2,197 matches
-
lui Luke. Fete, fete și iar fete, toate în pielea goală! Am auzit că există și locuri din astea, mi-a răspuns el cu o inocență contrariată în priviri. Dar n-am văzut niciodată așa ceva. —Desigur. — Și ce-au făcut măicuțele? Mai întâi, au trecut prin tot autocarul și-au tras perdelele. —Glumești! Luke părea șocat. — După care... am spus eu rar, n-o să-ți vină să crezi ce s-a întâmplat după asta! — Ce s-a întâmplat? —Sora Canice s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ești în ceruri... Luke s-a înecat de-atâta râs. —V-au pus să spuneți „Tatăl Nostru“! —îți imaginezi scena, nu? l-am întrebat eu făcându-l să râdă și mai abitir. Patruzeci de fete de cincisprezece ani și cinci măicuțe, într-un autocar blocat în cartierul prostituatelor din Paris, cu perdelele trase, intonând versetele din „Tatăl Nostru“. Și e o poveste adevărată, i-am spus foarte solemn lui Luke care, din cauza râsului, era roșu ca racul la față. Ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
unde se puteau regăsi era biserica din piața sârbească. Nu lipseau nicio duminică fiindcă acolo se simțeau mai aproape de viața satelor unde trăiau. Să umbli cu astfel de fete, era ca și cum ți-ai fi dorit să te culci cu o măicuță... Sâmbăta de dans... Nu era înnebunit după zbenguială, dar bluesurile îi ofereau șansa de a se apropia de fete, de-a le vorbi și de a le cunoaște cât de cât. La un moment dat, văzu cum cercul ceasornicarilor începu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
aici! Nici Bătrâna nu se uita la ele. Le ocolea...” Mergând spre cimitir, Tudor își aminti că a scris, cândva, o poezie pentru mama sa. Aniversa o anumită vârstă. Nu-și amintea exact câți ani împlinea. „Doamne, ce fericită era măicuța când asculta versurile acelea! Parcă o văd și acum cum m-a cuprins la pieptul ei mirosind a levănțică, cum m-a privit mirată, nevenindu-i, parcă, a crede că eu am scris versurile”. Nemișcat, cu privirea ațintită la buchetele
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
am înțeles-o, doar mă iubea. Mi-am umplut timpul care-mi rămăsese cu două îndeletniciri. Una fost să retușez ursul și cealaltă - să o desenez cumsecade pe sora Augusta. Pe Gedeon l-am aranjat după cum am amintit, iar pe măicuță am desenat-o în timpul cinei, cu triunghiul colorat în loc de inimă, în alb și negru, în lipsă de altceva mai bun. Am așteptat-o pe coridor. — Am aflat că voi pleca de aici - am spus eu când i-am întins desenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
atât de agitată. Mi-am împachetat toată averea personală într-o valijoară și am alergat la gară ca să prind trenul de seară. Nu l-am prins. Se auzeau apropiindu-se mulțimile din zona fabricilor, acolo unde voia să mă trimită măicuța care venise după mine anul trecut. Zgomotul semințelor încolțite în sufletele noastre. Ele făceau uneori să se cutremure ferestrele. — Vino. Dacă vor să bombardeze biserica, fără îndoială o vor nimeri cu siguranță. Dar dacă nu, atunci nu vor bombarda nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cu ea, pentru că, făcea pe nebuna. Sigur că nu apăruse întâmplător. Biserica e aproape goală. Pe tavan e o singură frescă, cu schele dedesubt și resturi de tencuială pe jos. Pictura reprezintă un compartiment de tren, în el stau două măicuțe, față în față. Între ele, o covată plină cu apă roșie de sânge în care spală frânghiile lungi. Dincolo de fereastră, o văd pe Adél pe peron. A fost într-adevăr de prisos s-o întreb pe femeia aceea străină, iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pe femeia aceea străină, iată că ea e aici, mi-am spus eu, și, dacă mă apropii, cu siguranță o să mă vadă. Mă urc pe schele, mai ușor decât aș fi crezut, dar, când să ajung în dreptul frescei, una dintre măicuțe mă apucă de braț și mă trage lângă ea, pe banchetă. — Iată că ai venit în sfârșit. De acum încolo o să lucrezi cot la cot cu noi. Clar? zice ea și îmi dă o frânghie imensă, plină de apă. Stoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ele. Ca recompensă pentru cele luate, m-au cărat și pe mine cu ei, ca să mă dea a doua zi la institut, dacă o mai fi existat. Au căzut de acord că nu puteam fi decât copilul din flori al măicuței sau ceva asemănător. Așa măcar au uitat de camera de sus. Locuiau în apropiere, pe o străduță lăturalnică, la parter, și poate chiar l-au cunoscut pe bătrânul croitor, dar asta e doar o presupunere. N-am scos o vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
gară. I-am răspuns destul de greoi, pentru că nu aveam încă experiență în descrierea ordinii cotidiene și, pe de altă parte, m-am gândit că nu prea avea el de-a face cu toate astea, așa că i-am spus cum că măicuța aceea care a avut grijă de mine, deci că măicuța aceea, fiind revoluție, a fost împușcată. Da, Adél. Iar atunci am văzut cum pălește și că eu îi povesteam despre fiica lui. Priveam împreună cu Amália prăjiturile. — Ce i-ai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
experiență în descrierea ordinii cotidiene și, pe de altă parte, m-am gândit că nu prea avea el de-a face cu toate astea, așa că i-am spus cum că măicuța aceea care a avut grijă de mine, deci că măicuța aceea, fiind revoluție, a fost împușcată. Da, Adél. Iar atunci am văzut cum pălește și că eu îi povesteam despre fiica lui. Priveam împreună cu Amália prăjiturile. — Ce i-ai spus dumneata? — Că fiica lui a murit. — Doamne, Dumnezeule, niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pulbere. Făcuse o tentativă șovăielnică să o convingă pe Carol că are nevoie de o palpare toracică, dar efortul fusese abia schițat. Când părăsise cabinetul, cu rețeta de linctus simplex strânsă între degete, recepționera vetustă, îmbrobodită în alb ca o măicuță, dar cu fața ofilită și ochii iscoditori ai unei procuroare napolitane, o privi pe Carol ca și cum era singura responsabilă pentru mirosurile fetide din încăpere. Evident, Carol nu se mai întorsese. Dar îl trimisese pe Dan. Asta după ce lipsise de acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
care numai voi știți câte lacrimi ați vărsat, câte suspine v-au înecat respirația, câtă durere v-a făcut să rămâneți vii în fața lui Dumnezeu, și mereu prezente în inimile noastre, căci dacă nu v-am fi avut pe voi, măicuțe, și copilăria noastră alături de rugăciunile făcătoare de minuni, eram pierduți de mult, cum s-au pierdut atâția atei care-n necredința lor, n-au mai avut pe nimeni, înecându-se în primele valuri de suferințe ale detenției. Mi-aș opri
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
în urmă icoana Maicii Domnului de la Secu se schimba la față. Uneori avea chipul mai deschis, iar alteori o găseau cu chipul mai întunecat. Cu mic cu mare, veneau de la distanțe mari la Mănăstirea Secu să vadă „cum mai arată Măicuța Domnului”. De cele mai multe ori, în momentele în care avea chipul întunecat vremurile erau vitrege, iar pașii oamenilor nu prea mai găseau drumul bisericii. Poate Maica Domnului era îndreptățită să mustre cumva printrun astfel de semn. Așa că bătrânele ce o cercetau
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
prea mai găseau drumul bisericii. Poate Maica Domnului era îndreptățită să mustre cumva printrun astfel de semn. Așa că bătrânele ce o cercetau cu multă evlavie și constant, grăiau către părinții cei mai în vârstă din mănăstire: „iar s-a supărat Măicuța Domnului pe noi, binecuvântați să facem oleacă de post !”. Alteori o găseau foarte luminoasă și aveau toți inimile cuprinse de pace. O lacrimă de Mamă le dăruia binecuvântare ... În fața unei astfel de icoane vernisată cu o perpetuă căldură, nu poți
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Mai văd în pragul casei pasul tău. În ochii blânzi o lacrimă suspină. Nu pot veni și-mi este-atât de greu Că simt Crăciunul ăsta ca pe-o vină. Departe-ți sunt, ca-n fiecare an, Departe-mi ești măicuța mea cea bună, Că toate sărbătorile-s în van Și nu le mai petrecem împreună, Dar te privesc în rama de tablou, Sărut cu gândul fruntea ta bătrână Și îți doresc în prag de Anul Nou Mulți ani frumoși să
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
supărări.Cum pe atunci era încă foarte tânără și nu se lovise cu capul de pragul de sus, răspunsese ridicând mirată din umeri: "La noi nu se pomenește așa ceva, prea cuvioase". Auzind-o vorbind așa, Damian Stănoiu zâmbise. "E bine, măicuță" zisese, "dar ai destulă vreme ca să cunoști și supărările". De unde era ea să știe atunci că prezicerea avea să se adeverească cu vârf și îndesat!... Cu câteva săptămâni în urmă, maica stareță o chemase iarăși la ea, ca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
struguri Fă să curgă mustul râuri. Puilor de vrăbiuțe Le vom construi căsuțe. Micul nostru copăcel Va fi îngrijit și el, Va primi o haină groasă De la sora ta geroasă. Doamna noastră directoare Ne privea-ntrebătoare: „Să primească toamna oare?” Măicuței mele Măicuță ești oglinda mea Când mă privesc îți întâlnesc privirea Te văd în fiecare dimineață În zâmbetul blajin ce-ncununează a mea față. În ochii mei albaștri te zăresc Te văd când plâng și când zâmbesc Orice faptă, orice
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să curgă mustul râuri. Puilor de vrăbiuțe Le vom construi căsuțe. Micul nostru copăcel Va fi îngrijit și el, Va primi o haină groasă De la sora ta geroasă. Doamna noastră directoare Ne privea-ntrebătoare: „Să primească toamna oare?” Măicuței mele Măicuță ești oglinda mea Când mă privesc îți întâlnesc privirea Te văd în fiecare dimineață În zâmbetul blajin ce-ncununează a mea față. În ochii mei albaștri te zăresc Te văd când plâng și când zâmbesc Orice faptă, orice gând al
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cânt, iubire zbor de rândunele Mă pierd printre culori și mă confund cu ele Grădina mea de vis e-un curcubeu Alături îmi stă zi de zi Dumnezeu în apele cerului se reflectă chipul meu mereu iar tu te oglindești măicuță în tot ce sunt eu. Așa sunt eu! Fiecare copil are o copilărie, un univers al lui colorat cu roz, cu mov, cu gri sau negru. De ce eu să fiu tu și tu să fii el, de ce noi să fim
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mă iartă că te rup, Mamei mele să te duc! Un mărțișor Pe poiana amorțită Soarele vâslea ușor, Și din iarna veștejită A ieșit un mărțișor. Scuturându-și pălăria De povara fulgilor, Împrăștie bucuria, Zâmbete copiilor. O, prea buna mea măicuță... Ești frumoasa mea măicuță Și în inimioara mea, Ai depus cu sârguință Ca pe cea mai dulce miere Faguri din iubirea ta. O, prea buna mea măicuță, Îți ofer ca mărțișor, Inimioara mea micuță Ca să știi că te ador! Draga
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
rup, Mamei mele să te duc! Un mărțișor Pe poiana amorțită Soarele vâslea ușor, Și din iarna veștejită A ieșit un mărțișor. Scuturându-și pălăria De povara fulgilor, Împrăștie bucuria, Zâmbete copiilor. O, prea buna mea măicuță... Ești frumoasa mea măicuță Și în inimioara mea, Ai depus cu sârguință Ca pe cea mai dulce miere Faguri din iubirea ta. O, prea buna mea măicuță, Îți ofer ca mărțișor, Inimioara mea micuță Ca să știi că te ador! Draga mea mămică... Draga mea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-și pălăria De povara fulgilor, Împrăștie bucuria, Zâmbete copiilor. O, prea buna mea măicuță... Ești frumoasa mea măicuță Și în inimioara mea, Ai depus cu sârguință Ca pe cea mai dulce miere Faguri din iubirea ta. O, prea buna mea măicuță, Îți ofer ca mărțișor, Inimioara mea micuță Ca să știi că te ador! Draga mea mămică... Draga mea mămică, Ești o rândunică, O rază de soare Pe-o-ntinsă mare... Ești o ciocârlie Pe-o verde câmpie... O, draga mea mamă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Pe piept ți-e pielea arămie, Dar sub cămașă, alb, de lapte. Fiori te trec. Ce ironie, Cine te va iubi la noapte? Cobori eșarfa peste pânză, Privind tabloul terminat. Semnezi în colț, tot mai confuză, Cu-același alb imaculat. Măicuța mea De câte ori m-apucă dor de tine, Și ca părinte te doresc 'napoi, Măicuța mea, din viața de apoi, Căldura ta se reîntoarce-n mine! Șoptind cuvinte fără de-nțeles, Te văd și-acum culcată pe o rână, Că tata n-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
trec. Ce ironie, Cine te va iubi la noapte? Cobori eșarfa peste pânză, Privind tabloul terminat. Semnezi în colț, tot mai confuză, Cu-același alb imaculat. Măicuța mea De câte ori m-apucă dor de tine, Și ca părinte te doresc 'napoi, Măicuța mea, din viața de apoi, Căldura ta se reîntoarce-n mine! Șoptind cuvinte fără de-nțeles, Te văd și-acum culcată pe o rână, Că tata n-a venit de-o vreme bună, Și-n țarină nu-s roade de cules
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]