22,583 matches
-
și zice: Ai rezervare? Io mă uit numan jur... Își răsucește el capul cu aroganță de jur Împrejur În camera părăsită, și fac: Da, am. Decorul, apoi se uită disprețuitor la mine de parcă aș fi fost chelnerul, serviciul și probabil mîncarea. Și totuși mi-ar plăcea o masă de rahat. Ceilalți rînjesc și surîd lingușitori cînd el Își face numărul. RÎnjetele lui Ocky și al lui Estelle ascund niște măști cadaverice ale terorii și numai Lexo e impasibil, uitîndu-se pe fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
că Julie aia e acasă. Meciul de Anul Nou, Stronach o să joace În el. Dar nu, ziarele spun că au renunțat la Tom. Aș zice că totuși o să se ducă. Sigur. Mă Încumet să ies pînă la Safeway ca să iau mîncare. Nu ne putem mișca deloc capul În timp ce mergem. Ne auzim respirația În aerul rece: ritmată, profundă. Ne aruncă Într-un soi de transă. Încă sîntem În viață. SÎntem În supermarket. Respirăm. Cutiile și pachetele de pe rafturi sînt pentru noi doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
slujba după care tînjeam, cea care era de drept a noastră, dar sentimentul că am suferit o pierdere e, Într-un mod ciudat, insignifiant. Toal se uită-n jurul lui prin casă cu dezgust. E mizerie: cutii de aluminiu cu mîncare la pachet, pungi de cartofii prăjiți, cutii de bere (mov? da, pînă la urmă au ajuns și la noi!), farfurii cu resturi putrezite de mîncare, chiar și o grămadă de vomă uscată Într-un colț. — Ascultă Bruce, chipul lui Toal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
se uită-n jurul lui prin casă cu dezgust. E mizerie: cutii de aluminiu cu mîncare la pachet, pungi de cartofii prăjiți, cutii de bere (mov? da, pînă la urmă au ajuns și la noi!), farfurii cu resturi putrezite de mîncare, chiar și o grămadă de vomă uscată Într-un colț. — Ascultă Bruce, chipul lui Toal se lungește În timp ce nările-i recunosc duhoarea care pe noi demult ne lasă indiferenți, nu poți trăi așa. Nu poți lua legătura cu nimeni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
lui Setterington. Între ei și altă gașcă. Cine? Nu nu ne face deloc bine să ne gîndim la asta. 0000000000000000000000000de ce nu 00000000000000000000000 000000000000000000000000000de ce nu000000000000000000000 pentru că s-a dus și a rămas În trecutul de rahat 00000000000atunci gîndește-te la mîncare 000000000000000000000 00000000000000000000000potol minunat, minunat 0000000000000 nici măcar nu pot să mănînc nimic 00000000000000000Îmi dai prea mult de furcă Bruce. Prea mult „eu“ și insuficient „noi“. Acum mănînci pentru două persoane! Dacă nu te poți gîndi la Rhona, o să-ți aduc eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Tu crezi că cei care se satură de viață, se transformă În brazde pe care cresc albăstrele? Cine se satură de viață, Își dă drumul În gol de pe vreo stâncă, Înghite melci otrăviți, sare la gâtul inocenților sau dă de mâncare pisicilor, șoareci morți de frică, lăsând peste tot petice de hârtie scrise În mare grabă. Kawabata: Uite, Închid ochii și-mi Închipui că am dat la o parte mormanul de zdrențe sub care am dormit, și am intrat Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și am intrat Într-o lume care miroase numai a flori. Antoniu: Termină, lichea buboasă, șarpe mustăcios, măgar scheletic, hahaleră ponosită, umbră fără sânge, cârpă leșinată, uiți că nu avem ce mânca astăzi? -Mai zici că iubești cărțile! Numai la mâncare ție gândul, conchide cu năduf Kawabata. După ce s-au Întrecut În ,,amabilități,, , lucru care se Întâmplă de altfel În fiecare dimineață, cu mici mici variațiuni, Antoniu și Kawabata, ies unul după altul din adăpostul mizer, despărțindu-se și plecând fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
atenție, vei descoperi un chip luminos sau un zâmbet autentic. Astăzi, intrarea metroului e destul de pustie; a doua zi de Crăciun nu poate fi prea rodnică, oamenii Încă vegetează după ce au băut din ,,sângele Domnului,, și s-au Îndopat cu mâncare. Ca să nu mai vorbim de cei care au părăsit orașul, pentru a petrece Sărbătorile În alte locuri, departe de freamătul cenușiu, isteric și agresiv. Mâna lui Antoniu, Întinsă sub nasul rarilor trecători, e crăpată de frig . Din crăpături țâșnesc bobițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Uniune Europeană va fi ca o mamă pentru noi. Își va descheia bluza și ne va da să sugem lapte de la țâța ei rotofeie.,, Antoniu dă din mână a lehamite, după care pufnește din nou În râs cu gândul la mâncare. Bâjbâie după un capăt de lumânare pe care-l aprinde lipindu-l de fundul unei cești ciobite. Ce faci Kawabata? Somnolezi ca nesimțitul? Domnul ți-a trimis toate bunătățile astea și tu dormi, prostălăule, minte de ocnaș. Înfruptă-te ! O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de Încet pentru amândoi; au suferit de frig, au avut coșmaruri, au privit prin pereții sparți, stelele și luna, au cerșit, au ars aproape toate șipcile pe care le strânseseră, Încercând să se Încălzească, și au Împărțit cu Ben puțina mâncare. -Ți-a intrat ceva În căpățâna ta ciuruită de himere și bombată ca un fund de matroană? Ai priceput că omenirea n-a stat degeaba, de când a creat-o umnezeu? Trebuie să-ți intre În tărtăcuța ta care sună a gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ucigaș de timp, omorâtor de muște, fiară de maidan, nici acum, după atâția ani de scormonit gunoaiele Împreună, nu ți-a intrat În cap că noi nu suntem la fel? Am acceptat din milă să Împart cu tine bucățica de mâncare obținută cu trudă, am acceptat să știu că stau lângă unul care a omorât, am acceptat că trebuie să ai parte măcar la bătrânețe de cineva cu mintea așa mai luminată, dar să te plictisești de istorisirile mele, mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de cap, neținând cont de nicio lege. Acești oameni bătuți de soartă nu sunt uniți, dimpotrivă sunt Înrăiți, se dușmănesc, se privesc cu ură În loc să se ajute, Își Întind cu frenezie cele mai neașteptate capcane, sunt violenți, răi, Își smulg mâncarea din mâini, Își cotrobăie prin buzunare unul altuia, se bat și uneori se și omoară pentru un pumn de mărunțiș sau cine știe ce sticlă de băutură ori drog. Bolile șerpuiesc prin trupurile lor ofilite, și Îi pun la pământ la vârste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
oarbe, ciuperci otrăvitoare, halte imunde, capcane ale sufletului, barăci ale morții care se sprijină numai pe aerul viciat care le dă târcoale. Prin ele șoarecii, șobolanii, gândacii, circulă nestingheriți și se simt și ei marginalizați, pentru că rareori găsesc ceva de mâncare. O lege nescrisă a acestui cartier al groazei este legată de păcat: cu cât ești mai păcătos, cu atât supraviețuiești mai mult frigului, foamei, cerșitului , bolilor. Copiii și cei foarte tineri sunt mai puțin rezistenți. Păcatele lor minore Îi fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de asemenea straniu că cerșea. Stătea lipită de vitrina librăriei și cerșea. El nu se mai uita la oameni de foarte mult timp. Foarte rar vedea altceva decât mâna care-i arunca banul sau cea care-i dădea câte ceva de mâncare. Fata, ținea În mâini, ca pe o carte deschisă, o bucată de carton pe care scrisese cu litere de tipar: ,, Nu sunt bolnavă, nu sunt murdară, nu am deficiențe mintale: cerșesc și vagabondez pentru că numai așa pot să cunosc lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe o treaptă a farmaciei. Sânii enormi au lăsat pe bluza de bumbac două pete de transpirație rotunde, egale. Tu nu ai copii, nu știi ce-nseamnă să suferi pentru ei, să-i ferești de rele, să le dai de mâncare. -Ce proastă! Cum să nu știu? De patruzeci și șapte de ani părinții mă păzesc, mă Îngrijesc, fac eforturi să nu-mi lipsească nimic. Mă iubesc. Nu s-au sfiit să lupte pentru viața mea. Nu s-au lăsat doborâți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
există, și faptul că a trebuit să-și modifice felul În care se vede pe sine, a durut-o foarte mult. Ea are Încredere În continuare nu numai În oameni, dar și În obiecte și În animale, păsări, stele, În mâncăruri și În legi pe care și le-a născocit ea. Una din ele este ,,legea vagabondajului,,.și nimeni și nimic În lume n-ar putea-o hotărî să nu o respecte. Antoniu este poate un bunic de prin poveștile copilăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
caritabile,, nu pot acoperi tot acest vaier uman, rămân ,,pe dinafară,, , acei dezmoșteniți a căror existență turbure și Îndârjire În cerșit sunt un spectacol obișnuit al orașelor. Transferați dintr-odată Într-o societate normală, În care apa, căldura caloriferului și mâncarea nu ar mai fi o problemă, unii dintre ei n-ar rezista ,,șocului,,. Ar căuta evadarea cu orice preț sau ar muri de ,,inimă rea,,. Puțini sunt cei stăpâni pe propria cerșetorie, așa cum este spre exemplu Antoniu. Majoritatea au În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dezmembrată, inertă. M-am aruncat ca un sălbatic În hăurile plăcerii și, Într-un târziu, când instinctele mele se potoliseră am privit chipul femeii, de altfel o cunoștință Întâmplătoare, și m-a cuprins mila. I-aș fi dat bani, obiecte, mâncare, haine, din milă că mi-a cedat Într-un moment de slăbiciune. Ziua următoare se anunța lungă și monotonă, deși mă trezisem ca de obicei În jurul prânzului cu sentimentul că cineva bate insistent la ușă. M-am apropiat de noptiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-i spui tot ce te frământă, vrei să-ți dea dezlegare de la ...gândurile necurate. Vrei să-ți Încurajeze ura. Totuși Îți este frică. Nu ai Încredere că va păstra taina spovedaniei, ești convins că, după ce Își va umple burdihanul cu mâncare, te va trăda, te va da pe mâna poliției sau și mai rău pe mâna psihiatrilor. Când te gândești la carnea albă a copilului, la moltonașul roz În care era Înfășat, la brațele care-l purtau prin Întunericul casei, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
când aburii cartofilor fierți În coajă urcă de la parter direct În nările tale. Colonelul În rezervă a murit. Îmi este milă de biata lui nevastă care este de ani buni În cărucior cu rotile. Cine o să-i mai dea de mâncare? Cine o s-o plimbe? Cine o s-o spele? Nu are pe nimeni. El făcea totul. Am iubit-o ca un nebun, Îți spui privindu-ți chipul În oglinda dulăpașului din baie și cercetându-l centimetru cu centimetru, ca și când ai vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Vremea s-a dezmorțit, miroase a primăvară În toată regula, iar, agitația de fiecare zi a orașului a ajuns paroxistică, din cauza pregătirilor de Paște. Cohortele de oameni aleargă de dimineață până seara, năvălesc În magazine În căutare de cadouri, de mâncare, cheltuindu-și banii puțini sau mai mulți, cu furie și disperare, de parcă ar fi sfârșitul pământului. Lumina dimineții de aprilie are o nuanță roz uimitoare, așa i se pare lui Antoniu. Astăzi, Înfățișarea lui este mai Îngrijită, hainele sunt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe viu. Mi-am făcut cum a dat Dumnezeu, de disperare, culcuș Înăuntrul ei Înfricoșat de singurătate și la gândul că voi sfârși lângă un gard. Un timp nu m-a deranjat nimeni, dimpotrivă oameni miloși Îmi mai dădeau de mâncare, ba am primit și o pătură groasă ca să-mi țină de cald. Ieri Însă, În zorii zilei, o familie de țigani s-a năpustit asupra mașinii cu topoare, ciocane și fierăstraie, dezmembrând-o bucată cu bucată. Abia am apucat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
De vreo câțiva ani, În casa retrocedată urmașilor proprietarilor, a luat ființă din inițiativa lor creștinească, această cantină care are ca patroni spirituali Sfinții Petru și Pavel. Antoniu a ajuns În fața clădirii scorojite și prost Întreținute, la ora când aburii mâncării de cartofi, și ai ciorbei de varză, s-au Întins cu repeziciune, nelimitat, aidoma unei trufașe armate de ocupație, excitând sucurile gastrice ale flămânzilor. O coadă uriașă face Înconjurul clădirii, iar dacă o studiezi cu atenție, sufletul tău Încercat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și sfârșite de sărăcie, și un fior de teamă, ca un cutremur le devastează viscerele. Cei care au primit porțiile se vor ascunde prin cotloanele pe unde Își duc traiul, pentru a-și potoli burțile goale. Dincolo de ghișeul prin care mâncarea iese În chip de porție măsurată cu ochiul, la milimetru, cea care Împarte și-ar pierde din autoritate dacă nu ar zbiera la bieții Înfometați și nu ar amenința din când În când cu Închiderea ghișeului. Antoniu, deși obișnuit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu ai hotărât tu lucrul ăsta. Știu, globalizarea Îți induce cu de-a sila sentimentul de vină: ești vinovat de sărăcie, de prostie, de poluare, de foame, de angajamente, de bunăstare ș.a.m.d. Te sperie coada la cazanele cu mâncare? De ce nu te sperie ghetoul prin care foșgăie zi și noapte șobolanii? De ce nu te Înspăimântă gunoaiele prin care mergi și cărora nu le mai simți mirosul pestilențial? Altă voce Cantina săracillor nu este o sală de cinematograf cu filme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]