2,817 matches
-
vieții care era altul decît cel de azi. Oamenii aveau timp, zilele se scurgeau lent, curțile grădinii cu frunzare boltite, bănci și mese, taifasuri, altă lume... Ce oameni! Își Întrerupse vorbirea și aduse masa și fotoliile de răchită și ne lungirăm la taclale, și tot vorbind, trecu o lună, două, cîteva luni și veni toamna și ploile, apoi un vînt nefericit de noiembrie, cîteva zile știu, că domnul Pavel părăsi această lume, era acum În sufragerie, Întins, drept, cu mîinile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nu văd Parisul. O viață Întreagă le-am vorbit elevelor mele despre Orașul Lumină, (despre iradierea culturii franceze, despre Regele Soare și Versailles, despre Napoleon, despre atîtea altele, fără să fi văzut Parisul măcar o dată În viață. Vorbirile noastre se lungiră În seara aceea pînă tîrziu, eram În afara timpului, călători fără noimă; doamna Pavel ne privea pe amîndoi, iradia de bucuria de a ne vedea În casa ei foarte luminată În seara aceea, o sărbătoare, prima după atîția ani de singurătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
-ne. Dobândind stima și încrederea ei pe câmpul de bătaie, avem acum fericita ocaziune d-a o face să ne-o acorde și pe tărâmul politic. Mult, foarte mult este de făcut și n-avem înainte-ne decât trei luni. Lungi însă sânt aceste trei luni pentru aleșii națiunii, carii prin suferințe și lupte au învățat a sta uniți, a iubi și a lucra. Se pare în adevăr o minune d-a face o parte din ce datori sîntem a face
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Rosetti pe alții îi mișcă, pe noi ne liniștește, tocmai pentru că nu sânt decât vorbe goale cari nu găsesc în noi nici un fel de rezonanță. "Ați percurs un ciclu întreg... " Ciclu de ce anume? De evenimente, de piese muzicale, de tablouri? "Lungi sânt trei luni pentru aleșii națiunii, cari au învățat a iubi și a lucra ". Aici reamintim ce-am zis mai sus. Pentr-un om serios trei luni sânt trei luni, nici mai mult nici mai puțin, încît nu înțelegem absolut
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
știu scrie, învățînd câteva fraze banale din gazete, s-au gerat în oameni mari și au luat masca, când de oameni de stat, când de reprezentanți ai nației, când de oameni de litere chiar, și tot ce ei făceau, fie lungi discursuri insipide și fără bun-simț, fie literatură plagiată, fie ignoranță botezată cu porecla de știință, fie pledoarii pline de sofisme, se traduceau din partea nației în plată peșin a tuturor actelor acestora de periclitare a bunului ei simț și a existenței
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mă despart, răspunse el, dar iată cum s-au dus dracului trei ani din viața mea, în care timp n-am putut nici să citesc ca lumea. Ar fi fost o compensație." "Bine, i-am răspuns, dar n-o mai lungi și încetează să mai vorbești în șoaptă în propria ta casă, cum ai făcut atunci când ai uitat imediat tot ceea ce îți făcuse, ceea ce îmi povestiseși și altele pe care nu mi le-ai povestit, dar care probabil că durează de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
scol la cinci, și până să plec la facultate pot lucra mai bine odihnit. E chinuitor să te prindă astfel somnul. Precis că iar am dormit patru, cinci ore în poziția asta." Mă întinsei și fui mirat că eram totuși lungit și nu simții atingerea familiară a cristalului de pe birou și a scaunului de sub mine. Deschisei ochii și atunci sării brusc în picioare. Nu la birou, ci pe o masă ruginită de fier adormisem. Un bec aprins spânzura în tavan. O
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
plin de sânge proaspăt. Respirai adînc: bine că se sfârșise. "Ridică-te, îi spusei, am ajuns departe, un final demn de timpurile moderne." Dar ea nu se trezi, nu dădu nici cel mai mic semn de viață. Mă apropiai, mă lungii alături de ea și îi șoptii în ureche: "Trezește-te, Matilda, ei, haide, o să scapi de mine, adio! Te așteaptă noua ta viață, sus, iubito, coșmarul tău a luat sfîrșit! Vei fi regina Angliei, supușii unui imperiu, deși emancipați, vor privi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
treacă prin cap să vină să te vadă, să-ți aducă și el ție o jucărie de pomul de Crăciun." "Mamă, zise băiatul cu o voce iritată și cu o expresie străină atât de maică-sa cât și de omul lungit în pat, hai să plecăm!" "Auzi, vrea să plece, nu-i pasă de tine, reluă ea fără intenția de a se ridica și să-l cruțe. Nici n-are de ce să-i pese." " Ieșiți afară că vă omor", șopti palidul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai aveam ce să mai văd, operase, fata asta, cu o rapiditate uimitoare. Își luase tot ce era al ei, nu mai lăsase nimic în urmă... Ba nu: "Vorbim la telefon"... Asta putea să nu mai însemne mare lucru... Mă lungii în pat, cu mâinile sub ceafă. În timp ce auzeam ușa de la intrare trîntindu-se. Nu tresării, știam că Matilda plecase și o luase și pe Silvia cu ea... Astfel începu pentru mine noul an, da, chiar anul de-acum, când scriu toate
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
te-am judecat în lipsă și te retragi fără curiozitate și dorință să afli de ce te-am judecat și să te aperi...), în timp ce eu m-am pregătit zăpăcită pentru clipa asta când aveam șă te revăd..." "O, da, exclamai, ce lungi sânt pregătirile tale!" "Sînt, îmi răspunse. Ce îți puteam oferi dacă veneam mai devreme?" "Nimic, zisei, chipul tău, ființa ta, privirea ta, surâsul, glasul tău minunat de altădată, toate acestea n-au însemnat niciodată nimic!" Se posomorî iarăși, se uită
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
era trecută în jurnalul de bord. Era vorba de o epavă. Nu știu dacă aparatul a fost accidentat sau abandonat. Ne-am ghidat după semnalul lui pentru a-l găsi. Am descoperit și pilotul. Aparținea unei specii necunoscute. Cadavrul era lungit într-un fotoliu de pilotaj, cu o gaură în piept cât o farfurie. Relatarea ei părea să o plictisească grozav pe reprezentanta ACE. Sau poate că femeia se săturase să audă a "n"-a oară același lucru. Oricum, consideră că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
-l înghiți deodată. Numai după ce Van Leuwen se ridică și ieși din sală, Burke observă privirea lui Ripley și încercă să o rețină. ― Las-o, îi murmură. S-a terminat. Ea-i respinse mâna și se îndepărtă. ― Exact, răspunse ea lungind pasul. Nu mai au să-mi facă. Îl ajunse pe Van Leuwen la ascensor. ― De ce nu trimiteți pe cineva la LV-426? Acesta o privi. ― Ar fi inutil, doamnă Ripley. Hotărârea comisiei este fără apel. ― Puțin îmi pasă de hotărârea comisiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cercetând: parcă tot cartierul se umpluse de-o familie de bunici, multiplicată la nesfârșit. Represiunea se declanșa instantaneu, brațul lung și corecțional al vârstei a treia se întindea cu viteză și precizie. Trebuia să fii masochist ca să stai. Urechile se lungeau, plecai acasă cu lobii calzi și înroșiți, ca un homar. Cum spuneam, începuturile simpaticei mele descoperiri de sine n-au avut loc nici pe străzi, nici în casa nu știu cărui prieten dornic să-și prezinte melcul tuturor celor interesați. Mă instalasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bucătărie de bloc: epave fără nume, eșuate-n liniștea pietroasă a căsătoriei, în fum de țigară și miros de borș. Cele normale, fără forme, alunecau direct în rochii stupide, înflorate, de felul care îți flutură vara prin autobuze: corpurile se lungeau în pânzele de BBC (un material textil comunist, nu postul străin de radio), oscioarele se transformau în ciolane, pielea albă, lăptoasă, creștea tot albă, lăptoasă. Mai descopereai și unele, puține ce-i drept, în care strălucea nebunia viitorului: mașini, dulapuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-i pompierul, dom’ profesor! Scuipă apă, să nu ia foc instalația!“ În schimb, aveam o slăbiciune pentru scena cu frizerul și clientul lui. Mă fascinase întotdeauna voluptatea frizerilor de-a te urechea, de a-ți pipăi ceafa sau a-ți lungi lobii urechilor, în căutarea unor fire de păr imaginare. Țăcănitul freudian al foarfecilor, prosoapele fierbinți, sertarele cu spirt și mărunțiș purtau toate un aer intim, curat, de prăvălie cu aparate de tortură. Îți închipuiai brațele prinse de niște clame de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
e aproape ca un copil, deși, de altminteri, excelent educat. Aș vrea să vă rog, mesdames, li se adresă iar fetelor, să-l examinați un pic, pentru că ar fi totuși bine de știut la ce e bun. — Să-l e-xa-mi-ne-ze? lungi generăleasa cuvântul și, peste poate de uimită, începu iarăși să-și mute ochii de la fiice la soț și înapoi. Ah, dragă, n-o lua în sensul ăsta... de altfel, cum vrei; eu mă gândeam că-i bine să fim drăguți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Aglaia. Dar, prințe, nu-i așa că-i frumoasă? — Foarte! răspunse înflăcărat prințul, uitându-se cu admirație la Aglaia. Aproape ca Nastasia Filippovna, deși chipul îi e cu totul altfel!... Toate făcură un schimb de priviri uimite. — Ca cine-e-e? întrebă generăleasa, lungind cuvântul. Ca Nastasia Filippovna? Unde ați văzut-o pe Nastasia Filippovna? Care Nastasia Filippovna? — Adineaori Gavrila Ardalionovici i-a arătat un portret lui Ivan Feodorovici. Cum, i-a adus lui Ivan Feodorovici un portret? — Ca să i-l arate. Nastasia Filippovna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu optsprezece! țipă Rogojin. Vanka Ptițân și Biskup mi-au promis că până la șapte îmi aduc patruzeci de mii. Patruzeci! Toate pe masă! Scena devenea extrem de urâtă, însă Nastasia Filippovna continua să râdă și nu pleca, dând impresia că o lungea cu bună intenție. Nina Alexandrovna și Vera se ridicaseră și ele de pe locurile lor și, speriate, tăcute, așteptau să vadă până unde se va ajunge; ochii Variei scânteiau, dar asupra Ninei Alexandrovna toate acestea aveau un efect dureros: tremura și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mei prieteni, generalul și Afanasi Ivanovici, care tot vor să mă mărite. Ia spuneți-mi ce credeți: să mă mărit sau nu? Voi face cum spuneți dumneavoastră. Afanasi Ivanovici păli la față, generalul încremeni; toți făcură ochii mari și-și lungiră gâturile. Ganea se prefăcu într-o stană de piatră. — Cu... cine? întrebă prințul abia deslușit. — Cu Gavrila Ardalionovici Ivolghin, continuă Nastasia Filippovna la fel de tăios, ferm și răspicat. Urmară câteva secunde de tăcere; prințul parcă încerca, dar nu putea să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nici nu le treacă prin cap... — Dați-mi voie, domnule Ivolghin, îl întrerupse deodată Ippolit, iritat, la ce bun tot acest galimatias (scuzați-mă)? Lucrurile s-au explicat acum, suntem de acord să dăm crezare faptului principal, așa că de ce mai lungiți această discuție dificilă și jignitoare? Poate doriți să vă lăudați cu abilitatea pe care ați dovedit-o în investigații, să vă etalați față de noi și față de prinț în toată strălucirea dumneavoastră de anchetator, de detectiv? Sau veți fi având cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să râdă, îl înghionti pe Kolea care stătea în picioare lângă el și îl întrebă iarăși cât e ora, trase chiar spre el ceasul de argint al lui Kolea și privi avid acele. Apoi, ca și cum ar fi uitat totul, se lungi pe canapea, își puse mâinile sub cap și începu să se uite în tavan; peste o jumătate de minut stătea iarăși la masă, cu spinarea dreaptă, și asculta flecăreala lui Lebedev, care se înfierbântase la maximum. — E o idee vicleană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
interlocutor. — Le e ciudă că nu vor vedea. — Deci și dumneavoastră credeți că nu vor vedea? — Nu vă instig; dimpotrivă, cred că e foarte posibil să vă împușcați. Cel mai important lucru e să nu vă supărați... spuse Evgheni Pavlovici, lungindu-și precaut cuvintele. — De-abia acum îmi dau seama că am făcut o greșeală teribilă citindu-le acest caiet! rosti Ippolit, privindu-l pe Evgheni Pavlovici cu o expresie subită de încredere, de parcă i-ar fi solicitat un sfat prietenesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pentru nepărtinire și ordine; dar fiți de acord, prințe, că nu puteam să-mi fur singur banii, deși s-au mai văzut asemenea cazuri pe lume... — Ah, Lebedev, ce plicticos ești!... strigă prințul nerăbdător. Treci la subiect, n-o mai lungi!... Prin urmare, mai rămân trei și în primul rând domnul Keller, un om instabil, un om băutor și liberal în unele cazuri, adică în ce privește buzunarul; în rest, ca să zic așa, înclinațiile lui sunt mai degrabă cavalerești, mai degrabă medievale, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de cele patru sute de ruble, pe care le-ai pierdut atunci, cu portofelul, despre care ai venit aici să-mi povestești în dimineața când ai plecat la Petersburg. Acum ai înțeles? — Ah, de cele patru sute de ruble vorbiți! exclamă Lebedev, lungind cuvintele, de parcă de-abia acum și-ar fi dat seama. Vă mulțumesc, prințe, pentru sincera dumneavoastră compătimire, care mă flatează peste măsură, dar... am găsit banii, chiar de mult. I-ai găsit! Slavă Domnului! — Exclamația este un semn de noblețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]