2,384 matches
-
și petrecere a celor lumești: Dar veche veșnicia, înconjoară din târziu.../ Nemărginitul se înstelează argintiu,/ Singură clipa fugind, rămâne vis viu". Din nou, precum întunecimea ce aripează alb, nelimitatul propune o imagine ambivalentă. Deși lipsit de orice determinație a existenței lumești și, ca atare, în imposibilitatea de a da ceva de văzut în vreo formă aparițională, nelimitatul strălucește prin sine. Nu își abandonează dimensiunea de invizibilitate ce-i e definitorie, dar o aduce la manifestare, începe să semnifice și să spună
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
e nimic de văzut, dar fața schimbată a lumii apare proiectată pe ecranul interior, imagine răsfrântă în transparența adâncului. Cu ochii închiși se vede adevărat, se vede adevărul care se pune în vedere 26. Dacă în ochii deschiși dispariția aparenței lumești se deschide spre "nesfârșitul seninului curat", în ochii închiși apare posibilul imposibilului, al inimaginabilului, adevărul care se dă pe față, trece prin fața transparentă a imaginii. Epifania ca dia-fanie Epifania unui astfel de posibil inimaginabil ne întâmpină în poemul Norul 27
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
văzut ca "o cetate a timpului", a sui în "cetățuia" cerească - "această cetățuie în suflet", cum o numește Eckhart, "în care Dumnezeu este incandescent și arzând cu întreaga sa bogăție și minunăție"47 - înseamnă a te goli de toate cele lumești pentru a nu lăsa decât golul inimii în calea luminii ce trece și strălucește. "Suișul inimii"48 presupune nu doar exercițiul ascetic al demundaneizării, ci și al desensibilizării; datele perceptive nu mai înregistrează spectacolul multiform al lumii părăsite; simțurile sunt
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
A fi uitat înseamnă a fi neluminat, a nu mai fi în lumina gândului cuiva. Dar aici suprema uitare - cea divină - e părăsirea absolută, ca și cum natura omenească ar fi lăsată să-și ispășească singură, fără putință de mântuire, păcatul existenței lumești 13. Uitarea însă e gândul însuși, paradoxala conlucrare dintre ceea ce nu mai e în prezentul percepției imediate și un cogitabil care, imprezentabil fiind, doar așa este: gândit în absență, în inteligibilul sensibil al unei prezențe. Dacă gândul acesta devine trup
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
păreau morminte/ lucruri și așezăminte/ dinăuntru, din afară/ tăinuind vor lumina" (s. n.)29. Înainte de a zăbovi asupra ultimei imagini, să spunem că noul început convertește pe cele ce nu (mai) sunt la ființă; cele ce par pentru totdeauna moarte (apariției lumești, ca și lucrurile imaginate sau tematizate, pe scurt: voalate) se ridică transfigurate la viață 30. Precum sufletul descoperit, ele se văd nu așa cum sunt în lume, drept apariții dispărânde ale faptului de a fi, ci ca semne ale invizibilului în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
depărtare râvnită", ieșirea din lume, survolul extatic, absorbția în lumina feței care "se arată ochiului ce cunoaște deja înaltul", "cunoaște atât drumul cât și rostul lui". Care e, într-adevăr, rostul drumului, menirea ieșirii în orizontul chipului întors de la cele lumești, intrarea în forma plină, în preaplinul golului - acum - desăvârșit?4 Ce arată această imagine orbitoare care intră în ochi, îl devorează până la saturație, răpindu-i vederea, sorbindu-l în golul "mortal" al unui prag nevăzut? Căci nu atât de atingerea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lui Diogene, Editura Eminescu, București, 1970, p. 74). 23 Vol. Semne cerești (1970), în Leonid Dimov, Texte, Editura Albatros, București, 1980, p. 91. 24 Plutirea aceasta e însă una neașteptată, desprinderea în clipa unui "deodată", o smulgere din nevederea imaginii lumești, străbatere rapidă a vălurilor ce ascund sensul originar, inaparentul abia intuibil, evanescent în chiar clipa posibilei sale manifestări: " Se trece întunericul prin sită/ De-o mână clătinată în imens./ O clipă; parcă, limpede, palpită/ În fundul minții umbra unui sens" (Hipnapompică
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
toate aceste trăiri țin de opțiunea credincioșilor, dar nu lezează nicicum opțiunea celor care nu cred și nu văd cu ochi buni această manifestare. De câțiva ani, numărul pelerinilor e multiplicat de organizarea, În același timp, a „Sărbătorilor Iașului”, petrecere lumească, cu potop de lume care nu are nimic a face cu ideea de pelerinaj. Citesc În numărul de sâmbătă al Ziarului de Iași, numai 176.000 de oameni s-au Închinat, restul de până la 500.000 au venit cu alte
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Rabelais critică violent exercițiile de memorie și pedeapsa cu biciul folosite frecvent în școlile tradiționale. Ei preconizează stimularea curiozității copilului, încrederea în capacitatea sa de a discerne, o educație a corpului și a minții, o instituție bazată totodată pe principiile lumești și pe cele morale și religioase. Educat în felul acesta, omul nou va putea sfătui pe prinți și datorită cunoștințelor sale va putea să îndrepte lipsurile și abuzurile puterii. Critica pe care o fac umaniștii societății în care trăiesc este
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
își întinsese dominația la Sud și Răsărit de Carpați, peste Țările Românești, pe urmele teutonilor și prin creștinarea cumanilor lui Bortz-Membrock, hanul de pe Nipru, devenit vasal al Coroanei Ungare. Este inadmisibilă teoria că mongolii doreau să înlăture orice alt stăpânitor lumesc sub soare, pentru că nu aveau puterea necesară și nici justificarea că „ce erau să facă ? din Rusia mâncaseră tot și trebuiau numaidecât să meargă mai departe”. În realizarea acestui scop, adică intrarea în stăpânirea Țărilor Românești, nu se putea ajunge
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
model greu de egalat, în care forța morală, curajul și umilința s-au regăsit de minune. Părăsindu-ne, cel care în 1979 spunea polonezilor sufocați de comunism: „Nu trebuie să vă temeți!”, a lăsat în urma sa cam tot atâtea bunuri lumești cât un modest pensionar din Gdansk. Karol Wojtyła a reprezentat măreția născută din tragedie și accesul la harul divin. De partea cealaltă a unui canal nu mai lat decât o mânecă s-a jucat ceea ce britanicii speră să fie ultimul
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
în astfel de cazuri. Este vorba aici de abdicarea mamei de la niște îndatoriri firești, că lăcomia și disperarea cuiva nu are limite, deși o mare obligație a oricărei mame, creștinească și morală, este aceea că, așa cum ai profitat de plăcerile lumești, o ai și pe a ceea de a te ocupa de creșterea celei aduse pe lume, lucru care , se pare, Mădălina nu l-a îndeplinit. Doctorul Dan Sorin Despa își iubea foarte mult soția și fetițele, Raluca și Andreea. Aflați
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
Plecasem în zori de la Har-Horin (Karakorum), lăsînd în urmă turlele aurite ale templelor, bizarele statui de broaște țestoase și uriașul falus de piatră care străjuia cîndva ceea ce fusese domeniul sfînt al mănăstirilor budiste din imperiul lui Ogodai, în care cele lumești nu-și aveau locul. Ne pornisem pe o vreme geroasă, uscată și însorită, iar Sandan se angajase în lunga cale spre Ulan Bator. Nu avea nici o importanță cînd aveam să ajungem: erau atîtea sute de kilometri de parcurs, încît timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
de sexualitate, veneam însă dint-o familie creștină unde emoțiile de orice fel erau interzise. Mă chinuia până la agonie gândul că nu-mi voi putea mimă rolul, că mă voi devoala, din pricina sentimentelor de culpabilitate și rușine. Orice „înfruptare”din plăcerile lumești, atrăgea după sine în mintea mea bolnavă de obsesii religioase, deschiderea cerului, ploaie de foc, amenințare divină. Dar, desigur, nu s-a întâmplat nimic din toate acestea . În ce mă privește , nu eram nicidecum în pericol de a comite păcatul
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
motorul de primenire continuă a civilizațiilor, în factori decisivi de cristalizare a matricei cultural-civilizatorii a societății în orice timp istoric. Instituția de învățământ are misia să deștepte mintea și judecata oamenilor, să le ofere suportul informațional util și folositor vieții lumești. Prin procesul instructiv-educativ orice comunitate umană se cultivă, își desăvârșește cunoașterea limbii materne, învață să respecte și să valorizeze aspirația spre absolut și sensul vieții prin muncă. Școala luminează orice popor și-i cristalizează sentimentul libertății și demnității umane. În
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
opera doxografului grec, înțeleptul exclamă la vederea tarabelor încărcate ale negustorilor că există pe lume destule lucruri inutile pentru el (IX 25) ; observă ironic că zărește deșertăciunea prin găurile mantiei purtată ostentativ de Antistene în semn de dispreț pentru bunurile lumești (XV 36) ; anunță calm, când este izbit cu piciorul de cineva, că își consideră agresorul tot atât de nedemn de a fi dat în judecată cum ar fi un măgar (VI 21) ; găsește că e firesc ca nobilul și viteazul Antistene să
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
POLTAVEI” „Toate ale noastre era pline de săltări, pline de duhovnicească bucurie, și de inimă bună încunjurate, iar acum toate acelea s-au întors întru nemângăiată măhniciune și plângere. Pentru ce oare? Pentru că ne-am păgubit și de niscareva lucruri lumești? Oare de bani oarecare? Oare de moșii? Ba nu nicidecum. Ci de o comoară neprețuită, de un odor ca acela, de carele toată lumea nu-i era vrednică, de luminătorul [f. 34] nostru cel strălucit și, în scurt, de preamilostivul și
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
altei epoci, de departe lipsite de drumurile care duc prin celălalt spre sine sau prin sine spre celălalt, el care dorea să fie cunoscut firesc și obișnuit, "fără silire și fățuire" pentru ca chipu-i să rămână mereu curat, pe cât "cuvința lumească" îi îngăduie, eu trăind banal și într-o criză de voință de a ieși din dezordinea înconjurătoare, după opinia cam îndrăzneață a unor contemporani de-ai mei, comandată de nu știm cine și de unde! Facem amândoi o pauză, Montaigne retrăgându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
putem spune că niciodată creștinismul nu a reușit pe deplin în intenția sa, fiindcă, în orice epocă, chiar și în cea mai creștină, au avut loc manifestări ale naturii decăzute. Dar, acum, spiritul păgân, ba chiar am putea să spunem «lumesc», ca să ne servim de cuvântul folosit de Cristos, pare să ia avânt. Se crede doar ceea ce se vede și se atinge; se caută doar ceea ce satisface natura. În sfârșit, conștiința creștină s-a diminuat și uneori, cel puțin practic, s-
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Cristos Domnul”; atunci de ce vorbim despre Dumnezeu ca despre o Ființă îndepărtată, în timp ce El este cu noi; de ce batem la atâtea uși pentru a cere ajutor, dar nu la cea de la Sf. Tabernacol; de ce nu ne controlăm atențiile față de autoritățile lumești, în timp ce persoana Omului-Dumnezeu este lăsată uneori în părăsire? Să o repetăm, pentru că este un principiu fundamental: dificultatea nu constă în obstacolele de depășit, ci în lipsa de credință. Din cauza asta se scufunda și Petru atunci când mergea pe valurile mării: «Om cu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
împiedice viața interioară — 45. Isus și sfinții ne învață viața de reculegere — 46. Predicarea noastră să fie Cuvântul lui Dumnezeu și nu al omului — 47. Arta de a se face înțeleși — 48. A venit timpul să ne eliberăm de slugărniciile lumești ale trecutului și să conștientizăm superioritatea noastră absolută — 49. În conștiința Apostolilor exista un simț profund al responsabilității, indispensabil creștinului și mai ales preotului — 50. Prestigiul major al îngrijirii sufletelor și lipsa metodelor de învățare — 51. Pentru a depăși scepticismul
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
de suflete dacă am ignora ceea ce murmură astăzi muncitorii prin ateliere, ori se insinuează prin orice formă de tipăritură, ziar, revistă, carte, broșură, foaie volantă, sau chiar și afișe de pe ziduri“. 48. A venit timpul să ne eliberăm de slugărniciile lumești ale trecutului și să conștientizăm superioritatea noastră absolută A sosit timpul să ne debarasăm de aservirile seculare ale trecutului, care ne-au făcut să creștem într-o atmosferă în care primatul literar și chiar cel al gândirii înseși ne era
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
trecem ritmic de la păcat la spovadă? Noi, care mai credem că nu ne-am îndepărtat voluntar de har, că nu suntem supuși niciunui stăpân înșelător, că nu urmărim nici un interes pământesc, că nu vrem să fim lacomi, nici stricați, nici lumești, nici ambițioși, nici invidioși, nici orgolioși și nu suntem incapabili de iertare, nici însetați de faimă?... Oare nu este în noi puterea lui Dumnezeu? Îndrăznim să spunem că nu suntem capabili să-I împlinim legea? Să ne ferească Dumnezeu! În
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
dintre a învinge ori a fi învins sufletește. În capitolul V, autorul ne vorbește despre importanța stăruinței în rugăciune și în slujirea Cuvântului divin. Astfel, prețuirea rugăciunii, pregătirea conștientă a predicii, evitarea împrăștierii sufletești și a căutării însetate de aprecieri lumești și de acțiuni ori de activități contrare vieții spirituale (lipsa rugăciunii, liturghii distrate, adâncirea în tot soiul de îndoieli) sunt doar câteva dintre aspectele la care ne invită să reflectăm serios, pentru a reveni la frumusețea preoției la care ne-
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
și la o fidelitate totală față de Cristos, în fața oricui așteaptă un răspuns din partea unui preot al Său. În capitolul VIII, autorul ne prezintă încrederea Apostolilor în rugăciunea către Duhul Sfânt și consecințele dezastruoase ale vieții sacerdotale în absența acesteia. Respectul lumesc, conflictele (personale sau belicoase), dialogul ecumenic și interreligios (evrei), pot fi depășite prin căutarea desăvârșirii noastre vocaționale în Cristos, de Care nimic nu trebuie să ne despartă pentru nici o rațiune. În capitolul IX, plecând de la reacția Sf. Ap. Petru față de
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]