3,499 matches
-
Becali! Prin această declarație providențială ați intrat În istorie și v-ați asigurat un loc În Împărăția Celestă și Eternă! Continuați neabătut pe drumul iubirii de Dumnezeu, de Neam și de Țară și veți fi binecuvântat de-a pururi! Mă mândresc că sunt de-un neam cu dumneavoastră și că amândoi ne Înrudim cu marii eroi Sterie Ciumetti, Iancu Caranica, Doru Belimace și Constantin Papanace, că facem parte din etnia foarte Îndrăgită de cel mai bun român din toate veacurile, Corneliu
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
pe inimă că nici mie nu-mi vine ușor, și cu atât mai puțin lui Jacqueline. Dar fiecare dintre noi trebuie să facă eforturi pentru ca iubirea noastră să fie posibilă. Peste câțiva ani, când vom privi În urmă, vom fi mândri de noi văzând peste ce obstacole am trecut. mă văd Îmbătrânind lângă tine, crescându-ne copiii Împreună, foarte fericiți, adaugă el strângându-mi mâna. Dar eu nu de asta plângeam. Plângeam pentru că eram vie, pentru că Jean-Claude era viu și aventura
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pe inimă că nici mie nu-mi vine ușor, și cu atât mai puțin lui Jacqueline. Dar fiecare dintre noi trebuie să facă eforturi pentru ca iubirea noastră să fie posibilă. Peste câțiva ani, când vom privi în urmă, vom fi mândri de noi văzând peste ce obstacole am trecut. Mă văd îmbătrânind lângă tine, crescându-ne copiii împreună, foarte fericiți, adaugă el strângându-mi mâna. Dar eu nu de asta plângeam. Plângeam pentru că eram vie, pentru că Jean-Claude era viu și aventura
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
măsură; Însă, pentru acele vremuri, când nimeni nu-ndrăznea, măcar, să ridice capul, ori, glasul, Împotriva a așaceva... Aș! Nepotul lui moș Costică, Însă, pe care, nu demult, l-am Întâlnit, la Mileanca, pe funcția de primar al comunei, se mândrește grozav cu bunicul, cu isprava asta, care, iată, l-a băgat profund și pentru totdeauna, În istorie, În istoria folclorului de calibru redus, local, dar, și-n istoria cea, pururi, mare, a poporului român! Procesul mâțelor Numai de tine nu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
adăpost posibil, să fie cu adevărat cunoscuți; țineau ascunse Înăuntru toate abjecțiile pe care le vînturau În gînd, unele răzbăteau În afară, cînd se ivea un anume prilej; destui dintre aceștia chiar lăsau slobod totul, nu aveau nici o teamă; se mîndreau cu multe porcării pe care și le puneau, făloși, În seamă. Și deveneau așa și alții, tot mai numeroși. Mizerabili, criminali, stricați; cu ultimii mai ales avea ce avea. Antonia. Rusoaica. Cerkasova. Contesa Cerkasova. Niciodată nu se mai gîndise Thomas
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
alt chip, știa bine; chiar vremea pe care o găsise totuși pentru a-și termina studiile i se păruse cîteodată o pierdere și doar engleza, pe care ajunsese să o vorbească uimitor de bine, i se părea un cîștig; se mîndrea că e capabil să citească sonetele lui Shakespeare În original. Preda etica - cine ar fi crezut vreodată? -, veneau și studenți de la alte facultăți pentru a-l asculta, Thomas Începea să aibă o oarecare faimă. Vorbea plăcut, era prietenos, arăta bine
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
bine, zborul pentru totdeauna, de parcă nici n-ar fi fost. O loterie a naturii, puțini părinți erau cîștigători; cei ai lui Thomas pierduseră; ar fi vrut să aibă un fiu ascultător, dar acesta le amărîse o vreme viața; nu se mîndriseră cu el, muriseră tineri Încă. Dacă ar fi trăit, ar fi vrut măcar un nepot, care să le semene lor. Un urmaș pe care să Îl crească altfel; nu ar fi știut, probabil, cum, pentru că și față de Thomas avuseseră toată
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
vîrste; poate se prosteau, aveau nevoie și de așa ceva Într-o lume prea deșteaptă. Întremați, așteptau o altă săptămînă, poate mai norocoasă; și una mai neprielnică s-ar fi putut să vină, Dumnezeu hotăra asta, era convinsă Antonia. Rusoaica se mîndrise cu Thomas cel nebun, nu Îl certase niciodată pentru viața lui din prima tinerețe. Țipa ca o fetișcană atunci cînd acesta o urca pe șaua din spate a motocicletei, urla și el, pistoanele doar că nu pocneau, fierul mirosea a
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
bun simț ori derbedeilor să mă pipăie și să mă jignească... Doream să avem încredere totală unul în celălalt... - Și eu nu pot fi prietenul tău în ecuația asta? - Acum..., cred că nu. Sincer. Tu ai alte intenții și mă mândresc puțin, recunosc, eu fiind aceea pe care tu ai ales-o să-ți fie parteneră în dragoste. Atâta doar că tu ai văzut doar femeia din mine, nu posibila prietenă. Nu, eu nu sunt pregătită pentru așa ceva. Trebuia să aștepți
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
în cele 30 de minute alocate actualității. Iar filmele care ies pe piață sunt precedate de un trailer... Puțină lume știe însă că părintele modern al acestor strategii de captare a atenției este Cervantes. Da, autorul celebrului Don Quijote se poate mîndri cu titlul de inventator al tuturor acestor tehnici de agățare a consumatorului, tehnici care poartă azi toate aceste diverse nume, unele de inspirație franceză (precum șapou, de la chapeau) altele de inspirație anglo-saxonă (lead, trailer, teaser, flash). în presa scrisă, un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mână albă pe umărul său și-i spunea: "Vezi ce ingrat ești?! Ți-am oferit ceea ce mulți ar dori, călcând o avere G. Călinescu în picioare sau stricîndu-mi viitorul. Am făcut din tine, studențaș timid, un bărbat care se poate mândri cu amanta sa. Ei, și ce dacă am și alți amanți? Asiduitățile generalului sunt o dovadă că nu sunt o fată comună, oarecare, ce-și vinde grațiile. Cu cine m-ai văzut, și cine ți s-a lăudat că mă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
arătă un băiețaș cu pantaloni scurți, trecând de genunchi, cu surtuc de om matur, cu părul lins, despărțit printr-o cărare laterală, însă cu capetele inegale, parcă smulse. Părea un băiat timid, curățel. - Erai drăguț, unchiule! zise fata. - He-hei, se mândri Stănică, eu am fost ceva în viața mea! Peretele dimpotriva ferestrei era acoperit, până sus, cu un raft ca acelea pe care se pun pâinile în brutării. S-ar fi zis că Agripina îl scosese chiar din prăvălie, dacă lemnul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
spre burghezie. Stănică mai pipăi puțin pe Lili, lăsând tamburinarea dinspre coapsă înspre genunchi. " Hm, comentă el mental, ce nepoată plinuță am! Ferice de ticălosul care-o s-o ia. Știu că am rude frumoase! Cu așa familie, mă pot mîndri!" - Ei, continuă iarăși tare, ai pus cumva ochii pe cineva,jucăm la nuntă? Lili ascultă aceste vorbe liniștită, cu naturalețe, doar cu o notă de mulțumire. Toader explică: - N-am găsit până acum, dar o să găsim. Mi-au dat aînțelege
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
m-am angajat, față de tată-său, că am să te prezint. Firește, nu le-am spus nimic de chestiune. Însă sunt și eu mândru, de, să arăt familiei ce rude am căpătat prin alianță! G. Călinescu Dacă nu m-oi mândri cu dumneata, cu cine vrei să mă mîndresc? Când poți să mergi, ori mai bine s-aduc fata aici? Felix n-avea nici o repulsie principială față de necunoscuta Lili, dar se temea de gafele lui Stănică și de atmosfera de vizită
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să te prezint. Firește, nu le-am spus nimic de chestiune. Însă sunt și eu mândru, de, să arăt familiei ce rude am căpătat prin alianță! G. Călinescu Dacă nu m-oi mândri cu dumneata, cu cine vrei să mă mîndresc? Când poți să mergi, ori mai bine s-aduc fata aici? Felix n-avea nici o repulsie principială față de necunoscuta Lili, dar se temea de gafele lui Stănică și de atmosfera de vizită pentru pețit. Aducerea fetei acum, când Otilia era
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ei, elevii: - Sărut-mâna, doamnă dirigintă! - Bună, Laur! Ce bine îmi pare că te văd, felicitări pentru reușită! A fost greu examenul la Frigotehnie! Ai avut concurență mare! - Nu mi s-a părut! bravează el un pic. - Să știi, școala se mândrește cu tine! De fapt și al ei era acest rezultat; se revoltă deodată. ‘’De ce nu i-a spus direct că este mândră de el?’’ gândi și îl cuprinse o furie inexplicabilă, furia celor 19 ani. Când profesoara a amintit de
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
purtau rochii ușoare și străvezii, prin care vântul trecea, înfiorîndu-le. Mijlocul îl aveau prins 109 În panglici late și pe cap purtau pălării de pai, rotunde și mari. Prostimea făcea loc, vizitiii pocneau din bicele lungi și subțiri, caii călcau mândri piatra cubică. Trecătorii se salutau unul pe altul, cu plecăciuni mari. Se uita cârciumarul. Calea negustorilor se schimbase. Pe părți se sădiseră pomi tineri, tei și castani, cu tulpini subțiri, săpați cu grijă la rădăcini! Se înălțaseră case noi, cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ea, a nu fi total înlăuntrul ei. Din zarea unei totalități vii, a unei existențe prezente, conștiința indică totdeauna o absență. Doar trăind nemijlocit și naiv în veșnicie, ai înfrînt energia organului temporal. Sfințenia - un imediat al eternității - nu se mândrește cu pasul împlinit în afară de trecerea directă a lucrurilor, fiindcă ea este eternitate. Cel mult, se poate spovedi timpului, pentru a se ușura de excesul substanței proprii. Mărturisirile sfinților izvorăsc din povara pozitivă a veșniciei. Cărțile lor cad în timp, precum
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și trăim ca și cum am fi tot ce vedem. Fără această înșelăciune, orice am face ne-ar descoperi marginea noastră. Dar conștiința individuației ne-ar înțepeni în lume, fiindcă ne-ar descoperi nemilos un loc de care greu ne-am putea mândri, așa încît sîntem pierduți fiindcă nu ne știm marginile - și-am fi poate și mai mult, dacă le-am ști. Omul își dibuiește soarta, mândru și trist de a nu o găsi. Numai dezastrul dezvăluie micimea individuației: căci în el
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mântuirea este pentru el o problemă atât de arzătoare și de insolubilă. Nu pot avea mândria că sânt om, fiindcă am trăit acest fenomen până în rădăcini. Numai aceia care n-au viețuit cu mare intensitate acest fenomen se mai pot mândri că sânt oameni, deoarece ei tind să devină. Astfel, încîntarea lor este firească. Între oameni există unii care n-au depășit cu mult forma de existență animală sau de plantă. Este natural ca ei să dorească și să admire fenomenul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
într-o groaznică dorință de achiziție și de posesiune, sânt în moduri diferite, dezechilibrați și nefericiți. Conștiința a făcut din animal om și din om demon, dar ea n-a făcut încă din nimeni un Dumnezeu, în ciuda lumii care se mândrește de a fi omorât unul pe cruce. Feriți-vă de oamenii incapabili de viciu, deoarece prezența lor nu poate fi decât plictisitoare, incoloră și fadă. Căci despre ce vă poate vorbi un om incapabil de viciu, decât despre morală? Și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a risipit în timpul Revoluției mai multă energie decât România într-o mie de ani. Iată diferența dintre istorie și subistorie! Franța este istorie fără timp, conținut pur. Țara care n-a ratat nimic. Și apoi, războaiele Franței! Oare se poate mândri un popor cu așa de puține războaie defensive? Nu este țară care să fi dus mai multe războaie agresive. Și nu există, în fond, decât război agresiv. A rezista la un atac este onorabil; a pleca la atac este strălucitor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
am cucerit. El n-a fost totuși un război de inițiativă națională, deoarece în el am fost atrași. Sentimentul puterii nu ți-l dă decât războiul de provocare. Inițiativa războinică este totul. O națiune care începe un război, care se mândrește a fi sursă de conflagrațiune, rezistă prin orgoliul și automatismul agresiunii. O națiune imperialistă este totdeauna tare. Și e imperialistă o națiune care nu mai încape în sine. Expansiunea este un semn de vitalitate, iar nu de umanitate. Dar omenirea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
finalitatea în afară de ea însăși, atunci ea realizează condiția obiectivă a acțiunii eroice. Cum temperatura vieții la care înflorește sufletul eroic este egală disperării, este de la sine înțeles că în omenire nu pot exista decât crize de eroism. Oricât ne-am mândri cu acuitatea simțului nostru istoric, sîntem, vreunul, capabili să înțelegem forța care i-a mânat pe cavaleri în cruciade să moară sub zidurile cetăților orientale, pentru a dezrobi mormântul unui om, presupus Dumnezeu? Chiar interpretarea materialistă, care nu vede în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
privire de profet în întunecimea cea blândă și albastră a ochilor ei mari. Cu mînele ei dulci ea-i neteza părul, cu gura-i încrețită de amor ea-i săruta fruntea. - Ce frumoasă frunte ai tu, coroana lumii s-ar mândri să sadă pe ea. - Ai dori-o tu? zise el și ochii lui se deschideau mari, ca doi luceferi. El se sculă și o privi. Numai Împăratul Saharei, leul, privește astfel, o dată în viața lui, când iubește. O strînse-n brațe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]