3,986 matches
-
mai degrabă decât la cel de „academician” - ambele revendicate glorios de Eugène Ionesco. Discuțiile avute la Asociația Foștilor Deținuți Politici au însemnat mai mult decât comentariile de manual la autori precum Eminescu, Caragiale sau Eliade. Numai agonisind porțiuni suficiente de luciditate poți sfida cultura democratică a mediocrității. Modelul rezistenței prin stăruință își are eroii în literatura închisorilor comuniste - Ioan Ioanid, Viorel Gheorghiță, Marcel Petrișor. Nevoia de a înțelege violența dezbinării unui popor și perfidia josnică a restaurației a depășit ambiția unei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
largă audiență. Optând pentru o scriitură fără etichetă și promițând o critică a modernității fără unghi specific de lectură, Patapievici depășește tentația elitismului care l-a urmărit multă vreme. Calitatea primă a volumului este una foarte modernă: pledoaria subiectivă pentru luciditate se conturează pe suprafața unui vast argument genealogic. Așa cum ne-a obișnuit, Patapievici discută autori faimoși, opere esențiale aparținând unor epoci distincte. Nicăieri erudiția nu sufocă elocvența, iar silogismele specifice unui discurs istoric sunt încununate de câteva splendide apoftegme. La
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de apariție, care este tradiția și încredințarea personală despre un adevăr întrupat, viu, lucrător, comunitar și universal - nu cumva credința subiectivă riscă să repete, în cel mai bun caz, tragedia solitară a lui Søren Kierkegaard (1813-1855) - acest epitom neegalat al lucidității, ardorii și disperării protestante? Credința Bisericii nu ne descoperă mai degrabă Hristosul Scripturilor? Fiind fideli tradiției apostolice, pe El ne este dat să-L cunoaștem ca Fiu și Cuvânt și Icoană a Tatălui (Ioan 1, 1; Coloseni 1, 15), ca
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
eclezială n-are nimic de-a face cu pansofismul unui discurs pronunțat din perspectiva unității transcendente a religiilor, la care un autor ca Fritjof Schuon ar fi avut un acces privilegiat. În același timp, nu este o invitație la trădarea lucidității prin replierea în visul teocratic al celor lipsiți de viziune eshatologică. Pentru a regăsi firul pierdut al criticii modernității nu este suficientă o întoarcere la categoriile gândirii teologico-politice din Bizanț. Necesară, însă, rămâne depășirea liturgică a temporalității lumii - a orizontului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și întărirea noțiunii de solidaritate, referința la istorie rămâne vitală. Din acest punct de vedere, modernitatea continuă să fie un proiect neîncheiat. Poate reprezenta însă conștiința failibilității o garanție suficientă pentru a putea vorbi despre miracolul reconcilierii? Poate înlocui simpla luciditate - chiar lipsită de resentiment - instanța transcendentă a iertării și păcii veșnice? Dacă „războiul este tatăl tuturor”, cât timp vom mai recunoaște sensul imediat al fraternității trăind pe acest pământ? Pogorârea la iadtc "Pogorârea la iad" În fața permanentei dispersări pe orizontală
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de reacția „la cald”); a avut mulți ani un sit Internet puțin activ. Toate acestea, alături de tematica sobră, serializarea unor eseuri și studii mai potrivite ca stil și dificultate tehnică pentru periodicele savante, și pesimism (un alt nume românesc al lucidității), tindeau până de curând, când un reviriment al interesului tinerilor este observabil prin creșterea numărului de accesări ale sitului Internet, să scoată 22 din cursa pentru „inimile și mințile” tinerilor aflați la studii în străinătate, adică tocmai a celor care
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
colțuri ale lumii. Distanța nu ajută întotdeauna, fiindcă multe dispute culturale au o dimensiune informală și vernaculară greu de urmărit de pe alt continent; dar „exercițiul distanței”, distanțarea empatică, favorizează, pe de altă parte, judecata critică. Poate că dreapta cumpănă și luciditatea aduse de cartea lui Mark Lilla în interpretarea câtorva episoade celebre de „tiranofilie”, despre care au curs deja râuri de cerneală, vor contribui cumva la orientarea și modelarea „războaielor culturale” românești, îndemnându-i pe războinici să se concentreze mai mult
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
vibrații vitale puternice, în acest mod ameliorându-se multe tipuri de depresie. Remedii reflexogene împotriva stresului psihictc "Remedii reflexogene `mpotriva stresului psihic" Circulația deficitară produce stres psihic. Tensiunea arterială scăzută și lipsa oxigenării creierului au ca efect senilitatea și pierderea lucidității. Masați toate zonele reflexe din palme și de pe brațe și acționați cu meticulozitate de-a lungul fiecărui deget pentru a calma stările de neliniște. Masați vârfurile și buricele tuturor degetelor pentru a stimula circulația sângelui către creier. Apoi frecați mâinile
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
greu de mulțumit (1932-1947), îngr. Doina Uricariu și Arșavir Acterian, postfață Doina Uricariu, București, 1991. Repere bibliografice: Dan C. Mihăilescu, Abecedar pentru cartea ratărilor, LAI, 1991, 32; Alex. Ștefănescu, O femeie ca oricare alta, FLC, 1991, 46; Ion Buzera, „Jocurile” lucidității, R, 1991, 12; Ioana Bot, Jurnalul unei ființe care a învins, TR, 1992, 20; Ovid S. Crohmălniceanu, Pedeapsa lucidității, CC, 1992, 1-2; Arșavir Acterian, Recviem pentru Jeni, ECD, 1992, 10-11; Acterian, Privilegiați, 156-170; Marta Petreu, Jeni Acterian, APF, 1993, 6
ACTERIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285157_a_286486]
-
Mihăilescu, Abecedar pentru cartea ratărilor, LAI, 1991, 32; Alex. Ștefănescu, O femeie ca oricare alta, FLC, 1991, 46; Ion Buzera, „Jocurile” lucidității, R, 1991, 12; Ioana Bot, Jurnalul unei ființe care a învins, TR, 1992, 20; Ovid S. Crohmălniceanu, Pedeapsa lucidității, CC, 1992, 1-2; Arșavir Acterian, Recviem pentru Jeni, ECD, 1992, 10-11; Acterian, Privilegiați, 156-170; Marta Petreu, Jeni Acterian, APF, 1993, 6; Lovinescu, Unde scurte, VI, 263-268; Eugen Simion, Jurnalul unei fete exaltate, L, 1996, 3; Dicț. analitic, II, 313-315; Faifer
ACTERIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285157_a_286486]
-
că ideatorii de sisteme metafizice de după Kant nu au ținut seama de concluziile cercetărilor acestuia privitoare la limitele cunoașterii omenești: „Nu ne mai amăgim cu prezumția de a putea ancora cu gândul în absolut. De seminția metafizicienilor ne separă această luciditate. Căci toți metafizicienii se simt într-un fel moștenitori... ai «revelației divineă - chiar și aceia care în chip declarat și explicit nu mai cred in asemenea revelație divină. Toți metafizicienii de după Kant au căutat să restaureze dogmatismul dinaintea acestuia... Toți
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
acaparaseră prim-planul scenei culturale. Nu mai conta că mulți dintre ei - T.S. Eliot, Stephen Spender, Cyril Connolly, iar mai târziu William Faulkner, Truman Capote etc. - se declaraseră admiratori înfocați ai romanelor „marlowiene”: un justițiarism strâmb, inflexibil, ranchiunos înlocuiește necesara luciditate a unui autor cu merite necontestate vreodată de cineva. Corespondența lui Chandler arată ce fel de literatură îi place și, mai ales, de ce îl preferă pe enigmaticul Ross Macdonald ultraingenioșilor moderniști din familia lui Pound sau Eliot: Ceea ce mă frapează
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de Hammett și continuată, cu atâta modestie, de Chandler... Pierderea „formei”, mutarea accentului pe „lucruri neesențiale” reprezintă bolile mortale ale ficțiunii detectivistice de după al doilea război mondial, iar un supraviețuitor al lumii vechi nu poate accepta așa ceva în ruptul capului... Luciditatea îi permite să constate că formula propusă de el trebuie oferită cu multă precauție, pentru a nu șoca un cititor obișnuit cu stereotipurile fixate de câteva generații de autori. Chandler știe că marea bătălie se dă în jurul ideii de stil
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
-i atragi pe toți cu aceleași trucuri (Chandler, 1977, pp. 64-65). Chestiunea gustului public se ivește din nou: varietatea năucitoare a cititorilor îngreunează, dincolo de orice posibilitate de control, manevrele scriitorului în raport cu propriile strategii de cucerire. Chiar dacă materia aleasă presupune rigoare, luciditate și decizie, în practică, autorul de romane polițiste rămâne în zona potențialității și abstractului. Problema raportării corecte la cititor în faza cea mai vulnerabilă a discursului artistic - și anume, când acesta se transformă din „text al intrigii” în „text al
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ca scenariști la Hollywood câștigau mai puțin de o mie de dolari pe lună - sumă consistentă, la vremea aceea, dar nu într-atât încât să te îmbogățească. Chandler vorbește din perspectiva celui norocos, a excepției, a fericitului ales de soartă. Luciditatea - dar și un anumit esprit de corps - îl determină să așeze lucrurile în matca lor firească. În viziunea lui Chandler, nu îmbogățirea fără măsură e marele pericol ce te paște la Hollywood, ci plictiseala. Am muncit acolo ceva mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
poliția are să afle totul de la ea. Avea chiar să se laude singură în curând. Iar dacă afla tata, avea să cheme chiar el imediat poliția și să le spună întreaga poveste. Iar cândva, în decursul aceleiași nopți, avea să moară.” Luciditatea surorii mai mari, perfecta descriere a situației, eforturile de a ascunde păcatul mezinei - care este păcatul familiei - intră în logica acestei lumi pentru care onoarea este fie o valoare absolută (și, prin urmare, criminală), fie o simplă vorbă în vânt
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ale adaptării la un nou stil de existență, din care iluziile au dispărut definitiv. Marlowe ne poartă, patru sute de pagini, prin inconsistența unei vieți risipite, reușind însă performanța neașteptată de a transforma acest document al neputinței într-un triumf al lucidității și onoarei. Destule secvențe ale romanului dau impresia golurilor dintr-o plasă cu ochiuri prea largi. Proza curge într-o lentoare atent măsurată, insistând cu egală forță asupra momentelor de activitate și inactivitate. Stilistic, unitatea e remarcabilă, iar estetic, efectele
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
vizibilă - chiar dacă Raymond Chandler ar nega indignat o astfel de filiație. Deși la nivelul intrigii am putea fi dezamăgiți, romanul trăiește prin remarcabila complexitate psihologică a personajelor. În fond, accentul romanului Playback cade pe studiul unui caz de pierdere a lucidității, a spaimelor înfricoșătoare prin care trece un personaj care a trăit cândva o situație-limită. Eleanor King fusese bănuită că și-a ucis soțul infirm, iar destinul o împinge în postura de cvasicondamnată pentru implicarea într-un eveniment întru totul asemănător
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în urma procesului, dar i s-a comutat pedeapsa în muncă silnică pe viață, pentru a putea fi folosit ca martor în cel de-al doilea proces. Închis apoi în Casimca Jilavei și supus unui regim de exterminare, alterna momentele de luciditate cu cele de decădere. A murit la Jilava din cauza condițiilor mizere. Lucian Plapșa 1tc "Lucian Plapșa1" Născut la 7 noiembrie 1927 în Bucovăț, județul Timiș, în 1948 a format o organizație anticomunistă, afiliată celei înființate de Titus Leonida la Iași
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Octavian Voinea crede că la Pitești au existat doar patru alternative: moartea, pierderea minții, căderea sau salvarea divină, rezistența fiind imposibilă. El identifică factorii care conduceau la cedare: atacul prietenilor, tortura neîntreruptă și epuizarea fizică, toate acestea ducând la pierderea lucidității, a rațiunii și personalității, dezumanizând victimele. Voinea vede mai multe categorii de deținuți: morții prin tortură și sinucigașii, masa de robotizați care executa ordinele (majoritatea), voluntarii (în jur de douăzeci, la care s-au adăugat cei care trebuiau compromiși, dar
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
luăm exemplul ideologiei. Producerea unei ideologii de către ungrup are evidente funcții defensive (Kaës, 1980; Mucchielli, 1981). Într-adevăr, ea protejează identitatea grupului împotriva disonanței istorice sau politice, elimină incertitudinea „îndulcind” percepția asupra evenimentelor istorice deranjante, consolidează în permanență sentimentul de luciditate al grupului, permite evitarea evenimentelor îngrijorătoare, constituie o justificare a viziunii asupra lumii, dezvinovățește recurgerea la violență și, în fine, joacă rolul unui filtru, distingând doar două tipuri de valori: bun și rău. Astfel privită, ideologia se suprapune mai multor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Sensation de Arthur Rimbaud). Mult mai extinsă și diversă este „U.Ideea”, care subordonează materialele în trei secvențe: „Universitatea de ieri”, „Universitatea străină” și „Universitatea de mâine”. Se remarcă eseurile pe teme politice (Ion D. Sîrbu, Despre o dialectica a lucidității), istorice (N.Al. Rădulescu, Românii și Dunărea, Al. Manuila, Originea neamului românesc în interpretarea să biologică) și literare (Radu Stoichiță, Note despre intelectual, Alice Voinescu, Umanismul femenin, Adrian Marino, Despre cultura literară). Cronică literară este susținută, printre alții, de Alexandru
„U”. PREOCUPARI UNIVERSITARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285137_a_286466]
-
nu e doar criza de identitate, ci și probabilitatea, foarte mare, a instalării ipostazei abjecte sau criminale. Alte eseuri - Notă asupra agoniei, Despre moartea apropiată, Un motiv ocult al tăcerii - dezvoltă ideea morții, dezvăluind contactul cu filosofia lui Sören Kierkegaard. Luciditatea și franchețea sunt duse aici până la autoflagelare, ca și în confesiunile din interviuri și răspunsuri la anchete. Timpul interior se constituie din „ore negre, ore absurde”, singurele dedicate literaturii. Determinat astfel de „exasperare”, „dezgust și consternare”, scrisul e un act
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
chiar creații lirice. Scrise din perspectiva personajului central, care, purtând cognomene diferite (Fluieră-Vânt, Trântorul, Mielu etc.), este mereu autorul, ele înfățișează viața lăuntrică a unui „suflet ce se dizolvă”. Sub impactul unei tensiuni insuportabile, se trece de la momente de acută luciditate la altele de delir, într-o confesiune de o sinceritate cvasimasochistă, în ciuda multiplelor procedee eufemizante. Este reprezentarea unei lumi dematerializate („prefăcută în umbră”), degradate (devenită „mocirlă”), în care se inserează „irealul halucinației”, fantasticul. Spațiul în care se mișcă eroul, aparținând
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
spre puritatea și unitatea dintâi a ființei. Când creează forme, artistul visează Forma, principiu spiritual, iar lucrarea lui se situează în miezul și în prelungirea Creației. Într-o atare perspectivă, arta apare ca o mistică de tip special, fruct al lucidității intensificatoare până la extaz. Totuși, împăcarea contrariilor într-o viziune senină, echilibrul visat nu par posibile. Poetul nu află dreapta cumpănă între extreme, astfel că elogiul limitei, măsură și formă impusă „oarbelor energii”, alternează cu spaima de limitare. Definirea poetului, ca
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]