3,374 matches
-
jurat cu lacrimi În ochi că erau nevinovate. Cei mai perspicace Înclinau să creadă că, fără atîta mister, faptul se datora nefastului obicei al lui don Ricardo de a se strecura În alcovurile servitoarelor tinere În toiul nopții, cu finalități ludice și extraconjugale. Reputația lui În acest sens era aproape la fel de Întinsă ca și averea lui și nu lipseau vocile care afirmau că, În ritmul În care se desfășurau faptele sale de vitejie, bastarzii pe care Îi tot lăsa pe drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ca să-mi confirme,/Că locul a rămas ...vacant/Din cauza ursitoarelor distrate,/Care, în loc să pună norocul pe Timp/ L-au pus pe .... Kant” Julian Radu, Ultimul doge... Ușor de recunoscut în nota ironică dar în deplină concordanță cu stihul vioi și ludic un poet oltean, unul dintre aceia care chiar merită a fi mult mai bine cunoscuți. „Cafea scumpă și proastă este,/compartimentele sunt pline de sărăcie, nu vezi nici un controlor;/poate privește unul de undeva, dacă urcă cineva.../ Nu urcă decât
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Amintește-ți Italia și Mussolini înainte de legile rasiale. Cine erau susținătorii lui Mussolini, cine? Nu, nu era artist, Herr Hitler! Nu putea accepta o astfel de încercare! S-ar fi considerat anulat, devalorizat. Nu, nu era destul de curios, nici destul de ludic»...“ Așadar, ideea trecuse până la urmă și prin scăfârlia lui Mateiaș... Se ambala repede conul Mateiaș, abia aștepta să se ambaleze, să nu mai poată fi oprit: „Ți-amintești de sir Shawcros, acuzatorul britanic la proces, care spunea că este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cel puțin știu că nu fusese niciodată în biblioteca mea strâmbată de cărți. In absentia, ea se juca cu toată lumea, începând de la numele de unguroaică bătrână, pe care parcă și l-ar fi dat singură într-un moment de dispoziție ludică - să zicem într-o dimineață când mugurii unui copac pe care-l credeai mort încep să plesnească sonor; la naiba, plesnesc (îmi adun și eu ochii din hârtii) floricelele de porumb pe care le pregătește în bucătărie mama, ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
te mai centra în gura mea. Hop...! Dop...! Stop! Uite-l și pe coteiu' lu' Marius..., pe Pizdeluș, cum de ne-a simțit, sărăcuțu' și cum de-aleargă el încoace, tocmai de la bază! Un pufulete, o potaie hazlie, bearcă, încrucișare ludică de fox-terrier cu maidanez, erupe din întunecime zigzagat, în tumbe și năvălește ca un glonț, direct în pieptul lui Dănuț. De unde se azvârle iarăși la pământ, chitită pe șotii, amușinându-i curioasă pe ciudații companioni ai Lunganului, cu scâncete și cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fi etichetată ca derizoriu. Un derizoriu existențial, al condiției derizorii a vieții înseși, la fel de depărtată de „deșertăciunea” creștină ca și de „absurdul” raționalist. Un derizoriu al lipsei unui sens ultim și consistent al vieții, trăită însă mai degrabă cu înțelepciune ludică decît depresiv sau nihilist. Un derizoriu ce nu are astfel nimic de-a face cu derîderea, care este o atitudine față de realitatea umană, și nu condiția însăși a acesteia - iar Caragiale nu „se rîde” niciodată de oameni ! într-o lume
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
până la originea realității, acea gândire care se transformă din judecată în aprehensiune estetică și din întrebare în rugăciune. Prin urmare, credința și căutarea filosofică se situează într-un raport de eterogenitate, de o așa natură încât face să fie aproape ludică angajarea filosofică a omului de credință. În acest sens, putem să ne amintim de expresia sfântului Augustin: «fides quaerit» și «intellectus invenit». Credința este cea care deschide problema, iar intelectul caută soluții. Aici intelectul este înțeles ca activitate clarificatoare: intervenția
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
în aer. - Nici nu trebuie s-o înțelegi, căci e o interpretare sociologizantă, și nu se potrivește uniformelor noastre de general. Pentru că, Domniță, adăugă întorcîndu-se spre Maria, uniforma asta de general care îmi ține cald este, pentru mine, arta, geniul ludic, iar pentru Iconaru Vladimir este pur și simplu un costum de gală, un costum de bal mascat. Cât timp vom putea costuma și vom putea juca, suntem salvați! Maria întoarse privirile spre Antim și zâmbi încurcată. - S-a făcut târziu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cel a cărui soartă a izbucnit în mijlocul său? Un posibil răspuns ar putea fi aici: integrarea în uniformitatea relaționărilor umane de zi cu zi, adaptarea individualului la conexiunile dinamice ale cetății, la sensul și prezentul apăsat al acesteia. Așadar, fragilitatea ludică a copilăriei, impulsiunea trepidantă specifică adolescenței, fermitatea echilibrantă a maturității și așezarea sinelui în propria stingere odată cu apusul spre enigma morții, toate aceste stări corespondente secvențelor evolutive ale vieții sunt preluate și supuse în sistematica ordonărilor sociale. Copilăriei și adolescenței
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
propriei onestități, a propriei deschideri și oferiri de sine. Acești actori sunt integrați în turbulența valsului ce animă balul mascat al existenței cotidiene. Bal mascat termenul extrem de uzitat ne poartă gândul spre oniricul castelelor unde nobilii se întâlneau în ascunderea ludică a unei sărbători cu reverberații dionysiace. Balul își avea masca lui dincolo de care pluteau intenții și scopuri ascunse. Iubiri și trădări tainice, șoapte ale atașamentului sau dizgrațiilor fulgurantetoate acestea pulsau în tărâmul cu grijă învăluit de masca enigmatic zâmbitoare. Existența
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
o proliferare liturgică a hedonismului și a unui "jeunisme" molipsitor; în Clipa eternă (2000) lumea este redescoperită ca trăire a unei suite de momente și efemerități "eterne", și mai ales ca o revenire a tragicului în ciuda proeminenței hedonismelor și a ludicului în societățile postmoderne. Nu putem înțelege "imoralismul etic" al postmodernității, circumscris "relativismului" generalizat, ca ordonare valorică opusă substanțialismului și moralismului modernității, în afara acceptării socialității ca "relianță socială" și ca "lume a vieții" (Lebenswelt) și dacă nu ieșim din optica dihotomică
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
se folosește din ce în ce mai des termenul de "societal". În ceea ce mă privește, când am propus folosirea lui (La Violence totalitaire, 1979), era pentru a sublinia tot ceea ce era imprevizibil în existența colectivă. În particular, pentru a insista pe importanța imaginarului, a ludicului, a oniricului, a tot ceea ce nu ținea de viața privată, ci era cauză și efect ale lucrului public. Este posibil, poate, să mergem mai departe. Și pentru a scoate în evidență sfârșitul unui ciclu, ceea ce am numit dialogica deconstrucției și
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
acceptă că pot exista și alte maniere de a fi sau de a părea fie că le ignoră sau că sunt în conflict cu ele. Nu la nivel politic se exprimă acest conflict sau această indiferență, ci într-un mod ludic. Ludic care, să ne amintim aici de Caillois sau de Huizinga, poate fi și agonal sau cuprins de un vârtej excesiv. Avem aici, din nou, una dintre mărcile mitului "copilului etern", pentru care calificările morale de judecată sau normative proprii
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
că pot exista și alte maniere de a fi sau de a părea fie că le ignoră sau că sunt în conflict cu ele. Nu la nivel politic se exprimă acest conflict sau această indiferență, ci într-un mod ludic. Ludic care, să ne amintim aici de Caillois sau de Huizinga, poate fi și agonal sau cuprins de un vârtej excesiv. Avem aici, din nou, una dintre mărcile mitului "copilului etern", pentru care calificările morale de judecată sau normative proprii logicii
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
a devenit rigid în decursul timpului. "Nebunul regelui", bufonul, saltimbancul nu este numai o figură individuală. El capătă uneori o "formă" colectivă. Și permite astfel reemergența pro-funzimii non-raționale a vastului domeniu de instincte sociale. A imaginarului său, a pulsiunilor sale ludice, a eliberărilor onirice. Jung, care a abordat în nume-roase ocazii o astfel de irupere, vorbește despre rolul "hoțului divin"37. Expresie justificată prin faptul că subliniază importanța excesului în structurarea socială. Importanță pe care este inutil să o negăm, căci
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
spiritualitate sau de edificare și al revistelor specializate sau pentru marele public care se referă la aceste teme. În fiecare dintre aceste cazuri, esențialul non-istoric, arhetipal este în joc. Această raportare la destin poate fi remarcată, de asemenea, în dezvoltarea ludicului. Jocuri de noroc, bineînțeles, și diversele loterii o dovedesc. Sumele cheltuite sunt importante și investiția libidinală este departe de a fi neglijabilă. Dar și jocuri de roluri și alte jocuri video pentru care se cheltuiesc timp și bani fără măsură
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
sexist, rasist, ce nu corespunde "corectitudinii morale" oficiale, a avut multiple versiuni, toate foarte difuzate, toate aclamate de un public numeros care cere mereu altele. În fiecare dintre aceste cazuri, jocuri de noroc, jocuri video, ca și pentru toate manifestările ludicului, ceea ce este în discuție nu mai este Istoria individualistă și rațională în esența ei, ci mai degrabă destinul în aceea că el fondează comunitatea care utilizează în acest scop emoțiile împărtășite. Comunitate de destin. Reafirmare tribală. Iată deci ce fondează
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
nici un fel. Putem refuza ca istoria să fie orientată spre vreun scop și totuși să-i găsim un sens"88. O semnificație: aceea a jocului pasiunilor, aceea a plăcerii de a fi împreună fără finalitate sau utilizare specifică, pura plăcere ludică a vieții în comun. Nu este aceasta ceea ce se exprimă, la modul major, în aglomerațiile contemporane și, la modul minor, în ritualitatea vieții cotidiene? Aceasta este deontologia, a trăi, cu alții, situațiile. A le trăi cu intensitate, cu autenticitate, fără
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Este acest phylum "johannic" pe care îl vom regăsi în cultele de mistere, în mistică, în bresle, într-o francmasonerie simbolistă și în alte societăți secrete. Este chiar ceea ce am numit eu "centralitate subterană" sau "socialitate", integrând dimensiunile onirice, imaginare, ludice, imateriale ale datului mundan, contra aspectului pur "pozitiv" al unui social rațional și contractual. Religiozitatea contemporană, sincretismul filosofic, relativismul teoretic ce se înscrie, desigur, într-o astfel de perspectivă. Carl Schmitt, pentru a sublinia aspectul complex al modului de a
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
pune în spectacol se leagă de valorizarea unei tinereți perpetue. Figura ale cărei caracteristici esențiale trimit la superioritatea instinctului, la forța imaginarului, la locul central pe care îl ocupă natura, fără a uita bineînțeles rolul central acordat aspectului oniric sau ludic. Or toate aceste aspecte integrează, de facto, finitudinea lucrurilor mergând împreună cu această sete de o juisare, de o lume ce se oferă să fie trăită aici și acum. Și numeroase practici contemporane fac în același timp să reiasă acest "juvenilism
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
mesei, ba chiar dădea la o parte un colț al feței de masă pentru ca ritmul să răsune mai tare. Numai că tata, pe măsură ce treceau anii, fredona "Dunărea Albastră" tot mai rar. În treacăt fie spus, abia acum apreciez spiritul său ludic. Luna palidă În sărăcia noastră, aveam doar două cărticele cu povești în casă. Două amărâte de broșurele, care deja începuseră să se ferfenițească. Pentru a rămâne totuși întregi, trebuia ca eu să mă fac mare cât mai repede. Asta gândesc
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
scăpa de spațiul galeriilor 35. Dacă Malraux identifică muzeul cu "teritoriul existenței depline, neîngrădite a operei de artă", asemenea vieții formelor postulate de H. Focillon în lucrarea cu același nume36, pentru Gucht spațiul muzeal dedicat artei contemporane devine "un asamblaj ludic de forme asemenea spațiului ludic propus de M. Duchamp sau a "tablourilor capcană" propuse de Spoerri, în fapt asamblaje de forme preluate din cotidian"37. Muzeul epocii pe care o trăim muzeul postmodern sub semnul căruia însă tradiția și nostalgia
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
Dacă Malraux identifică muzeul cu "teritoriul existenței depline, neîngrădite a operei de artă", asemenea vieții formelor postulate de H. Focillon în lucrarea cu același nume36, pentru Gucht spațiul muzeal dedicat artei contemporane devine "un asamblaj ludic de forme asemenea spațiului ludic propus de M. Duchamp sau a "tablourilor capcană" propuse de Spoerri, în fapt asamblaje de forme preluate din cotidian"37. Muzeul epocii pe care o trăim muzeul postmodern sub semnul căruia însă tradiția și nostalgia trecutului sînt prezente, se află
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
asocieri de cuvinte prin care publicul evalua activitatea. Am selectat din ancheta realizată prezența cuvintelor: necesar foarte bine și perechile de contrarii care sînt de fapt răspunsuri ale publicului față de acest "șoc cultural" produs în prestigiosul muzeu: deschis / închis, laborios / ludic, interzis / accesibil. Unul dintre vizitatori remarca: "Grație studenților am făcut un pas, de la muzeul de gheață, tip cimitir, la un muzeu adevărat, un muzeu care trăiește"34. Experiența continuă prin refacerea contextului, a spațiului de referință în care obiectul a
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
din vînzări atinseseră cota de 367 milioane FF, cu 15 % mai mult decît veniturile însumate realizate din activități ca închirieri, prestații diverse, adeziuni, și drepturi de intrare. Așa cum consideră Jean Baudrillard, "asocierea activităților comerciale în spațiul muzeului promovează o rătăcire ludică a publicului"52. Bunul cultural devine prin substitut bun de consum, spațiul muzeal tinde să îmbine elementul artă cu elementul "artă a consumului". Muzeul este pe cale să devină un spațiu de producție a unor pseudo-obiecte și a unor pseudo-evenimente care
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]