KorAP: Find »[drukola/base=lup & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...83 84 85 ...412 >

10,288 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564

mai nimerește, numai scursori. Cloaca aia împuțită are nevoie de un filozof; de un blazon pe care alături de sexul Caravellei să stea bufnița Minervei! Am pierdut partida, dar pe alt teren. Chiar dacă - până la urmă - unul dintre iepuri va sfâșia un lup alb, asta nu va mai însemna nimic. Am scăpat din vedere lucruri mai la îndemână. Sunt singur. Actorul - chiar adăpostit de Darling - e singur. Romancierul aidoma. Am fost, în mod sigur, cei mai dotați din Stațiune. Inteligența nu ne-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
propriul corp de armată! Câteva zeci de oameni care fac mai mult de cât un regiment, decât o divizie. Decât toată armata Regatului! Pentru că într-un spațiu mic, așa cum e Stațiunea, intimidarea e preferabilă terorii... În preajma Stațiunii au fost văzuți lupi albi. Apar atunci când frați de-ai lor se află captivi. Sau când sunt chemați! Exista, cândva, un vânător de lupi albi; se zice că ar fi fost ucis de către o haită, într-o țară vecină; le știa graiul, s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
toată armata Regatului! Pentru că într-un spațiu mic, așa cum e Stațiunea, intimidarea e preferabilă terorii... În preajma Stațiunii au fost văzuți lupi albi. Apar atunci când frați de-ai lor se află captivi. Sau când sunt chemați! Exista, cândva, un vânător de lupi albi; se zice că ar fi fost ucis de către o haită, într-o țară vecină; le știa graiul, s-a aflat pe urmă, urla ca ei. Un escroc: se oferea să apere satele de fiare; chiar el le aduna: unii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
s-a aflat pe urmă, urla ca ei. Un escroc: se oferea să apere satele de fiare; chiar el le aduna: unii spun că suna dintr-un corn... Romancierul l-a cunoscut; vorbește ca despre un erou. Doar Vânătorul de lupi albi mai poate - după spusele acestuia - să oprească haita ce se apropie. Vânătorul trăiește, poate să îl cheme, știe unde poate fi găsit, dar nu va face asta decât rugat de Consiliu. De către Magistrat, în persoană. Tot el zice că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
albi mai poate - după spusele acestuia - să oprească haita ce se apropie. Vânătorul trăiește, poate să îl cheme, știe unde poate fi găsit, dar nu va face asta decât rugat de Consiliu. De către Magistrat, în persoană. Tot el zice că lupii vor năvăli asupra Stațiunii din cauza piticilor. Trupa de călăreți pe lupi albi „Liliput”! Omuleții au vreo zece animale, pe care le chinuiesc, senini, călărindu-le pe deșelate. Fac turnee în tot Regatul; au fost primiți și la Palat. Se povestesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
apropie. Vânătorul trăiește, poate să îl cheme, știe unde poate fi găsit, dar nu va face asta decât rugat de Consiliu. De către Magistrat, în persoană. Tot el zice că lupii vor năvăli asupra Stațiunii din cauza piticilor. Trupa de călăreți pe lupi albi „Liliput”! Omuleții au vreo zece animale, pe care le chinuiesc, senini, călărindu-le pe deșelate. Fac turnee în tot Regatul; au fost primiți și la Palat. Se povestesc lucruri înfiorătoare despre lupii albi, or, piticoții îi freacă în fel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
Stațiunii din cauza piticilor. Trupa de călăreți pe lupi albi „Liliput”! Omuleții au vreo zece animale, pe care le chinuiesc, senini, călărindu-le pe deșelate. Fac turnee în tot Regatul; au fost primiți și la Palat. Se povestesc lucruri înfiorătoare despre lupii albi, or, piticoții îi freacă în fel și chip, fără ca fiarele să-și arate, vreodată, colții. Lupii erau aduși de mici, niște cățeluși, nimeni nu știe pe unde îi aflaseră liliputanii. Un călător a povestit, odată, că undeva, într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
le chinuiesc, senini, călărindu-le pe deșelate. Fac turnee în tot Regatul; au fost primiți și la Palat. Se povestesc lucruri înfiorătoare despre lupii albi, or, piticoții îi freacă în fel și chip, fără ca fiarele să-și arate, vreodată, colții. Lupii erau aduși de mici, niște cățeluși, nimeni nu știe pe unde îi aflaseră liliputanii. Un călător a povestit, odată, că undeva, într-un ținut îndepărtat, există un vânător care poate, oricând, să facă rost și de o sută de pui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
a povestit, odată, că undeva, într-un ținut îndepărtat, există un vânător care poate, oricând, să facă rost și de o sută de pui. Peste noapte a apărut un Comitet Cetățenesc. Nu pentru a lua măsuri împotriva presupusei invazii a lupilor, ci pentru a-l îndepărta pe Magistrat. Ceva nu prea lesne de împlinit, pentru că aproape trei sferturi dintre locuitori îl vor pe acesta în scaunul său, spre disperarea liderului grupării, suplinitor la școala de fete: „Nu se poate face nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
câteva luni. O tentativă perfidă de a salva Stațiunea, știi. Nu vei renunța, în pofida durerilor de cap, tot mai mari. Stațiunea nu mai are nici o șansă! Să vină Guvernatorul Țărilor Străine - KK - să o scape! CaCa! E vremea să năvălească lupii. Ningea; era Zăpada mieilor, când s-au năpustit lupii albi. Au gonit de-a lungul Stațiunii, spre prânz, vreme de un ceas, poate mai puțin, sfâșiind opt vilegiaturiști și șase localnici, din care doi omuleți. Soldații Garnizoanei și Gărzile au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
știi. Nu vei renunța, în pofida durerilor de cap, tot mai mari. Stațiunea nu mai are nici o șansă! Să vină Guvernatorul Țărilor Străine - KK - să o scape! CaCa! E vremea să năvălească lupii. Ningea; era Zăpada mieilor, când s-au năpustit lupii albi. Au gonit de-a lungul Stațiunii, spre prânz, vreme de un ceas, poate mai puțin, sfâșiind opt vilegiaturiști și șase localnici, din care doi omuleți. Soldații Garnizoanei și Gărzile au răpus paisprezece fiare: haita, după părerea multora, număra peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
opt vilegiaturiști și șase localnici, din care doi omuleți. Soldații Garnizoanei și Gărzile au răpus paisprezece fiare: haita, după părerea multora, număra peste o sută. După ce sălbăticiunile au dispărut în alb, târgoveții s-au repezit, imediat, să se răzbune pe lupii liliputanilor, i-au ucis cu ciomegele; niște câini mari, prostiți. Piticii care s-au opus au fost călcați în picioare. Chiar au primit și destule măciuci, de vreme ce patru au fost găsiți morți, iar nouă și-au dat duhul pe urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
pe târgoveți din asasini în justițiari; îl vor urma, așa crede... § Ai ucis piticii. I-ai schilodit. Le-ai aprins casele, i-ai gonit. Pentru a dovedi înclinația spre crimă a personajului colectiv. Pentru a-l introduce pe Vânătorul de lupi albi în roman, mai degrabă. Și haitele sale; te urmăresc și-n somn, stârnite de acesta: o marotă sau o dereglare psihică; visezi, noaptea, tot mai des, lupi albi: nu poți să mai scapi de propriile-ți născociri. Femeia solară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
spre crimă a personajului colectiv. Pentru a-l introduce pe Vânătorul de lupi albi în roman, mai degrabă. Și haitele sale; te urmăresc și-n somn, stârnite de acesta: o marotă sau o dereglare psihică; visezi, noaptea, tot mai des, lupi albi: nu poți să mai scapi de propriile-ți născociri. Femeia solară, Femeia cu părul roșu, Ceasornicarul, Magirus revin obsesiv; personaje nemulțumite de destinul lor; îți vor invada existența. Pentru a scăpa, ai două posibilități: mori sau încerci, în alte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
să-l oprești; n-o faci, ți-e lene. Este o emisiune literară, parcă ai mai văzut-o de zece ori, se tot bate apa-n piuă, cei strânși în studio se simt bine, râd, se aprind; sunt două generații; lupii tineri își arată colții, cei bătrâni își zburlesc părul, niște smocuri. Se discută despre cărți, le desființează sau le îmbunătățesc. Se pricep: pot să povestească chiar și o sculptură. O pictură, o dovedesc uneori. Unul descrie o simfonie. S-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241

sufletului. Și ce altceva mai mult decât propria operă marchează proprium-ul unui artist? Tot mergând, ajunseseră lângă logia unde se afla târgul. Filosoful se opri, aplecându-se spre una dintre țâșnitorile din bronz ale fântânii În formă de cap de lup. Dante sorbi și el puțin din apa căldicică. Simțea cum se reaprinde arsura febrei. Cred că ai dreptate, reluă Augustino. Poate că Ambrogio a greșit atunci când s-a hotărât să modifice proiectul. Priorul Își șterse buzele cu mâneca. — Care va să zică, subiectul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
prețuiau. Dante roși, cuprins de o văpaie de orgoliu, și era cât pe ce să recite și restul sonetului, dar se Înfrână. Ceva din privirea celuilalt Îl Îndemna să rămână În gardă. Înapoia trăsăturilor de vulpe se ascundeau colții unui lup. Se mărgini să Îi mulțumească scurt. — Mă aflu aici ca să Îți cer un ajutor pentru cercetarea mea, zise el apoi. Am aflat că, Înainte să ajungi la Florența, ai trăit la Roma, În mânăstirea de pe lângă San Paolo fuori le Mura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
Noffo Dei se confrunta cu morții. Acum, când se mișca printre cei vii, părea Împiedicat, ca și când s-ar fi simțit nelalocul lui. Dante se opri lângă o coloană, spre a reflecta o clipă și a se pregăti pentru Întâlnire. Așadar, lupul venise la stână. Dimpreună cu bandiții lui. Cine le permisese unor oameni Înarmați să pătrundă În Palatul priorilor, fără ca garda să fie alertată? Șovăi o clipă: poate că ar fi trebuit să se Întoarcă și să adune câțiva soldați, Înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
plecat să Îți cer audiență, messer Alighieri, contravenind uzanțelor Bisericii și convingerilor mele personale, Începu inchizitorul. Cred că păstorul cel bun trebuie să urmărească oaia pierdută În noapte, chiar pe furtună și În pustie. Însă dacă oaia se preschimbă În lup și se preface că s-a rătăcit pentru a-l atrage pe păstor departe de turmă, atunci păstorul trebuie să facă grabnic cale Întoarsă și să se Înarmeze. Alegoria dumitale e sinistră, frate. Oare eu să fiu oaia În straie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
se preface că s-a rătăcit pentru a-l atrage pe păstor departe de turmă, atunci păstorul trebuie să facă grabnic cale Întoarsă și să se Înarmeze. Alegoria dumitale e sinistră, frate. Oare eu să fiu oaia În straie de lup? Sau Întreaga Florență, pe care eu o reprezint? — Dumneata nu reprezinți nimic, messer Alighieri. Iar foarte curând vei avea măsura exactă a acestui nimic. Dar, deocamdată, joci un rol care te impune atenției noastre. Și numai pentru asta mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209

deci fără implicații de natură penală. În plus, cât Încă n-am Început, ai dreptul s-o accepți ori nu. Dumneata hotărăști. M-am uitat spre el intrigat, cu un Început de tulburare: vorbea serios ori se juca de-a Lupul cel Rău și Scufița Roșie cu mine? Ce naiba erau prostiile astea și unde vroia să ajungă, În fond? Să mă impresioneze, să mă sperie, să mă facă să renunț? Nu Înțelegeam: dacă se răzgândise, n-avea decât să mi-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284

focului. Apoi aude numai patru, apoi numai trei, apoi doi și la urmă unu singur, ăl mai ăla, scheunând de ceasu morții. Se scoală Mădălina, se piaptănă, își pune ea, cătrința și brâul ăl roșu, că nu ieșea oricum, chiar lup să fi fost, se uită oleacă într-un ciob, mai netezește ici, mai îndreaptă colo și până la urmă, încălțându-și botforii, iese. Afară, cine era, așa, cam la zece-douăzeci de pași? — Ursu! - mormăi Stejeran. — Dar ce urs, fraților, ce urs

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
hârciogi. Ei aplecară cu lăbuțele un spic de grâu, luară strictul necesar de boabe și se făcură nevăzuți. Era liniște și pace adâncă. Se auzeau doar sfârâitul nefericitului iepure și, din când, în pădure, boncăluitul vreunui cerb ori sunetele unor lupi. Deasupra de tot, în azuriul cerului, se zărea, făcând cercuri tot mai mari, cu aripile larg întinse, o vrabie. în vârful stejarului multisecular sub care fusese aprins focul, două veverițe săreau poznașe din creangă în creangă, desfătându-se cu fumul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
șadă, dar când ridicară privirile, încremeniră: întreaga sală, mare cam de 37 de stânjeni pătrați, avea pe cei patru pereți o mulțime de capete împăiate, unul mai fioros decât altul și toate cu limba scoasă. Erau capete de urși, de lupi, de vulpi, de râși, de țapi, de cerbi, de zimbri, de bouri, de mufloni, de nevăstuici, de bursuci, de jderi, de ienuperi, de vultur, de ulii, de corbi, ba chiar, lângă ușă, și un cap stingher, cu o inexplicabilă expresie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
decât toate? — Bunul măgar! - răspunseră într-un glas boierii. Și măgarul, desigur - răspunse cam încurcat Sima-Vodă - deși nu mă gândeam la el, ci la păstor. Căci păstorul e acela care duce turma spre cele mai bune pajiști, el are grija lupilor, el tunde turma când turmei îi e prea cald, el mulge turma când turma mai dă lapte. Un păstor bun poate face dintr-o numeroasă turmă slabă o minunată turmă mică în stare să pască și-n locurile pe unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]