5,997 matches
-
în buzunar și dau cu ochii de Finn. Fumează stând pe o bancă și arată ca un personaj din romanele lui Dostoievski, dacă ar fi posibil ca acestea să poarte lanț de argint cu monogramă și geacă de motor cu mâneci roșii, dungate. Desigur, un designer ar putea imagina o astfel de ținută pentru unul dintre frații Karamazov într-o adaptare pentru secolul nostru. Intenționez să-mi schimb brusc traiectoria și încerc să mă furișez neobservată - n-aș vrea să devin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
încetul cu încetul, le-aș putea înlocui cu altele. —La ce te uiți, Rebecca? E Davey, care se oprește în spatele meu. Sunt absorbită de trupul strălucitor al lui Bobby, în pantaloni strâns mulați pe fese și în tricoul negru fără mâneci - ce bine arată bărbații cu mușchi proeminenți pentru care totul e prea strâmt, așa că avem plăcerea de a le admira pieptul și subsuorile. De vreo oră nu aud nimic în jurul meu. Finn și Barney puteau să se fi luat deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
declară foarte mulțumită. Scopul meu a fost să vă fac să râdeți și iată că l-am atins! —Nemaipomenit! exclamă Ben, trecându-și mâna prin păr. În timpul jocului nostru de înveselit oamenii și-a scos haina și și-a suflecat mânecile cămășii, așa că arată mult mai normal. Suntem toți îmbujorați și continuăm să chicotim, în afară de Jim, care pare destul de bulversat. Cred că nici măcar n-a zâmbit. Am crezut că râde doar din cauza balansului pe care l-a suportat cât a stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Mă bucur că-ți place, îi spun în timp ce mă așez. —E chiar foarte drăguț. Îmi plac locurile ceva mai retrase, pe care le cunoști dinainte. Nu mă dau în vânt după restaurantele acelea vulgare,cu aerul că te trag de mânecă. Prefer subtilitățile. E posibil ca trandafirul meu să nu fie din cale-afară de subtil. Mă rog, n-are importanță, pentru că n-am de gând să-l seduc pe Jake, ci să-l folosesc pentru a da un spectacol din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dorința de a-i scoate cămașa și a-i atinge umerii goi, de a-i simți mușchii, de a-mi îngropa fața în pielea lui, de a-i săruta arterele pulsânde de la gât. Jake îmi sărută încheieturile mâinilor, ridicându-mi mânecile până aproape de umeri. Îmi retrag o mână. El ridică privirea îngrijorat, dar eu întind palma și îmi strecor degetele în părul lui. Ne înfiorăm amândoi, ca electrocutați, ca și cum mâna mea a închis circuitul; mâna mea e în părul lui, mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
organizații feministe, desigur, pentru că acolo există convingerea fermă că bărbații nu pot fi victime, dar sunt sigură că o să găsim ceva. Ce-i mai plac lui Charlotte provocările! Ochii îi strălucesc de încântare la ocazia asta de a-și sufleca mânecile și de a face ordine în viața lui Jim. Dar eu vreau... se bâlbâie Jim. Asta înseamnă că nu mai pot veni la întrunirile voastre de grup? Se uită disperat la fiecare dintre noi, stârnindu-ne mila. Îmi pare atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
drept senzual dacă ar fi vorba despre Brigitte Nielsen, de pildă, și nu despre Burt Lancaster. —OK, îl fericesc eu pe Finn. Ce bine! Nu uita, sâmbătă după-amiază! Să-ți pui pantaloni lungi de trening, da? Și un tricou cu mânecă lungă. Așa a zis instructorul să-ți spun. Cică îmi pot aluneca mâinile dacă porți pantaloni scurți și dacă te-ai dat cu lapte de corp. —OK, zic eu. Finn este evident foarte serios în legătură cu asta. În alte împrejurări, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dramatic de ingenios și de lucid. M-am uitat cu familiaritate complice la avioanele de deasupra mea: aș fi putut să mă cațăr În carlinga unui biplan și să aștept noaptea ca și cum aș fi vrut să trec În zbor Marea Mânecii simțind dinainte gustul Legiunii de Onoare. Numele automobilelor de jos Îmi sunară afectuos-nostalgic În minte... Hispano-Suiza 1932, frumos și primitor. De exclus, fiindcă-i așezat prea aproape de casă, dar aș fi putut să-l păcălesc pe funcționar dacă m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
spun să nu fugă, n-o să mai întâlnească nimic nou și, oricum ar fi, n-o să scape de mirosul dulceag al spaimelor - spaime de care își dă și el seama că se repetă, probabil. Dar nimeni nu-l trage de mânecă, nu-l mușcă de picior sau, măcar, nu-l bate amical peste operația de pe burtă, despre care unii spun că-l mai doare și acum. Nimeni. Căldura zace peste blocurile mohorâte ca niște cazemate. Pechinezul, care îi făcuse pe mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu telemea de vacă și castraveți în fiecare dimineață. Cel mai tare o speriaseră pe madam Ciolpac cărțile. Îi ocupaserăm toate rafturile de pe hol. Dacă aveam de gând să stăm la ea până terminam de citit totul, o băgase pe mânecă. Ar fi putut să ne ceară mai mult. Ce proastă fusese! Oricum, a început prin a-i face curte Sabinei. După ce a aflat exact cât avea nevoie, s-a oferit să-i dea sfaturi materne: auzi, fată, de ce nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
țigăncilor le plăcea s-o împletească ăe Prințesa. O împletea când Izaura, când Rusalda, când dedi. Îi puneau și bănuți de aur în cozi cum își puneau și ele. Se îmbrăcau în fuste largi, lugi și colorate și bluze cu mâneci largi. Acesta era portul lor nelipsind ilicul, un fel de vestă. În alte zile purtau și haine primite de la oameni, dar la sărbători nu. Bărbații îmbrăcau pantaloni negri, largi, cămăși albe sau colorate, tot largi peste care luau câte o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
strânsă pe talie până la mijloc de unde se lăsa în falduri bogate până la glezne. Decolteul larg lăsa să se vadă salba de galbeni pe care o purta ca să-i aducă noroc. Pe cap avea un voal alb, diafan, ca acela din mânecile rochiei, voal ce-i acoperea părul de culoarea spicului de grâu copt ce se revărsa în bucle lungi peste umeri. Pe marginea voalului strălucea o panglică subțire aurie de care atârna din loc în loc câte un bănuț de aceeași culoare
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Hai...! Aleluia? O boare persistentă, mixaj constant și subtil, de urină și de rahat, adia înțepător, din spate, dinspre buda minusculă a cârciumii (fusese cât pe ce, ca Sanepidul să nu-și dea avizul obligatoriu de funcționare), trăgându-te de mânecă și ademenindu-te inconturnabil, în direcția cea bună și eliberatoare pentru sfinctere, direcție marcată de altminteri și fizic, pentru neofiți, printr-o dâră discretă, rectilinie, de căcăreze negre-maronii, de șobolan! De la grătarul mocnit al terasei, unde sfârâiau și se rumeneau
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ți-ai vărsat cafeluța pe pantaloni și nici măcar n-ai gustat bunătatea, cât era caldă, încearcă Vieme să curme zbaterea oarbă a Avocatului, căutând să-i șteargă, în același timp, acestuia, lichidul și zațul fierbinți, din zona prohabului, direct cu mâneca hainei-pardesiu. Reîntors în matcă, Fratele se înfrânează pierit din zbierat și se uită cu o expresie hăituită la scundac, ca și când l-ar fi revăzut după o îndelungată și insuportabilă absență. Îndurerat, testându-și incredul propria-i aderență la real, Avocatul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
un nor de puf de păpădii, pe fundul unui șănțuleț cu apă stătută și nu se mai scoală de-acolo. Moartea călare, dispare în beznă, pe diagonală, înspre gardul neguros al cimitirului. Îngenunchiat, confuz, cu bluzonul fluturând, descusut la o mânecă, fără caschetă și cu chelia lui lucioasă, mânjită de praf, nenea Sandu înnoadă cruci după cruci, cu privirea umedă pierdută în pălălaia flăcărilor înalte, fumegânde, vii, care mistuie, cu trosnituri înfuriate, rămășițele fostului sediu mărginaș, al reprezentanților legii și ai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
jur că-ți plombez gurița spurcată, cu asta! și Apostatul îi arată nevricosului de Crocodil, sticla de vin, golită. Nu glumesc! Ai întrecut măsura! Domolește-te! Nu mai trăncăni! Cu domn' Dan, n-ai tu nici în clin, nici în mânecă! Cu domnu' Avocat, nici atât! Ce-a pățit el, e treaba lui! Nu te f...te grija, pe tine! Pe urmă, mă, băiatule, orice șut în cur, e și-un pas înainte! Pa! E beat! S-a caciolit! constată și Buletin
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
bătaie li se păruse întîi caraghios. Pantelimon însă izbuti să se smulgă din strânsoarea lui Boiangiu și o luă la goană, după ceilalți, având totuși și el pe fața stâlcită de lovituri același râs uluit; numai când se șterse cu mâneca, din pricina unei dureri ce-i stăruia în falcă, crezând că l-a podidit sângele, îi dispăru râsul. Scuipă cu sânge, își mușcase limba în zăpăceala pumnilor. În ciuda supărării, văzând pe țărani râzând, plutonierul răcni aproape cu veselie: ― Stai, Pantelimoane!... De ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ta mare să te joci cu copiii, c-așa ți-a poruncit mămica! Du-te, Costică, nu te ține după mine, printre picioarele oamenilor, c-aici nu-i de copii, nu vezi? (Și cum Costică tăcea și se agăța de mâneca lui:) Pleacă, măi, că te bat, auzi? Ori nu vrei să auzi? ― Mi-e frică de câini, scânci copilul. ― Ce câini, că nu-i nici un câine până la mă-ta mare, că-i numai colea! îl îndemnă Pavel. Aide, du-te
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tatii, nu mă necăji! Du-te binișor! Costică, mai convins, mai de teama bătăii, căci tată-său îl cam snopea când se supăra, porni tândălind devale pe uliță. Era desculț, cu capul gol, cu o cămașă murdară, ruptă și cu mânecile largi. Cum se depărtă puțin își recăpătă zburdălnicia obișnuită, iar ajungând la cocioaba babei Ioana, înainte chiar de a intra în ogradă, începu să cheme pe Nicu, băiețelul lui Vasile Zidaru, de peste drum, cu niște strigăte de să răscoale toți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu mai așteptă glasul mămicăi și se retrase grabnic după portiță, mulțumit să privească printre uluci. Costică însă, viteaz, se înfipse în mijlocul uliței și de acolo făcu falnic: ― Uite, Nicule, mie nu mi-e frică!... Uite! Uite! Întinse brațele, încît mânecile largi îi atârnau ca niște aripi de liliac și scoase limba mare în batjocură spre mașina care apăruse și se apropia în goană, cu gemete stridente de sirenă. ― Măi Costică, unde ești, ia seama, fire-ai al dracului! răsună iar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
perciuni de jidani. Ș-acuma uite colea a ajuns în Teleorman! Vezi? Și se întinde vertiginos mai departe pârjolul. Te asigur că în trei-patru zile va fi la Severin, adică va fi cuprins toată potcoava... Acuma au băgat-o pe mânecă domnii cu "jos jidanii". Acuma simt pe pielea lor că țăranul nu face deosebire între jidan și creștin când s-a ridicat să-și caute singur dreptate. Ba tocmai unde nu-s jidani mișcările au început să ia un caracter
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
frumoasă mai sunteți! făcu Ileana în extaz, aducîndu-i halatul și văzînd-o goală-goluță. Nadina surâse fără să vrea. Admirația o încînta totdeauna... Pe când fata îi punea pe umeri neglijeul de mătase moale, albă, și ea căuta să-și vâre brațul în mâneca largă, se auzi afară, în curte, gălăgie de glasuri. ― Uite c-or fi și sosit boierii, coniță dragă! strigă Ileana cu bucurie. ― Du-te repede, fetițo! șopti Nadina cu vocea uscată de emoție. Și întoarce-te să-mi spui! Ileana
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care îi zărise carnea. Întinse instinctiv brațele cu mâini mari, noduroase, ca și când ar fi vrut să oprească o pornire ce nu se mai poate înăbuși, bâlbâind neputincios: ― Apoi... de ce... să nu... te... Nadina dădu să fugă spre cealaltă fereastră. O mânecă a halatului atinse o mână întinsă a lui Petre. Degetele o înșfăcară singure. ― Lasă-mă, lasă-mă!... Ajutor!... Nu! striga Nadina, zbătîndu-se să-și smulgă mâneca din mâna lui. Deodată simți brațul lui vânjos cuprinzîndu-i mijlocul. Cu o lunecare de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
neputincios: ― Apoi... de ce... să nu... te... Nadina dădu să fugă spre cealaltă fereastră. O mânecă a halatului atinse o mână întinsă a lui Petre. Degetele o înșfăcară singure. ― Lasă-mă, lasă-mă!... Ajutor!... Nu! striga Nadina, zbătîndu-se să-și smulgă mâneca din mâna lui. Deodată simți brațul lui vânjos cuprinzîndu-i mijlocul. Cu o lunecare de șopârlă se smulse din haină, lăsînd-o în mâinile lui, iar ea, goală, alergă în colțul dinspre sufragerie și se piti după speteaza unui fotoliu. Lucirea mată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Na, Ilie, ține-mi... adăugă brusc, întorcîndu-se către Ilie Cârlan și agățîndu-i de braț toporul. Că n-am să mă iau eu după alții care... Se repezi bodogănind în cerdac și dispăru în casă. Ileana, îngrozită, apucă pe Petre de mînecă: ― Petrică, nu-l lăsa, că vrea s-o omoare! ― Da fire-ar ai dracului dacă nu m-ascultă, mormăi flăcăul, stăpînindu-se. Că eu i-am spus și... In clipa când Toader pătrundea în vestibul, Nadina, îmbrăcată, cu poșeta în mână
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]