5,376 matches
-
în paginile cărților spre mângâiere și iluminare. Se preumbla în ceasurile libere, privea în jurul său oprindu-se asupra celor mai mici amănunte: observa felurimea ierburilor, a arbuștilor, a plantelor, a micilor animale ce se ascundeau în tufișurile și ungherele grădinii mânăstirii. Natura era o carte imensă, mult mai grăitoare decât paginile cărților, dar nu era ușor de priceput acel limbaj al culorilor și al sunetelor, al glasurilor tainice, al nuanțelor, al tresăririlor părelnice, al aluziilor. Își zise: învăț mai bine din
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să verifice dacă tânărul dominican ar fi fost, și până la ce punct, în stare să stea departe de comunitate și să trăiască singuratic printre cărți. Studia douăsprezece ore pe zi, uneori vorbea de unul singur în timp ce se plimba pe coridoarele mânăstirii sau ducea câte un dumicat la gură nepăsător, bolborosea fraze în latină, în greacă, în dialectul calabrez, precum un bătrân nebunatic incapabil să se concentreze lăsându-se în voia unor sunete din amintiri de mult trecute. Câteodată uita de sine
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
neștiutor de ce-i în inima lui. Apoi tăia lemne, lovind strașnic cu toporul: din trei lovituri ar fi fost în stare să doboare un stejar. Nu izbutea să-și explice de unde-i venea stăruitoarea dorință de a da foc bibliotecii mânăstirii: ajunsese chiar să îmbibe câteva cârpe în chiupuri de ulei, dar ceva îl oprise: un impuls contradictoriu îl împiedicase să-și ducă la bun sfârșit gestul nebunesc. Își închipuia flăcările înalte și necruțătoare devastând cu scrâșnetul lor vechile pagini manuscrise
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fizică că se afla între două uragane. Simțea contradicția dar era fericit, cum adesea i se întâmpla, convins că în contradicții ființele omenești află motivele autentice ale existenței și le folosesc ca instrument de cercetare. De ce oare ceilalți călugări din mânăstire se mirau de puterea lui de taur atunci când punea mâna să care lemne, să sape sau să transporte greutăți enorme? Nu-și dădeau seama că era îmboldit de o energie ce se revărsa precum un râu? Chinuit de acele îndoieli
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ești încă prea mic, dragul meu, și nu e bine să te bagi în asemenea treburi. Dar cei mari de ce au voie? Du-te acum, fiule, am atâta treabă pe cap, vorbim noi altădată, te-a căutat preotul azi-dimineață. Când mânăstirea se mistuia în tăcerea totală a nopții, întreruptă când și când de cântatul unor cocoși nebuni care luau licuricii drept geana zorilor, Tommaso se învârtea pe salteaua lui pradă unei devălmășii de gânduri chinuitoare. Mai înaintea tuturor unul îl muncea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
preumbla prin grădină când Starețul porunci să fie chemat cu obișnuita furie a leului; pricepu că ceva nu e-n regulă, căci mesagerul era fra' Leonzio, aducător doar de vești rele: Fra' Tommaso, superiorii au hotărât să te menească altei mânăstiri; le e teamă că aici te-am răsfățat, îngăduindu-ți prea multe libertăți. Starețul i-a dat binecuvântarea, îi porunci să-și facă bagajul, nu-i permise să-i sărute mâna și nici să îngenunchieze; iar Tommaso se zăpăci, bolborosi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
prea multe libertăți. Starețul i-a dat binecuvântarea, îi porunci să-și facă bagajul, nu-i permise să-i sărute mâna și nici să îngenunchieze; iar Tommaso se zăpăci, bolborosi un fel de mulțumire, începu să-și scarpine ceafa. În mânăstirea San Giorgio avusese timpul și șansa să studieze și să se odihnească, să mediteze și să se entuziasmeze, să scrie poezii și însemnări de filosofie, să se ocupe de el însuși și de natură, să nu fie deranjat în lungile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și să scrie trăgând cu urechea la lecțiile lui Agazio Solea, acum devenise un flăcău și citise mii de volume de zoologie, botanică, chimie, ezoterism, biologie, anatomie, teologie, drept, literatură. Venise momentul să pună ordine propria-i gândire. VI La mânăstirea de la Nicastro, Tommaso își contiună studiile devenind conștient de ideile sale -revoluționare; sprijinul și-l caută în biserică, nicidecum în afara ei. Vrea să curețe de mucegai creierele cardinalilor și să înlăture opreliștea dintre conceptul de Dumnezeu și cel de Natură
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
că am luat-o razna. Starețul ar dori să fie înțelegător, Tommaso se bucură de bunăvoința stăpânului acelor locuri, iubitor fiind de cărți și de oameni cultivați, și nu are nicio pornire de a-l contrazice pe cel ce furnizează mânăstirii provizii și privilegii de tot felul. Ești tânăr, dorința ta de a cunoaște se va potoli, vei înțelege că Dumnezeu nu se poate coborî până a se înfrăți cu iarba sau cu un cintezoi. De ce, ce vedeți rău în iarbă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
perverti sau sufoca; sunt acuzat că aș avea o minte stricată precum cea a unui oarecare Beranardino Telesio din Cosenza. De ce vor ei să ma tundă ca pe o oaie și să mă facă să pasc în tot locul? În mânăstire iau naștere două facțiuni opuse: una e fascinată de tânărul dominican din Stilo, cealaltă îl urăște, îl spionează, îl dușmănește, încearcă să-l elimine. El își vede de treabă, ca de obicei, studiind cu multă tragere de inimă, și făcând
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
turme de animale; dar dacă unul își face nevoile, ele dispar de-acolo și se nasc în altă parte, fugind de mirosul urât. Din pricina situației ce se crease, Abatele n-ar șovăi să-l dea pe mâna Inchiziției; acum în mânăstire nu mai e pic de liniște, biblioteca rămâne deschisă până târziu, cărțile pline de praf și roase de molii sunt scoase de pe rafturi și lavițe. Pare să se stârnit un vânt de primenire ce-ar putea deveni periculos și ar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
discută prin argumente pro și contra. Adesea îi ies din gură și erezii, iar un Stareț nu poate rămâne nepăsător la așa ceva. Numai că trebuia să dea ochii cu acel binecuvântat stăpân și baron care făcea atât de multe pentru mânăstire, trimițând saci de făină și de legume, claponi, miei, putini de brânză. În afară de asta, Baronul trimitea adesea trăsura ca să-l ia pe fra' Tommaso. Îl invita ca pe un oaspete de seamă la prânz sau la cină. Îi plăcea să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
asta adesea îi face nesuferiți. Apropo, am lăsat la intrare în scrin pe Cavalca 23 și pe Filelfo 24 pe care ați binevoit să mi-i împrumutați. Adevărul e că mulți scriu fără o chemare anume. Tommaso se întorcea la mânăstire cu traista mereu plină. Printre volume se strecurau însă și bucăți de salam și brânză timise Starețului care, în fața acelor daruri, se minuna ca un copil și se prefăcea că nu vede printre ele opere pe care un tânăr dominican
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
care un tânăr dominican n-ar trebui nicodată să le citească. De îndată ce intra în chilie, așeza la vedere pe măsuță volumele luate cu împrumut. Începea să citească și ca prin farmec uita de lume și de obligațiile de călugăr față de mânăstire și chiar și de regulile comunității în care se afla și trăia. I se aduceau la cunoștință lipsurile, era mustrat, iar el, confuz și surâzând, cerea iertare fără vreo altă explicație. Dionisio Ponzio transferat odată cu el la intervenția unui unchi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
el la intervenția unui unchi care ocupa un loc important în iererhia Ordinului încerca să-l facă a înțelege că nu putea să se izoleze în asemenea hal, riscând a-i scoate din sărite pe toți confrații: Tommaso, viața de mânăstire are regulile ei, chiar dacă ție nu-ți plac, te rog să le respecți. Lipsești la slujba de dimineață, întârzii la prânz și la cină, consumi prea mult ulei de candelă, lași în urmă zidurile astea de fiecare dată când te
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
nici eu nu împărtășesc cele ce-ți spun, dar numai eu pot să ți le zic cu sinceritate, ceilalți se ascund din ipocrizie sau te pârăsc, și nu-i departe ziua când o să fii din nou gonit, trimis într-o mânăstire unde o să fii silit să trăiești ca un soldat spaniol. Ai dreptate, Dionisio, dar când mă cufund în studiul unei cărți, uit până și de mine. Dionisio râdea, după care: Au dreptate așadar cei care spun că-l egalezi ca
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
care îi strivea pe toți, devenind aproape insuportabil, tânărul însă fiind un simplu călugăr fără funcții ierarhice. Crezi că ar frebui să ajung la o împăcare cu mine însumi, așa-i? Ești parte dintr-o familie și trăiești într-o mânăstire, asta trebuie să-ți amintești. Dar realitatea ca atare nu are o limpezime ce se percepe fără suspiciuni de tot felul? Fiecare percepe ce poate sau ce vrea. Răutatea și mărginirea călăuzesc judecata superiorilor noștri. Dar scopul nostru nu poate
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
limpezimea cu care vrei să percepi realitatea. Eu, ca și tine, cred în certitudinile devenirii, acestea sunt substanța vieții. VII Părea ceva imposibil! Arhiepiscopul urma să oficieze liturghia în Catedrală! Dar Telesio nu era oare considerat un Anticrist? Atunci când la mânăstire era văzut cu De rerum natura în mână, se făcea gol în jurul lui ca în jurul unui ciumat, cu spaima întipărită pe față, cu teama de a se compromite; acum Biserica însăși îl copleșea cu onoare pe filosoful din Cosenza. Nu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fericire Ponzio rămăsese cu ceilalți, cel puțin putea să-i înduplece pe calomniatorii care, cu siguranță, în acele clipe nu conteneau să-l ponegrească, să-i scoată tot felul de vorbe, fără să pregete a trage concluzia că dacă în mânăstire era impusă o disciplină excesivă, era vina lui Tommaso, cel ce stârnise în chip exagerat bănuielile superiorilor. Prin retragerea lui în grabă ratase posibilitatea de a-l saluta pe Baron și pe Baronesa fiică. Ce bine îi stătea în rochia
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
haosul acelei stranii spovedanii, a acelei grăiri în cascadă, se regăsea ceva intrigant și atractiv laolaltă, mai ales în acea împrejurare. Fusese o zi lungă, iar la gestul săvârșit în Catedrală adăugase fuga de confrați; trebuia să se întoarcă la mânăstire acum, fără întârziere și cu prefăcută smerenie. Cu siguranță, fuseseră pregătite fulgere și tunete spre a-l întâmpina, de trebuia să se apere fără a ofensa pe cineva. Și-n plus trebuia să găsească o motivare, plauzibilă și satisfăcătoare, pentru
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Romei și pentru Arhiepiscop. L-a salutat pe însoțitorul său de ocazie și plecă. Luându-și o atitudine supusă și umilă, repetându-și c-o să stea liniștit și că n-o să se lase provocat în niciun fel, bătu la poarta mânăstirii. Nimeni nu i-a reproșat nimic. Călugărul de la poartă l-a salutat ca de obicei, ceilalți călugări au rămas tăcuți în rugăciunile lor sau în ceea ce aveau de făcut în acele momente, și Tommaso se duse drept în chilia sa
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ziua următoare nu se pomeni de respectiva întâmplare. Un fel de conspirație a tăcerii, se evita subiectul funeraliilor lui Telesio, nici măcar Ponzio nu scotea o vorbă. Ce se întâmpla? Ce se pregătea? Tăcerea se destrămă atunci când Abraham se prezentă la mânăstire și ceru să vorbească cu el. Călugării se aprinseră, șopteau pe la colțuri mirați, ridicau glasul împotriva acelui om, nebăgându-l în seamă pe Tommaso și pe oaspetele său: Vezi, fra' Giuliano? Omul acela cu barbă de rabin este persoana care
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mea? Pentru mult mai puțin unii au sfârșit pe rug. N-o să fie cazul în ce mă privește, fii sigur de asta. Tommaso luă în calcul și bănuiala că Abraham ar fi putut să fie o iscoadă a Inchiziției pe lângă mânăstire; prea era nepăsător la amenințări și eventualitatea, de fapt terifiantă, de a cădea în ghearele acelor preoți tari de ureche și răuvoitori. Poate că ar fi trebuit să fie atent, căci mai devreme sau mai târziu ar fi dat de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pe evreu. Iar el izbucni iar în hohote de râs. Tommaso a fost pus în chilia lui să postească cu apă și pâine, apărat la ușă cu strășnicie. Fusese înștiințat că dacă va mai încălca normele, va fi îndepărtat din mânăstire. Printre acele norme era și interdicția de a se întâlni cu orice persoană străină de mânăstire. Până atunci nimeni nu dăduse de furcă superiorilor și nu crease situații îndoilenice. Acel loc de muncă și rugăciune era o pildă de urmat
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
lui să postească cu apă și pâine, apărat la ușă cu strășnicie. Fusese înștiințat că dacă va mai încălca normele, va fi îndepărtat din mânăstire. Printre acele norme era și interdicția de a se întâlni cu orice persoană străină de mânăstire. Până atunci nimeni nu dăduse de furcă superiorilor și nu crease situații îndoilenice. Acel loc de muncă și rugăciune era o pildă de urmat, dar de când sosise Tommaso lucrurile se schimbaseră, ceea ce nu se putea tolera. Acceptă pedeapsa cu seninătate
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]