6,186 matches
-
țară/ De orgolii și de ură/ De prin colțuri - sare zgură/ Și ne-aduce iar ocara.” (Vocile străbune - Cetatea Bologa, Sufletul nostru nu-i de răstignit, Blestem, Sătui de minciună, Plecați ni-s copiii ... , Revoltă). Ridicând privirea către cer (omul - lut moale în mână Olarului Primordial), poeta simte că salvgardarea poporului român este regasirea credinței, prin care se întărește speranța și se vindecă neîncrederea: „Doamne, te rog să faci Tu o minune/ Păzește glia noastră românească/ Adună-i fii-acasă-n vremuri bune
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
sau în încăperile trăinde ale fiindului său bolnav se află o altă entitate, pentru că așa cum sunt prezentate viețile în creația sa poetică sunt departe de a fi semeni ai lumii de ziuă: „Cei vii se mișcă și ei descompuși, / Cu lutul de căldură asudat; / E miros de cadavre, iubito, / Și azi, chiar sânul tău e mai lăsat” (Cuptor). Imaginile sunt apocaliptice și, într-un astfel de mediu, ce poate fi mai expresiv decât negrul, ca taină și palidul/galben ca loc
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
au pitit în doi sâni ca-n două țurloaie de minuni. am stat la poarta ochilor tăi, îngenuncheat ca magul de dragul coapselor tale de lapte, sorbindu-ți făptura în șoapte. te rog, angajază-mă sculptor de-o zi, din fermecătorul tău lut, eu am făcut, o nouă zeiță de marmură albă, i-am pus la gât o salbă, pe buze un zâmbet de sfântă și-n glasu-ți vocale ce cântă. Referință Bibliografică: privirile mele / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PRIVIRILE MELE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358367_a_359696]
-
și aici, pentru un bănuț în plus. Ne-am bucurat că l-am putut descoase puțin și așa am aflat că în acel în local puteai servi cea mai bună porție de “kleftiko”- friptură lăsată într-un cuptor încins, din lut, închis etanș timp de cel puțin opt ore, sau carne de miel stropită cu vin alb și pregătită în vasul de lut denumit “tsoukala”, garnisită cu roșii și chimion, cu o bucată de pâine caldă, cu susan și anason, alături
PAFOS de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358344_a_359673]
-
acel în local puteai servi cea mai bună porție de “kleftiko”- friptură lăsată într-un cuptor încins, din lut, închis etanș timp de cel puțin opt ore, sau carne de miel stropită cu vin alb și pregătită în vasul de lut denumit “tsoukala”, garnisită cu roșii și chimion, cu o bucată de pâine caldă, cu susan și anason, alături, sau un desert absolut magnific, pregătit din fructe, semințe și chiar legume (îndeosebi roșii și vinete), așezate într-un sirop gros, foarte
PAFOS de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358344_a_359673]
-
Acasa > Versuri > Farmec > A CÂNTAT COCOȘUL... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 468 din 12 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului A cântat cocoșul și mai cântă încă, Lepădarea surdă ne-a rămas în lut, Unde ești tu, Petre, inimă de stâncă? Hohotește plânsul după cel vândut! Floarea de durere a-nceput să ningă Patruzeci de zile de tăceri și post, Nu auzi cum răii cu putere strigă- „ Răstignit să fie Împăratul nost ’! ” Ochii Lui
A CÂNTAT COCOŞUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358442_a_359771]
-
Azi e vineri, Doamne, să adorm nu știu, Spinii îmi înțeapă peste tot Vederea, Mortul de pe cruce, încă nu e Viu, Dar aud cum vine, vine Învierea! A cântat cocoșul și mai cântă încă, Lepădarea surdă ne-a rămas în lut, Unde ești tu, Petre? liniștea-i adâncă- Hohotește floarea după cel pierdut... Referință Bibliografică: A cântat cocoșul... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 468, Anul II, 12 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Nicolae Nicoară Horia
A CÂNTAT COCOŞUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358442_a_359771]
-
spunea? 'Ncepu să și-o dorească! Odată, chiar a îndrăznit, Să vină și să-mi ceară, În schimbul nemuririi lui, ...o biată primăvară: Să-l îl distrug, să-l fac pământ! (Era îndrăgostit!...) Să-l fac iar, și pe el, ...din lut, ...ca ”cea” de pe Pământ. ─Cunosc, ...Sfinția Ta, ...ce spui! Cunosc povestea lui... Ca toți românii, l-am citit: Și eu știu versul lui. Nu știi nimic! ... Ce zici că șii, Sunt simple ”poezii”!... Mă iartă-acum, Sfinția Ta! Poate-am nesocotit
(MIHAI EMINESCU – IN MEMORIAM!) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358449_a_359778]
-
strălucind Și care-n Mare piere. M-am dus la Tatăl-Creator Purtând în piept iubirea Pentru-acel chip fermecător Să-mi ieie nemurirea: „Din haosul ce m-ai făcut, (...sătul fiind de haos), Te rog să-mi dai un chip de lut, Și-o clipă de repaos!” Dar cum putea Înțelepciunea Să-mi dee ce-i ceream, Când eu habar n-aveam pe cine Atât de mult iubeam? Mă luă încet, cu binișorul Și-mi spuse părintește: ─” Pe cine vrei tu a
(MIHAI EMINESCU – IN MEMORIAM!) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358449_a_359778]
-
iubeam? Mă luă încet, cu binișorul Și-mi spuse părintește: ─” Pe cine vrei tu a urma, De pe pământ? Privește!” Și-n loc, ca eu, pe ea, s-o văd A fi iubita mea, Din clipa când i-am dispărut, Un ”lut” îmbrățișa... Lucirea-aceasta-a ta de geniu Nu-mi pare prea umană. Departe, văd că ești o Stea: Impuls către ”nirvană”! De aproape totuși, ești un om, Poate, ...cam întristat, Precum văd seara Luna mea, Te văd de-nsingurat... Lumina ta
(MIHAI EMINESCU – IN MEMORIAM!) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358449_a_359778]
-
ea privea spre mine: Cobori în jos” - mă rugă iar − „...Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n viața mea și-n gând, Norocu-mi luminează!” Ia spune-mi: Tu, mai coborai (De-aici, ...acolo-n Mare!) Când dragostea-ntr-un chip de lut E doar o-mbrățișare?... Te recunosc al meu ”Luceafăr”! Odă-ți aduc, te cânt: Fii simbol veșnic omului romantic, pe Pământ! ...................................... Avea dreptate, Astrul meu, Mai mult decât se poate! Din înălțimea Geniului, Altfel le vezi pe toate! ...M-am
(MIHAI EMINESCU – IN MEMORIAM!) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358449_a_359778]
-
doamna, mai cânta la chitară autoportretul frunzelor. Am iubit-o în orașul putrezit într-un gând, măi șchiopata vântul printre sâni de sărut, măi zornăiam pe crucea ei din când în când, măi mă nășteam fântână din trupul ei de lut. SONET Plecasei într-un vânt de seară, Ținând în mână umbră ta subțire, Toamna-și lașase frunzele la gară, Un felinar își atârnase luna în privire. Murise strada-n mahalale, Copaci târzii se despuiau de vise, O ceață suie se
POEZII DE DRAGUL TAU de GEORGE BACIU în ediţia nr. 546 din 29 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358020_a_359349]
-
am atârnat ochelarii de gulerul noptierei, și ți-am adunat într-o silabă surâsul părului, cu care-mi nechezi, la vecernii, sărutul. Stau de vorbă cu ceașca de ceai și pe umărul ei îmi așez cotul gurii, vioară în orchestra lutului, în care suspină ca-ntr-un budoar trecutul. Azi, sprijinit în bastonul toamnei cu mersul tăcut, îmi pun pălăria plictisită de atâtea riduri și, ca un copac legănat în șezlongul târziului , scârțâi într-un cântec din tine căzut. O emoție
PRIMA FILA DIN JURNAL de GEORGE BACIU în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358022_a_359351]
-
peste care așternu o față de masă țesută la război de soția sa, două canapele făcute de el din dulapi din lemn de salcâm. Tușa Floarea aduse o pâine cât roata carului, coaptă pe vatră în cuptorul de alături, farfurii din lut ars smălțuit pline cu caș și brânză, ceapă și ce era mai important, o oală mare din argilă arsă frumos colorată cu motive florale, plină cu zamă de cocoș. Era o ciorbă fierbinte, deasupra căruia pluteau steluțe de grăsime ce
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358050_a_359379]
-
murmurând mă întorceam Spre gânditoarea mea colibă de la marginea lumii, Femei în purpură se fereau:ele râdeau, eu plângeam, Și toți mă disprețuiau, toți nebunii Ajuns la sărmana mea iubită mă înfășurai cu Întunericul și adormii Pe patul trufași de lut... „Antirăzboinicele” lui Stelaru arată un ins cutremurat, izbit de absurdul măcelului, torturat de scene goyești cu himere de apocalipsă, cu strigăte contra morții. El se vede un zeu rănit, fără ideal plin de obsesia morții: Între zidurile mele a venit
DIMITRIE STELARU- POETUL HALUCINŢIEI ŞI AL DISPERĂRII EXISTENŢIALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358082_a_359411]
-
urniciorul meu. 13 Norocul s-a dus, e risipit, De cele patru vânturi lovit. Ooo, acum ce am să fac!? Semn rău pentru mine, fiică a regelui dac! LICINIUS Dar, nu este nici-un semn S-a spart un urnicior din lut ars la flacără de lemn. DOCHIA E blestemul lui Zalmoxis. Tu nu ști străine! De blestemul ce-a căzut pe mine. ZADA Sacrilegiu îl voi lua asupra-mi, fiice ale zeului dacilor, Dragile mele nouă surori, mistuite de dor. Când
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ, ÎN TREI ACTE, TABLOUL I de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358021_a_359350]
-
Te naște, lumea e tristă și pribeagă, dă-i dragostea de-a cunoaște. ai pus zăgaze între noi, dar eu m-am avântat în luptă să ne vedem doar amândoi, deși aveam o lance ruptă. m-a oprit din cale lutul din care-am fost și eu făcut și m-a bătut adesea vântul, c-am fost și surd, am fost și mut. eu caut căile luminii și parcă văd c-ajung murind să nu culeg decât toți spinii pe care
RUGĂCIUNE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 582 din 04 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358114_a_359443]
-
bătut adesea vântul, c-am fost și surd, am fost și mut. eu caut căile luminii și parcă văd c-ajung murind să nu culeg decât toți spinii pe care viața îi cuprind. de ce-ai făcut ispită moale din lutul Tău atât de sfânt și nu te-ai arătat în cale, să Te cunosc și să Te cânt? sâmbătă, 4 august 2012 Referință Bibliografică: rugăciune / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 582, Anul II, 04 august 2012
RUGĂCIUNE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 582 din 04 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358114_a_359443]
-
ta! - Împărtășește-mi din fericirile și necazurile pământești! - Aici pe pământ, lacrima se întrepătrunde cu surâsul, durerea cu bucuria, iubirea cu indiferența... Gustăm pe rând din ele, ca să putem să ne cunoaștem în profunzime latura umană, să putem rămâne oameni - lut suflat de boarea caldă a eternității, îi spun cu resemnare în glas lunii - măreață prințesă. Ea îmi zâmbește tainic, de parcă ar înțelege cum e să fii om. Eu o răsplătesc cu o lacrimă de vise, într-o noapte de primăvară
LUNA, CONFIDENTA MEA de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358105_a_359434]
-
Că știau că sângeri, slabă. Și-au făcut să fie roabă Fata ta cea basarabă, I-au făcut coșciug din lemne Și-au avut purtări nedemne, Limba ei să o îndemne La remorca altor semne, I-au golit de oase lutul Și i-au arestat trecutul, Floarea i-au bătut cu cnutul, S-au purtat cu ea ca mutul, Care-și molfăie sărutul, I-au golit de steme scutul, Pân-a plâns în maluri Prutul. Mamă, ți-au furat o fată
BASARABIA, PĂMÂNT ROMÂNESC de ION C. HIRU în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358128_a_359457]
-
mai domol: Uite-l cum sună..., e gol! Că-n dovleac îmi ai semințe... Și cu cap te-a înzestrat? Carnea, cum ți-a pus pe oase! Când erai humă cleioasă; Și-n gură ți-ar fi suflat... Că din lut ești zămislit, El cată și te prostește... Crezi ce popa-ți povestește? - Cap de cretă-nțelenit! Pentru acele dobitoace. Și cu dragoste m-atinge Domnu’ urechea-mi întinde, Iar vorbesc: „Mie nu-mi place!” Și blănița-i cu cârcei? Coada, cică
LA ŞCOALĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357552_a_358881]
-
în florile de mai să miros a tinerețe frunzele trufase suite pe ramuri îmi întorc spatele căutând reflectoare cochete primăvară mea zgribulește a lapoviță blândețea - inundată de ninsoarea fluturilor rătăciți dacă vrei să vezi visul liniștii râvna adâncului ascuns în lut plânsul trunchiului scorțos dacă vei auzi animalul speriat creangă rănită de colțul cerului poate vei atinge mâna mea în aparență Suzana Deac ... Citește mai mult Moare primăvară la pasMă mut în florile de maișa miros a tinerețe frunzele trufase suite
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
pianului Chopin mergi pe firul sunetului și vei găsi pietre albastre, galbene și verzi așteptându-te cu povești își ascute vocea care zace în iarbă în tine, în grâul izbucnit în pâine mergi pe firul pântecului curbat îl transformi în lut să ... Citește mai mult Mergipe firul apei când nu merge nimenimergi pe firul apei care curgecum curge dealul spre marepierzându-se în câmpii verzui-galbeneunde umblă visele desculțemergi pe firul aerului care atingevietățile și zorile în amorțireumbrele sufletului lipite debasmul lormergi pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
de mâine rămâne neaprinsăpotecile codrului se leagănăîn delirul pianului Chopinmergi pe firul sunetului și vei găsi pietrealbastre, galbene și verziașteptându-te cu poveștiîși ascute vocea care zace în iarbăîn ține, în grâul izbucnit în pâinemergi pe firul pântecului curbatîl transformi în lut să ... XXXIII. FUGĂ, de Suzana Deac , publicat în Ediția nr. 329 din 25 noiembrie 2011. Fugă Ana și-a pierdut mama înainte de vreme, în condiții tragice. A trecut greu peste această perioadă dificilă. Cum și-a asigurat autoapărarea? Prin atac
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
din toate cânturile, înălțându--ne până ce, încet, încet, ne pătrunde puțina veșnicie. Picuri de ploaie, lacrimi pe care doar cerul le mai poate plânge, dintr--un dor topit pe chipul blând al Nemuririi, botezul mult așteptat. Nu e totuna să fii din lut sau din pulbere de stele. Doar sufletul știe ajungerea pe țărmul liniștii, acolo unde ne întâlnim cu dorul lăsat tare de demult. Pe drumul acesta îmi primenesc trupul cu apa izvorului neprihănit, alunec printre vise în miez de noapte, alerg
IMBRĂŢIŞARE de DOR DANAELA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357583_a_358912]