2,977 matches
-
411. footnote>. Euharistia - hrana nemuririi oferită omului spre Îndumnezeire Sfintele Taine, În special Botezul și Euharistia sunt mijloace și condiții sine qua non Îndumnezeirii. Ele „fac posibilă intrarea liberă Și personală a omului În comuniunea cu slava divină pe care Logosul lui Dumnezeu a dăruit-o naturii umane asumându-Și-o”<footnote Georgios I. Mantzaridis, The Deification of Man, Crestwood, St. Vladimir’s Seminary, New York, 1984, p. 42; pentru mai multe detalii, asupra Sfintelor Taine, a se vedea p. 41-60. footnote
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
este Și o identitate, dar Și o deosebire Între ceea ce s-a săvârșit sau s-a pătimit o dată de către o persoană Și retrăirea prezentă”<footnote Idem, Spiritualitate Și comuniune În Liturghia ortodoxă, Edit. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1986, p. 222. footnote>. Logosul Întrupat jertfește Și Se jertfește, dăruindu-ne Și nouă, prin Împărtășirea de Trupul și Sângele Lui, puterea dumnezeiască de jertfă. Astfel, unirea noastră cu Hristos, inhabitarea aceasta reciprocă - a lui Hristos În noi și a noastră În Hristos - transpare ca
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
93C. footnote>; or, el nu se poate Împărtăși de aceasta, decât dacă trupul, făcut nemuritor de către Dumnezeu, pătrunde În trupul nostru transformându-l În natura lui proprie (de trup unit cu Dumnezeirea - n. n.). Trupul făcut nemuritor de către Dumnezeu fiind trupul Logosului, trebuie să cunoaștem<footnote Ibidem, col. 93B, 93CD. footnote> cum trupul Cuvântului poate pătrunde În trupurile credincioșilor răspândiți pe toată suprafața pământului. Și această problemă s-ar rezolva, dacă Cuvântul ar avea un trup alcătuit din pâine, pe care absorbind
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
fascinantă în marile ipostaze ale ființei" (Gabriel Liiceanu), o introducere în ontologie. În filozofie, Petru Creția s-a concentrat, în afară de exegeza gîndirii grecești (stoicii, Plotin, Lucian din Samosata) mai ales asupra eticii (Obiectul eticii, 1975, republicat în volumul Epos și logos, 1981; 50 de gîn-duri despre bine și rău în sfera moralității, parțial Contingența în cadrul unei analitici a modalităților, ambele în Epos și logos; Luminile și umbrele sufletului, 1995). Moralitatea se definește, după Creția, într-o primă instanță, ca autotranscendere, ca
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
stoicii, Plotin, Lucian din Samosata) mai ales asupra eticii (Obiectul eticii, 1975, republicat în volumul Epos și logos, 1981; 50 de gîn-duri despre bine și rău în sfera moralității, parțial Contingența în cadrul unei analitici a modalităților, ambele în Epos și logos; Luminile și umbrele sufletului, 1995). Moralitatea se definește, după Creția, într-o primă instanță, ca autotranscendere, ca transcendere a interesului individual orientată spre omenire, spre întregul univers uman. În această accepțiune, binele poate fi definit în termeni utilitari, sistemul moralității
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
se regăsește și în studiile de istorie literară ale lui Petru Creția. Astfel, recunoaștem interesul pentru conceptul de înstrăinare atît în studiul său despre epigrama greacă tîrzie cît și în magistralul eseu Despre exotism (1974, republicat în vol. Epos și logos). Petru Creția identifică în epigrama greacă din secolele IV-V d. Cr. componentele alienării ,,exprimate ca meditație lirică și deloc ca expresivitate filozofică specializată" - printre care înstrăinarea de propriul trecut. El constată la Palladas (360-430 d. Cr.) prima atestare printr-
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
ne închipuim că" etc., pot fi descoperite pretutindeni în versurile poetului). Se poate vorbi deci despre o permanentă problematizare a dihotomiei implicite dintre "realitate" și "ficționalitate", care deși nu pare a exclude cu totul unele asumpții metafizice, sugerează totuși că Logosul celebrat de moderniști nu poate supraviețui decât sfărmat și risipit în diferențe. Esențial rămâne aici jocul aparențelor derizorii, spectacolul carnavalesc al măștilor comic-serioase, susținut, în planul texturii, de un limbaj căzut în profan și, tocmai de aceea, mai permisiv, mai
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
vite / cu iarbă grasă primăvăratică roșie / muzica militară-n / chioșcul din parc / lângă Poarta Sărutului.; La Masa Tăcerii / firește se tace // uneori a lehamite / ca și când s-ar fi vorbit prea mult // alteori ca și când / nu s-ar fi vorbit niciodată // ca și când Logosul / ar fi fost încă nisip și pietriș / lângă ruginita balastieră din preajmă. ; Să ne imaginăm că după ce-a scris / celebrul său vers / "Trăiam singur într-un popor de morți" / Umberto Saba ar fi venit/ să locuiască-n Amarul Târg
Poetul Gheorghe Grigurcu (II) by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12307_a_13632]
-
de cuvinte ale poemelor epice aveau nevoie de o memorie fabuloasă precum cea a orbilor spre a putea supraviețui uitării. Apoi, acompaniamentul textului, iluminarea ritmului său interior, desăvârșirea armoniei sale cerea de asemenea un auz rafinat,exersat vital în templul logosului precum cel al acelorași cântăreți orbi. Din specia acestora face parte Homer și alter ego-ul său, aedul Demodocos din Odiseea în care părintele epopeei se înfățișează pe sine în chip neechivoc și cu un realism numai de el știut. Când
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
cu versuri aspre, palide, fără suc prozodic, dar cu o vibrație de ordin transcendent. Asemenea unui veritabil medium, Nichita scrie sub dicteu, ca un posedat prin ființa căruia energiile necreate ies la iveală. Ce se întîmplă cu poetul e patognomonic: logosul, coborînd peste oameni, ia o expresie care nu e nici estetică și nici rațională, ci concisă ca un aforism și criptică ca o pericopă. Mai mult, Nichita nu născocește nimic: el redă întocmai ce i se suflă, de aici impresia
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
limbilor. Omului i s-a dăruit o unealtă mirabilă de care și-a bătut joc în urma căderii în păcat, înjosind lexicul pînă la a-l preschimba într-un banal mijloc de comunicare. De aceea astăzi cultura e căzută din condiția logosului, singurul leac fiind forțarea convențiilor. Stîlcind regulile, Nichita obține din zgura vorbelor cîteva fulgurații autentice. Dar pentru a le surprinde, poetul trebuia să renunțe la „cuvinte“ - forma comună a lexicului lumesc - și să îmbrățișeze „necuvintele” - forma revelată a unor energii
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
moartea caremi face un semn/ amintește-ți la mine” (mă gândesc). Pierderea patriei este unul dintre motivele acut prezente în lirica Rosei Ausländer, resimțit și asumat nu atât la modul tragic, dar mai ales din perspectiva unui complementarism prin regăsirea logosului cu rol de catharsis. Poartă un nume predestinat în acest sens, un nume primit prin căsătorie. Sub această zodie fatidică, lumea de odinioară a copilăriei pare că subzistă doar în legendă, singure cuvintele mai pot să-i dea o existență
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
schimbă configurația, mă conduc/ mereu în altă parte./ ajung pe un pod: malul celălalt nu există,/ dincolo de pod nimic nu e./ caut biserica, n-o găsesc -/ biserica e lichidă și curge." (orașul meu). în cele din urmă o strivește un Logos al pieirii: "din slăvi se prăbușește un cuvînt uriaș,/ ne face praf și pulbere/ pe mine și orașul meu" (ibidem). O frumusețe feminină se șterge de pe chipul ce-o purta precum cerneala dintr-o compunere școlară veche, trupul frumoasei de
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
nici o ușă”. Totul e scăldat în atmosfera paradiziacă a prunciei. Într-un fel, poetul se copilărește prin meșteșugul său, copilărindu-se încă o dată prin cufundarea în ingenuitatea credin- ței. Grație unei identificări isusiace, se închipuie hrănit dintru început cu ipostazele logosului: „eram copil hrănit cu numele din limba mamei,/ pe vremea primului om. în tăcerea viitorului, / în dezmărginire, încolțeau cărțile din spinii / cuvintelor”. Viața lăuntrică, materie primă a lirismului, apare congruentă cu textul sacru, confruntîndu-se ca atare cu cotidianul anost. E
Poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5654_a_6979]
-
Teoretic Buziaș - filologie - un loc, matematică-informatică - un loc; la Liceul Teoretic „J. L. Calderon” - filologie - 2 locuri; la Liceul Teoretic Periam - filologie - un loc, matematică-informatică - un loc; la Liceul Teoretic Recaș - științe ale naturii - un loc; la Liceul Teologic Penticostal Logos - teologic - un loc, matematică-informatică - un loc; la Colegiul Național „I. Hasdeu” Lugoj - științe ale naturii - 2 locuri; la Colegiul Național de Artă „I. Vidu” - muzică - 2 locuri; la Liceul Pedagogic „C. Sylva” - pedagogic - 2 locuri; la Liceul cu Program Sportiv
Agenda2005-18-05-scoala () [Corola-journal/Journalistic/283644_a_284973]
-
de 100%, sunt: Colegiul Național „C. Brediceanu“ Lugoj, Liceul „A. Mocioni” Ciacova, Colegiul Național Bănățean, Liceul Teoretic Dudeștii Vechi, Liceul Teoretic „T. Vuia“ Făget, Liceul „G. Moisil“, Liceul Teoretic „N. Lenau“, Liceul Teologic Baptist, Liceul Teologic Romano-Catolic Gerhardinum, Liceul Teologic Logos, Colegiul Național „C. D. Loga“, Grupul Școlar „T. Grozăvescu“ Nădrag, Liceul Teoretic „D. Obradovici“, Liceul Teoretic Peciu Nou, Liceul Pedagogic „Carmen Sylva“, Liceul Teoretic Periam, Grupul Școlar „A. Vlaicu“ Lugoj, Liceul Teoretic „W. Shakespeare“ și Liceul Waldorf. Rezultate foarte bune
Agenda2004-30-04-scoala () [Corola-journal/Journalistic/282694_a_284023]
-
așa cum vorbirea noastră cu copiii nu urmărim să ne arătăm forța oratorică, ci ne adaptăm la mintea lor slabă și facem ceea ce ni se pare nouă mai potrivit cu vârsta lor de copii, spre educarea și îndreptarea lor, tot astfel și Logosul sau Cuvântul lui Dumnezeu a purtat grija în scrierile sale, măsurând felul de exprimare cu puterea de înțelegere a ascultătorilor și după folosul lor sufletesc” (PSB 7, 290-291; PG 11, col. 1140-1141); 3, 39 (PSB 7, 197; PG 11, col
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
de-o apropiere reciprocă a concretului de limbaj și a limbajului de concret, ultimul vădind o existență proprie aptă a echivala concretul. Nu numai concretul creează expresia, ci și expresia creează concretul, în planul său intrinsec, ca o rezonanță a Logosului primordial, atoatezămislitor. în acest sens "tot ce este viu, e recreat, rescris grație verbului poetic ce poartă în marsupiul său, ca o mirabilă potențialitate, o lume pe care o actualizează pe măsura derulării sale. Astfel că autoarea întreține cu "tot
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
pe spinări de miei" (O vrabie tresare...). Sau:"Iarbă crește că un frig" (Lied). Simțindu-se "osîndit de praf și stele", poetul cîntă increatul, "pădurea ce nu s-a nascut", ori visează o lepădare de teluric, o contopire cu lumina Logosului: " Dar nu-i mai mult decît cuvînt/ Eu simt lumină cum se naște/ Și mă dezbrăca de pămînt" (Cine-a strigat). Neîndoios, fundalul acestei incantații dureros dematerializante e unul mistic: "Priveliște a pietrei/ Și-a pleoapelor/ Taină/ În strigatul pur
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
Odată, a și precizat: "Sau, dacă vreți, totul este minune - întrucît toate lucrurile, tot ceea ce se întîmplă, se întîmplă după vrerea lui Dumnezeu. Vrerea lui Dumnezeu are o singură limită: limitele logice, adică limitele Lui însuși. De-aia este Dumnezeu Logos, nu? În înlănțuirile logice, totul este posibil pentru Dumnezeu. Necesitatea lumii este o necesitate logică. În afară Dl Marin Diaconu, căruia i s-a alăturat dl Dan Zamfirescu, face treabă bună; cum ne-a obișnuit în edițiile pe care le-
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
și a desfășura activități în consecință, unitățile de acest gen trebuie să fie autorizate, ele trebuind să depună, la inspectoratele școlare județene, un dosar de autoevaluare. În prezent, în județul Timiș sunt autorizate să funcționeze următoarele grădinițe particulare: Grădinița creștină „Logos” Timișoara, Grădinița creștină „Speranța” Jebel, Grădinița creștină „Copiii Harului” Lugoj, Grădinița „Sfânta Ioana Antida” Lugoj, Grădinița „Barbie Fan Club” Timișoara, Grădinița „Izvorul Alb” Carani, Grădinița creștină „Bunul Păstor” Ghiroda, Grădinița cu program normal „Giminni” Timișoara, Grădinița creștină „Casa Speranței” Timișoara
Agenda2005-30-05-scoala () [Corola-journal/Journalistic/283990_a_285319]
-
este calmul /Florii tale de lotus/ Desfăcută peste marginile lumii/ Ca o binecuvântare/ A zeului ascuns" (Pelerin). În prelungirea acestui mod aparte de a simți, emoționantă este poezia Nume, care ipostaziază profunda iubire de patrie ca solidaritate în arhetipal, datorată logosului etern și unificator: "Numele spun destinul tuturor/ Pe vatra țării./ Neamuri de munteni și câmpeni,/ Nume de păsări fermecate,/ Nume de ape românești/ În Transilvania./ Patrie binecuvântată,/ Se adună roată/ Bătrânii,/ Se cheamă pe nume,/ Gă-sin-du-l pe fiecare". Emoția vine
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
blândă, neostentativă a unui Rilke. Cuvântul ferm, nici șoptit, dar nici arogant dezvăluit în piața cetății, cuvântul cumpănit înlăuntru, aflân-du-și în sine greutatea de care cei din afară trebuie să-și dea seama repetându-l în sinea lor - cuvântul devenit LOGOS: iată metamorfoza pe care ne-o propune Constanța Buzea" (p. 25). Pe cât de generos este Constantin Abăluță în aprecieri, pe atât de elegant este în exprimări. Artistul din el își arată chipul îndărătul fiecărei pagini. Multe dintre formulările sale sunt
Tablouri dintr-o expoziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6825_a_8150]
-
traducere minimalistă, la urma urmelor, a textului shakespearean clasic - este că îi acordă cuvântul Mirandei, femeii îndrăgostite și capabile să traducă în vorbe vâltoarea și nesfârșirea mistică a iubirii. Fie că interpretăm în sens feminist această împuternicire mai mare, cu logos-ul, a femeii, fie că o înțelegem realist, partitura dragostei încredințată cu precădere femeii este una dintre cele mai interesante lecturi neortodoxe ale piesei (și poate și o lectură contrară spiritului shakespearean, care la urma urmei a creat-o și
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
de a veni cu o metodă simplă, cât mai justă și mai adecvată pentru a clasifica și cerceta aceste texte medievale. Poezia medievală... apare astfel în virtutea unor preocupări mai vechi ale criticului, concretizate atât în cartea despre Antim Ivireanul (Antim, Logos și personalitate, 1971), cât și în ciclul Expresivității involuntare (1977, Figura spiritului creator, 1978). Când nu s-a aflat sub influența covârșitoare a Bisericii, scrisul românesc medieval a fost pragmatic prin excelență, îndeplinind funcții imediate - administrative, istorice sau pedagogice -, artisticitatea
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]