10,420 matches
-
un țărm de mare Durerea noastră vrând să o aline. Te-ai cufundat în ceruri și visare, Să scrie veșnicia în destine Poemul unor suflete străine Care te plâng mereu doar cu ninsoare. Pe fila vremii numai cu blândețe Să mângâi rănile din piept ce dor Cu versuri de o rară frumusețe Dar și iubiri ce niciodat` nu mor. Iar îngerul privește cu tristețe Și-un farmec de lumini făuritor. Citește mai mult Azi mi-a vorbit un înger despre tine
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
neuitareși-o lacrimă căzu pe-un țărm de mareDurerea noastră vrând să o aline.Te-ai cufundat în ceruri și visare, Să scrie veșnicia în destinePoemul unor suflete străineCare te plâng mereu doar cu ninsoare.Pe fila vremii numai cu blândețeSă mângâi rănile din piept ce dorCu versuri de o rară frumusețeDar și iubiri ce niciodat` nu mor. Iar îngerul privește cu tristețeși-un farmec de lumini făuritor.... X. SONETUL TIMPULUI, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 2130 din 30 octombrie 2016
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
05 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Sunt un miel venit pe lume în decembrie, îmi amintesc cu drag când tu, omule milos și superstițios, ai venit la mine să te las să te bucuri de frumusețea mea și să mă mângâi în ziua de anul nou. Îmi amintesc că mi-ai pus o fundă roșie, să mă apere de deochi, te minunai cât de frumos eram și cât de jucăuș. Chiar te-ai jucat cu mine, m-ai sărutat și ne-
SCRISOAREA UNUI MIEL de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385348_a_386677]
-
de argint a universului, jugul și sarcina Ta. Cărarea e dreapta și îngustă - dar nu mi-e limpede, nici lină - călcând prin iadul acesta zilnic și necruțător. Doar mâna Ta se întinde spre mine de la o vreme, străpunsă - și mă mângâie pe frunte. UN GLAS ÎN NOAPTE În țara ce fără de grijă se-nchină la tot ce lucește, și pune temei pe tot ce își zice că este lumină, din puțuri crăpate te-mbie să bei... ...de toate s-aduni din
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
de jos îi trebura, fața i se îmbujorase, pupilele se dilataseră. A aruncat o privire de animal învins, dar gata să-și apere teritoriul. -Stai puțin, Andrei a prins-o în brațe și cu mâna stângă a început, să o mângâie pe păr, stai puțin, nu asta am vrut, să spun. Am vrut, să te ajut, în caz că erai nehotărâtă. Ești foarte importantă pentru mine, rămâi aici și vom petrece clipe minunate. Hai vino, așează-te aici lângă mine pe canapea. -Nu
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385341_a_386670]
-
știu. Camelia se uita țintă în ochii căprui cu ape verzi ai lui Andrei, ar fi vrut, să se cuibărească la pieptul lui, să-i simtă inima cum bate. A închis ochii pentru o clipă, simțea mâna bărbatului, cum o mângâie pe față, pe gât, cum îi sărută ochii plânși și fruntea înnourată. A deschis ochii, simțea că nu mai are putere, ar fi vrut ca în acea clipă să fie sărutată, se simțea vulnerabilă. Camelia continua, să-l privească în
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385338_a_386667]
-
și fruntea înnourată. A deschis ochii, simțea că nu mai are putere, ar fi vrut ca în acea clipă să fie sărutată, se simțea vulnerabilă. Camelia continua, să-l privească în ochii lui căprui cu nuanțe verzi și să-i mângâie mâna, simțea nevoia să fie adorată, să audă vorbe frumoase. Îl plăcea pe Andrei, era atrasă de prestanța lui, de vorba hotărâtă, de zâmbetul abia schițat, deși trecuse câteva zile de când lucrau împreună, nu-l văzuse râzând, cel mult surâsese
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385338_a_386667]
-
am hotărât să divorțez. Am nevoie de un serviciu, să pot trăi eu și copiii. Îi tremura vocea, în colțul ochilor lacrimile și-au făcut apariția instantaneu, ca boabele de rouă seara. -Am să te ajut, Emilia continua să o mângâie pe mână. Stai lângă mine, apoi blând o aduse pe tânără lângă ea. Pune capul pe umărul meu, plângi dacă te ajută, iar mâinile o strânseră cu putere la piept. Olga era puțin derutată, nu înțelegea bine gesturile Emiliei. Era
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385342_a_386671]
-
a început să vorbească: -Într-o dimineață am plecat la piață, seara fusesem bătută crunt de un soț violent și bețiv, eram vulnerabilă, îmi doream un umăr de bărbat pe care să plâng, un braț care să mă cuprindă, să mă mângâie, să simt că încă sunt femeie și nu un sac de box pentru un nemernic ce se numea tatăl copiilor mei, voiam să pot plânge , să plâng mult, să-mi plâng tot amarul aniilor petrecuți lângă o brută, am întâlnit
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385351_a_386680]
-
accentuase, Olga reușise cu greu să-l determine să se întindă pe canapea. Din când în când corpul era scuturat de convulsii, simțea că are stări de vomă. Nu știa ce să facă, doar îl ținea de mână și îl mângâia pe frunte. Echipajul de pe Salvare l-a consultat, medicul a ordonat să i se facă un sedativ : ”e pe cale să devină agitat”. L-au luat cu targa și l-au urcat în mașină. -Nu puteți merge cu noi. Dacă vreți
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385343_a_386672]
-
cunoștință. Nu are pe nimeni altcineva. Începuse să se însereze când a ajuns acasă. Era obosită. -Vrei să mănânci? Mama era lângă ea și o privea cu drag. Copiii sunt în camera lor, au mâncat de seară. Mâna mamei o mângâia pe păr. Am înțeles de la Maria că ai dus ”bețivu” la spital, așa este? -Da, s-a hotărât să nu mai bea și a intrat în sevraj. L-am internat la psihiatrie. Sper să fie bine, era hotărât, acum voi
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385343_a_386672]
-
folosesc aceste unelte. Nu te rușina, peste câteva zile vei râde de nepriceperea ta de acum. -Așa va fi tată? -Florin se uita în ochii bărbatului, spera ca acesta să-l încurajeze. Vizibil emoționat de cuvintele băiatului, Mihai l-a mângâiat pe cap, apoi a început să-i povestească din copilăria lui: -După ce mama a rămas văduvă, s-a măritat cu Ion al Chirei, așa am ajuns să ne mutăm în casa lui, mai avea din prima căsătorie 4 copii
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385346_a_386675]
-
noi nu eram mai breji când am fost ca tine. Mihai s-a oprit din povestit, l-a privit lung și cu drag pe Florin, apoi într-un gest de tandrețe emoționantă a cuprins mâna Mihaelei și împreună l-au mângâiat pe băiat. Le jucau ochii în lacrimi la toți trei, fiecare avea un motiv al lui, dar mai presus de toate motivele era întâlnirea lor, era emoția de a fi toți trei la aceeași masă. Mihai lăcrima pentru copilul mort
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385346_a_386675]
-
ne cunoaștem. Voi veni eu la tine. Dar înainte vorbim la telefon. Femeia l-a sărutat în fugă pe obraz, apoi a coborât din mașină, înainte de a închide portiera s-a uitat languros la Mihai: -Vrei să urci? Mihai a mângâiat-o pe mâna care ținea ușa deschisă: -Nu, mâine am câteva spețe grele și vreau să revăd dosarele. Aștept telefonul tău! Noapte bună! Sărut mâinile! Puțin nervoasă că a fost refuzată, Mihaela a trântit portiera. Mihai a pornit mașina și
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385346_a_386675]
-
și grindă, stâlp de pridvor, streașină și icoană pentru viața culturală a Cetății Băniei și a Olteniei, în deceniile de la cumpăna mileniilor. Păstrați-i vie această imagine, dar, vă rog, să nu plângeți, ci să vă îmbrățișați și să vă mângâiați frătește, așa după cum a făcut-o totdeauna cu noi Ilarie Hinoveanu, așa cum și-ar dori-o mereu. Sub directoratul său, la Editura Scrisul Românesc, a girat peste opt sute de cărți, toate originale, multe dintre ele fundamentale pentru știința, filozofia și
ILARIE HINOVEANU Ultimul Pandur al Românismului [Corola-blog/BlogPost/92469_a_93761]
-
„ Zilele Lumină Lină ”, 2013 Tradiționalul eveniment care celebrează prietenia și unitatea românilor din diaspora americană cu cei de acasă, „ Zilele Lumină Lină ”, ținut la Reșița, anul acesta, a fost ca o suflare a Duhului, mângâind cenușa celor trecătoare. Adică, vindecând răni reale sau închipuite și având spiritul autentic al comunicării românești. Cu dorință aprinsă l-am dorit și cu așteptare, curiozitate și speranță. În organizarea lui Doru Dinu Glăvan, președintele UZP din România și sub
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92467_a_93759]
-
înflorit bujorii în Canada,/ Precum odinioară-n România./ Au înflorit cu-atâta amânare/ Ca să le-aștept mai mult magia.... Mă bucur de întrebare... Răspunsul este - NU ! Vă mărturisesc cu maximă sinceritate - florile de pe aici parcă... nu mă impresionează, nu-mi mângâie sufletul. Îmi par a fi artificiale - și cumva sunt, cele crescute cu chimicale, în special. Nici chiar florile din curtea casei mele de pe țărmul fluviului, precum bujorii pe care i-am „cântat” în poezie, parcă nu sunt la fel de „îmbătătoare” ca
Interviu cu scriitorul Alexandru Cetateanu, Canada [Corola-blog/BlogPost/92428_a_93720]
-
nr. 2287 din 05 aprilie 2017. Sunt un miel venit pe lume în decembrie, îmi amintesc cu drag când tu, omule milos și superstițios, ai venit la mine să te las să te bucuri de frumusețea mea și să mă mângâi în ziua de anul nou. Îmi amintesc că mi-ai pus o fundă roșie, să mă apere de deochi, te minunai cât de frumos eram și cât de jucăuș. Chiar te-ai jucat cu mine, m-ai sărutat și ne-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
un frate geamăn. Citește mai mult Sunt un miel venit pe lume în decembrie, îmi amintesc cu drag când tu, omule milos și superstițios, ai venit la mine să te las să te bucuri de frumusețea mea și să mă mângâi în ziua de anul nou. Îmi amintesc că mi-ai pus o fundă roșie, să mă apere de deochi, te minunai cât de frumos eram și cât de jucăuș. Chiar te-ai jucat cu mine, m-ai sărutat și ne-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
Theodor Răpan te lasă mut ca o catedrală gotică al cărei prag abia l-ai trecut. Te strivește, parcă, prin răceala de gheață a zidurilor sale urieșești, prin pereții de statură titanică, dar goi, în care spiritul imperial nu te mângâie, ci urlă de-ți sparge timpanele sufletului, cerându-ți supușenie totală, deloc crâcnire și niciodată speranță că te vei înălța spre infinirea Trinității Divine. Doar lumina, filtrată prin vitralii fastuos policrome, pare să-și ceară, înaintea orelor vesperale, iertare pentru
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
nu da de veste”; ,, De-aceea râd și plâng deopotrivă:/ Arată-mi Calea, barca e-n derivă”; ,, O, de-ai putea să mă fărâmi, Iubire,/ Celui de Sus să-I fac mărturisire”; ,, Mă urlă lupii! Haita e vicleană -/ Mâna fecioarei mângâie o rană”... Frumoase, cutremurător de frumoase, dacă le privești de la distanță -, unele dintre sonetele lui Theodor Răpan se vădesc, privite mai îndeaproape, prea carnale, ,,biftekuri” asemenea frescelor lui Michelangelo din Capela Sixtină, care - dând prea mare, excesivă atenție anatomiei personajelor
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
sunetul tău e precum al tenorului. Oh, mon Dieu! Acolo e, de fapt, locul tău, cufundat în vârtejuri cenușii de colb. Stai departe de luminători, rămâi în raiul tău abscons, alături de cei de-o seamă cu tine, populat de trepăduși mângâindu-și vanitățile putrede și seci. Și nici asta n-ar fi scandalos, pentru că fiecare urcă pe cât de dăruită îi e strădania. Dar să nu împroști cu noroi în cei care dau nuanță binefăcătoare nației; nouă, tuturor. Ei sunt valori sublimate
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
de blocuri, și-au amintit că pe această localitate latinii o numeau Pons Abbatin. Aici fiind descoperit cimitirul celtic din secolele III-II î.c. și două tezaure în 1889, și cel de-al doilea în 1968. Cu razele soarelui ce mângâiau parbrizul, trecând prin Gherla pe care latinii au botezat-o Novum Castrum, numit și orașul baroc, sau armenesc, ne-am adus aminte că aici locuiește scriitorul Iulian Dămăcuș. Nu după mult timp ajungând în Dej, aflat la confluența dintre Someșul
Sub egida Ligii scriitorilor Scriitori clujeni pe meleaguri bistriţene [Corola-blog/BlogPost/93307_a_94599]
-
să mă ajute Dumnezeu să te pot face fericită [...] Indiferent peste cât timp te vei întoarce, eu voi fi tot aici. Sau în atitudinea din momentul de răutate al Ancăi (încă atee), cănd Relu își pleca față senina și o mângâie cu privirea deși față rămase neclintita în intențiile ei. Mihai va avea de lustruit mult la diamantul sufletului lui (scăpat, cândva, la bălul acela, în mocirlă), dar va reuși, până la urmă, să-l facă să se reflecte, strălucitor, în al
Peste deal de lumea materială – Scris de Angela Monica Jucan [Corola-blog/BlogPost/93313_a_94605]
-
Mică, Sciția Mare, în Grecia, unde a fost și martirizat, fiind răstignit pe o cruce în formă de X. De acolo crucea aceasta poartă numele de „crucea Sfântului Andrei”. Oricum, chiar dacă a propovăduit pe un teritoriu imens, pe noi ne mângâie faptul că Sfântul Andrei a propovăduit în Sciția Mică, adică Dobrogea de astăzi. Lucrul acesta îl mărturisesc și izvoarele scrise și Tradiția și izvoare nescrise. Și suntem mai responsabili ca popor, având în vedere că am fost moștenitori direcți ai
Interviu inedit al Asociatiei „Salveaza o inima” cu Mitropolitul Clujului, de Sf. Andrei [Corola-blog/BlogPost/93339_a_94631]