2,300 matches
-
despacheta, faceți un duș, iar apoi veți coborî la masă. După ce luăm masa, veți merge să vă uitați la televizor, iar apoi în camere să vă odihniți. Când urcați spre camere, la fiecare etaj, din loc în loc, vor fi pe măsuțe farfurioare cu bomboane și bucățele de ciocolată, băuturi răcoritoare, iar dimineața termosuri cu cafea fierbinte și cu ceai. Serviți câte puțin din fiecare. Aveți grijă, nu cumva să vă umpleți mapele cu dulciuri și să rămână farfurioarele goale, a adăugat
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
prin camere, ne-am admirat costumele, am făcut schimb de parfumuri și de farduri, am stat de vorbă la cafea pe hol. Cu puțin înainte de ora optsprezece am ieșit din cameră. Am coborât singură pe scări oprindu-mă pe la toate măsuțele aflate la fiecare etaj unde era cafea și ciocolată. Am luat câte două trei bucățele de ciocolată, pe care le-am înfășurat cu grijă într-o coală de hârtie pentru a le duce lui Mișu. Tot adunând bucățele de ciocolată
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
enorma pâlnie. Pe cealaltă parte, aceleași personaje romanțioase, ascultă, la aceeași pâlnie, " De când beau", cântat de același I. Corescu. Placa "Perfection Concert Record, For Best Results use only Columbia Needles". Uriașa pâlnie stă deoparte, pe podea, este acolo și o măsuță de lemn de nuc, cu reflexe cafenii, înnobilată de trecerea timpului. Cu puțină îndemânare, mașina ar putea fi pornită, ar putea funcționa. E târziu, aproape de miezul nopții. Aș scoate afară mașinăria, printre copacii gravi, seculari, aș pune-o pe zăpadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Și ce să facem cu ea?" îl întreb. Îmi răspunde că nu se poate face nimic altceva decât s-o scoatem afară, în frig (mă gândisem și eu... formele nebuniei nu-s chiar atât de originale), "să o așezăm pe măsuța asta care nu-i lipsită de eleganță, să ascultăm romanțele și, spre ziuă, să ne împușcăm. Numai prin împușcare se potrivește să-i redăm viața pe care o ascunde, latentă, împietrită, în trecerea ei. Două împușcături, precizează; ordinea o tragem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pe lume decât despărțirea. * Mă gândeam astfel, când s-a întâmplat să trec pe Strada Condeiului. Ce-o fi fost pe aici? Poate cineva, un arhivar, un notar de pe vremea când un știutor de carte, un "scriitor", instalat la o măsuță, mai spre piață, întocmea acte și scrisori pentru mușteriii care nu știau scrie și citi. Dar nu-i nici urmă de condei, nimic. Altfel l-aș lua, l-aș pune în buzunarul de la piept și aș scrie cu el. * Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
gânduri, meditații bizare, mi le sugerează o neînsemnată întâmplare cu un clopoțel. Nu știu dacă era, de fapt, un clopoțel de argint sau un păhărel de argint, fiindcă, deși acest obiect a apărut lângă mine de când mă știu, pe o măsuță, pe o noptieră sau într-un raft de bibliotecă, îmi era tot atât de familiar cum îți este un picior sau o mână, de care nu te mai întrebi de când face parte din ființa ta. Clopoțelul (sau păhărelul) de argint făcea parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
om pe care, în copilărie, îl urmam zilnic, ținându-i cartoanele pictate într-o cutie specială. Mirosea ca atunci, a ulei de pictură, și doar inflexiunea franceză a vorbelor îl diferenția de Sașa cel vechi. Ne-am așezat la o măsuță, în apropiere. Sigur că nu m-ai uitat...", mi-a răspuns. "Știu încă foarte multe despre voi. O să-ți arăt... Să vii la mine", mi-a vorbit Sașa prietenos, cu aceeași bucurie pe care rareori am văzut-o în viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pe toate coridoarele tuturor etajelor s-a aflat în sfârșit că eram așteptați la „Malmaison”, unde era o mică închisoare cu celule și gratii. Am fost introduși toți trei într-o celulă îngustă, cu două paturi cazone suprapuse și o măsuță într-un colț. De pe patul de sus se putea privi în coridor, printr-un geam „à grile latine” și în acest fel i-am văzut rând pe rând pe cei mai mulți dintre arestații „la secret”: Profesorul Brăileanu (care traducea acolo „Critica
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
patru persoane: doi preoți, un laic angajat în domeniul social și un tânăr seminarist. Cine ar fi trecut prin preajmă, i-ar fi considerat patru prieteni care discutau mai mult sau mai puțin ceva cazual. Și, în schimb, în jurul acelei măsuțe de cârciumă, în fața unei halbe de bere, se puneau bazele unei mari Opere. Înainte de a ridica instituții umane, în mod normal, se creează comisii, se elaborează proiecte, și, mai cu seamă, se identifică fonduri. Însă operele lui Dumnezeu se nasc
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
rămas mereu închis în lumea sa mică, în interiorul cercurilor zidurilor Veronei, a spațiat cu inima și mintea dincolo de hotarele patriei, întrețesând raporturi de stimă și de amiciție cu o mulțime de persoane necatolice. După moartea sa, au găsit în sertarul măsuței sale de birou un plic mare care conținea o serie de scrisori. Pe frontispiciu a scris cu mâna lui: «Scrisori importante ale dragilor frați separați, dar care ne spun cât de aproape ne sunt cu iubirea, cu rugăciunea. Să facem
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
mâine se ofilește...». Un discurs logic și stringent asemenea unui silogism. Aceste pagini, don Calabria nu le-a scris ca pe o proclamație frumoasă, rodul unei meditații fervente ori a unei infatuări de tentă mistică. Nu le-a compus la măsuță, cu riscul de a le vedea dispărând la contactul cu realitatea, asemenea unui vis de noapte, la primele mijiri ale zorilor. Mai întâi a experimentat, apoi le-a scris. Sunt fraze din anii 1909-1911. Dar Opera trăia programul acela de-
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
spectacolul fastuos dinainte de start și artificiile festivității de premiere. mai 2004 Domn străin Un antrenor neamț de generație veche, sexagenarul Otto Rehhagel, a pus ordine în fotbalul grec, dominat ani la rînd de harababură și fidel peren micii ciupeli. La măsuțele scoase pe trotuarele din Plaka pot să sfîrîie calamarii și poate să curgă retsina, acel vin dulceag în jurul căruia grecii au frecat biluțele mătăniilor de vreo trei mii de ani încoace. După ce Pitagora a dezvăluit omenirii cum devine cazul cu
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
devenit farmacist, cum aveam în intenție la sfîrșitul liceului, ar trebui, poate, să redactez, ca Teodor Lerescu, fostul meu coleg, pliante și broșuri de popularizare, dintr-acelea ce zac (am răsfoit azi două, în timp ce așteptam să intru la doctor) pe măsuțele din holurile dispensarelor și policlinicilor. Deși utile, cu informații minime și sfaturi lesne de înțeles despre igienă și medicație, ele nu mi-ar satisface cîtuși de puțin veleitatea de „autor”. Mai mult, cred chiar că firea mea nu se împacă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
participativitate, acea vitalizare superioară, prin exacerbat consum de sensibilitate și cerebralitate. Martorul afectuos al suferinței care a fost Sașa Pană relatează: „Un curier bogat Îl lega zilnic de viața literară și intelectuală din Franța, din Anglia și din țară. Pe măsuțele din dreapta și din stânga patului, până unde mâinile de fildeș puteau ajunge, se Îngrămădeau ultimele cărți bune și reviste proaspete, trimise de prieteni de peste țări... Proptea peste genunchi o scândură cu picioarele tăiate pieziș și - În aceeași poziție În care dormea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să mă așez. În mijlocul încăperii era o canapea din piele. M-am conformat și m-am așezat picior peste picior. Ea a ieșit din cameră pe altă ușă decât cea pe care intraserăm. Nu prea exista mobilă în încăpere. Pe măsuța din fața canapelei se aflau o scrumieră, o brichetă și o tabacheră. Erau din ceramică. Am deschis capacul tabacherei, dar era goală. Nici măcar o țigară. Pereții erau goi și ei: fără tablouri, calendare sau fotografii. Absolut nimic de prisos. Lângă fereastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
picior și am căscat în voie. Tânăra a apărut după vreo zece minute. S-a dus direct la unul dintre fișete, fără să-mi arunce măcar o privire. A scos un pachet negru și lucios și l-a adus pe măsuța din fața canapelei. Când l-a desfăcut, am văzut o manta de ploaie și cizme de cauciuc. Deasupra, în pachet, erau și niște ochelari de protecție fumurii, ca aceia purtați de piloți în primul război mondial. La ce naiba îmi trebuiau mie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cu un mare politician dinainte de război. M-a poftit pe canapea, iar el s-a așezat pe scaunul din spatele biroului. Încăperea semăna perfect cu cea în care intrasem prima oară. Culoarea covorului, veioza, tapetul, canapeaua... toate erau la fel. Pe măsuța din fața canapelei, același set cu tabacheră, scrumieră și brichetă. Pe birou, o agendă identică și clame împrăștiate. Aveam senzația că mă învîrtisem cerc și revenisem în camera de la început. Putea foarte bine să fie așa, putea să nu fie. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
beau un pahar în timp ce ascult muzică sau citesc o carte. Îmi place la fel de mult ca un apus de soare frumos sau ca aerul curat. Nu apucasem să beau decât jumătate de pahar de whisky când a sunat telefonul. Era pe măsuță, la vreo doi metri de pat. Nici prin cap nu-mi trecea să ies din pat ca să răspund. L-am lăsat să sune. A sunat de treisprezece sau paisprezece ori. Puțin îmi păsa de el. Dacă ar fi fost o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sunat de treisprezece sau paisprezece ori. Puțin îmi păsa de el. Dacă ar fi fost o scenă dintr-o carte cu benzi desenate, aparatul s-ar fi zvârcolit în aer, dar așa ceva nu se întâmpla în realitate. Stătea cuminte pe măsuță, iar eu îl priveam și-mi vedeam de băutură. Lângă telefon se aflau briceagul, portofelul și cutia cea mare pe care o primisem cadou. Mă gândeam să o deschid și să văd ce conține. Dacă era ceva de băgat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am rotit privirile prin cameră. Liniștea care mă învăluia mi se părea chiar stranie. Poate fuseseră scoase sunetele și de-acolo. Am încercat să-mi dreg glasul, dar a răsunat normal. Am luat briceagul și am bătut cu el în măsuță. Suna normal. După experiența pe care o avusesem cu desonorizarea, eram în gardă tot timpul. Am deschis fereastra de la balcon. M-am liniștit când am auzit zgomotul mașinilor și ciripitul păsărelelor. Ce bine! O fi evoluând lumea asta, nu zic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
balcon o păsărică cu pieptul negru și a ciugulit firimiturile de pâine de pe masă. Nu puteam spune că nu era o dimineață liniștită. Mi-am amintit de cutie. Am scos obiectul înfășurat în ziare și l-am pus ușor pe măsuță. Am desfăcut cu grijă banda adezivă de pe următoarele ziare. Intuiam un obiect de artă prețios. Avea o formă ușor alungită, ca un pepene verde, dar era extrem de ușor. Am îndepărtat toate ziarele și în fața ochilor mi-a apărut un craniu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
orientată spre răsărit. Priveliștea nu e prea grozavă din pricina dealului, deși reușesc să văd râul și turnul cu ceas. Din cauză că nu fusese folosită multă vreme, am găsit pereții scorojiți și pătați, pervazurile prăfuite. În cameră am un pat vechi, o măsuță și două scaune. La fereastră atârnă o perdea care miroase a mucegai. Dușumeaua arată jalnic și scârțâie când pășesc. Colonelul își face apariția dimineața, luăm micul dejun împreună și ne retragem după perdele pentru niște partide de șah. După-amiezele n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
tutunul decât pe cel cu orașul Frankfurt. M-am întors și am privit mărfurile din magazin. În față stăteau aliniate fructe conservate. Cutiile arătau ca un imens mușuroi de furnici. Piersici, grepfrut, portocale. Trei șiruri de munți. Înaintea lor, o măsuță pentru mostre. Pentru că nu începuseră să vină clienții, pe măsuță nu era nimic. Nu vine nimeni să deguste compoturi la cinci și patruzeci și cinci dimineața. Pe o latură a măsuței era lipit un afiș pe care scria: Târgul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și am privit mărfurile din magazin. În față stăteau aliniate fructe conservate. Cutiile arătau ca un imens mușuroi de furnici. Piersici, grepfrut, portocale. Trei șiruri de munți. Înaintea lor, o măsuță pentru mostre. Pentru că nu începuseră să vină clienții, pe măsuță nu era nimic. Nu vine nimeni să deguste compoturi la cinci și patruzeci și cinci dimineața. Pe o latură a măsuței era lipit un afiș pe care scria: Târgul de fructe SUA. Lângă bazin erau înșiruite niște scaune albe de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
grepfrut, portocale. Trei șiruri de munți. Înaintea lor, o măsuță pentru mostre. Pentru că nu începuseră să vină clienții, pe măsuță nu era nimic. Nu vine nimeni să deguste compoturi la cinci și patruzeci și cinci dimineața. Pe o latură a măsuței era lipit un afiș pe care scria: Târgul de fructe SUA. Lângă bazin erau înșiruite niște scaune albe de grădină. Pe unul dintre ele stătea o domnișoară cu un platou mare cu fructe în față și se ospăta din ele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]