posibilităților sale vinicole, cei care au plantat viță de vie au fost benedictinii spanioli, iar în Noua Zeelandă, primii butași au fost introduși de misionarii anglicani și de misionarii catolici francezi. Creștinismul, în special catolicismul cu vinul liturgic și cu sutele sale de milioane de credincioși, a contribuit fără îndoială mai mult decât oricare altă religie la răspândirea "sângele strugurelui" (sanguis uvae)114 în Lumea Nouă. II. Vikingii în America Continentele americane au fost populate de către mongoloizi (termen
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
vinuri curente 122. În Mexic (Alta sau California Superioară a aparținut Mexicului până în 1850)123 și în America de Sud, cuceritorii spanioli au fost curând urmați de misionari, în special franciscani și iezuiți, care cultivau vița de vie pentru a produce vinul liturgic. Clericii s-au servit de asemenea de cultura viței de vie pentru a implanta civilizația creștină, avatar al civilizației vinului, în aceste noi teritorii păgâne. Prima introducere a vinului în California pe care o cunoaștem datează din 1769, când sub
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
baza numeroaselor și variatelor vestigii specifice scoase la iveală, datând mai ales cu începere din secolul al IV-lea, o tot mai largă acceptare a ei de către populația autohtonă. Descoperirile de cruci pectorale, encolpioane, diverse obiecte cu însemne creștine, vase liturgice dar și tipare pentru produs în atelierele locale cruci pandantiv, la care se adaugă și alte diferite obiecte creștine venite pe calea schimburilor din centrele religioase ale imperiului dovedesc difuziunea noii religii pretutindeni în spațiul de la nordul Dunării de Jos
Prelegeri academice by DAN GH. TEODOR () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92375]
-
se întâmplă atunci când doi oameni fac cunoștință. Există un progres în cunoaștere, însă natura acestuia este de cu totul altă dimensiune decât atunci când afli care este suma unghiurilor unui triunghi, de pildă. Este o formulă pe care o cunoaște tradiția liturgică românească ce sugerează foarte bine raționalitatea acestei modalități de experiență cognitivă: „...și la cunoștința Adevărului să ajungă”. Iată nu numai că, cu Adevărul trebuie să faci cunoștință, însă peste aceasta, este vorba mai întâi să ajungi la putința de a
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
însemne un minus pentru profunzimea reflecției filosofice a Răsăritului. În încercarea de a găsi o justificare a acestui fel de a gândi și a scrie vom face referință la un text ce reprezintă o marcă esențială a spiritului bizantin: textul liturgic. O ectenie ce apare în cuprinsul Liturghiei ortodoxe începe cu „Iarăși și iarăși, cu pace Domnului să ne rugăm...”. Acest iarăși și iarăși ar putea fi înțeles ca un îndemn la repetare, la reiterarea cererii către Dumnezeu. Altfel spus, pentru
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
iarăși ar putea fi înțeles ca un îndemn la repetare, la reiterarea cererii către Dumnezeu. Altfel spus, pentru a ni se îndeplini cererile, este bine să insistăm în spunerea lor. Un motiv, de altfel, pentru participantul de astăzi la serviciul liturgic să fie încercat de ispita plictiselii. Ispită nu mai puțin insistentă și în fața multor texte de filosofie scrise în Bizanț. A ? Întrebarea care trebuie pusă însă este care ar fi rostul nevoii reluării în contextul mentalului bizantin. Probabil că cel
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
în oglindă, care le-ar include atât pe unul cât și pe cealaltă, nemaiadăugând nimic în cunoaștere sau în experiere. Însă tradiția bizantină ne indică o dimensiune, tot mai rar prezentă astăzi, a reluării. Așa cum indică de fapt același pasaj liturgic și multe alte locuri din literatura Bizanțului, re¬luarea are însemnătatea unei repuneri, unei re-situări a întregii persoane în deschiderea către și experierea alterității. Tema repetiției unei formule, mai mult sau mai puțin sacre, se dovedește ca aparținând mai cu
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
neîntre¬rupt de reluare a unei atitudini ce de fapt este întotdeauna cu desăvârșire irepetabilă, nu poate fi niciodată duplicată. Ea pur și simplu este sau nu este. Cam pe aceleași coordonate ar trebui înțeleasă și acea parte a ecteniei liturgice menționată mai sus, la fel ca și exersarea minții în necontenita rostire a rugăciunii inimii. Astfel că atât scriitura cât și actul de trăire, filosofia ca și teologia, se supun în spațiul bizantin unei instanțe comune. Atunci când bizantinul scrie filosofie
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
numeroasele ei orientări artistice, care de care mai variate, o înfățișare statornică de dramă lirică. Pe scena conștiinței, actori ca Sufletul și Trupul, Voința și Simțirea se mișcă solemn printre simboluri creștine, ce-i vin din Biblie și din rânduieli liturgice ortodoxe. Aceste personaje străvechi conceptualiste, dezbat totuși între ele, cu mare aprindere, conflictul teologal, de sigură proveniență bogomilică, dintre Virtute și Păcat, dintre Spirit și Carne, dintre Bine și Rău. În felul poetului de a-și concepe viața e un
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
mai rar, însă este atestat în toate cele trei secole ale românei vechi (Stan 2013: 31) în texte originale și în traduceri; apare rar și în secolul al 19-lea (Nicolae 2012) și este păstrat în româna modernă în formule liturgice fixe (e.g. după mare mila ta). (19) a. cu cinstită cartea mării tale(DÎ.1596: CVI) b. tu tinde cu milă cătră noi svântă mâna ta (FT.1570-5: 3v) c. că văzu[iu lumina]tă fața ta (A.1620: 58r
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
diferite obstacole (ziduri de case, cotituri, garduri de protecție). Cei mai mulți dintre ei par să-și fi făcut o meserie din a vinde obiecte religioase sau în legătură cu practica religioasă ortodoxă curentă, bat marile pelerinaje și sărbători de-a lungul întregului an liturgic. Mi se par a fi mobilitatea întruchipată : dorm în propriile mașini, ridică și strâng tarabele improvizate foarte rapid, confecționate din materiale foarte ușoare, volatile ca și propria lor existență. Multe microbuze de tip VW Transporter, foarte uzate. Standurile mănăstirilor nu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
a fi unul în declin, „secularizat”, odată cu dispariția modului de viață tradițional din satele din jur și locuitorilor acestora, pur și simplu. El are tendința de a se transforma într-o „săr bătoare” ca Paștele și Crăciunul, o dată în calendarul liturgic al populației urbane de aici. Un oraș și el în declin. Datorită configurației spațiale (parcul, aleile îngrijit trasate și zidul de incintă), prezența aici a fost foarte utilă pentru a înțelege felul în care se derula un „pelerinaj” în anii
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
o femeie din Suceava. Poartă cu ea un buchet de sânziene, este îmbrăcată simplu, proaspătă pensionară. Îmi furnizează o mulțime de informații despre cum se va derula procesiunea, cât va dura, stațiile (opririle) acesteia etc. Bat clopotele, se aud cântările liturgice ale cortegiului care se apropie, mulțimea freamătă ca înaintea furtunii. „știți, domnu’, de zece ani tot vin la pelerinaj. Eu sunt femeie tare de felul meu, dar de fiecare dată când vine Sfântul așa, pe stradă, îmi dau lacrimile, să
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]