2,490 matches
-
ce vine din râul subteran al subconștientului? Nu, nu trebuie să existe legi care să condiționeze arta, ea simțindu-se rău în cadrele strâmte ale societății, plăcându-se cu predilecție pretutindeni, în toate dimensiunile în care natura însăși își desfășoară magnificul ei șuvoi de creații dintre cele mai fascinante posibil. Aprilie M-am gândit din nou la întrebările lui Socrate, puse ca niște condiții la scrierea unei cărți, amintind de canoanele tiranice ale literaturii realiste. Trebuie subliniat că: iubirea, necesitatea și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ca și cum ar trebui mereu să mă aștept la ce e mai rău, și într-o zi răul va veni și nu voi fi pregătit. Și asta mă neliniștește. Cum îți poți da seama, am construit în jurul meu un cerc vicios magnific, care e în același timp o singurătate și o frică de singurătate. Dacă aș fi trăit în timpul lui Cronin, aș fi putut, fără dificultate, să mă identific cu toate personajele sale. Sunt atât de fericit la ideea de a te
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
când era remarcat în orchestrele Filarmonicii și Operei prin tonul său inconfundabil! (Radio Iași păstrează una din puținele imprimări cu aria E lucevan le stele din actul III al operei Tosca, interpretată de tenorul Ion Iorgulescu, în care clarinetistul execută magnific introducerea). Simte însă cea mai mare fericire când își vede unicul fiu, Leonard Dumitriu, ca urmaș pe tărâmul muzicii, devenit astăzi recunoscut dirijor de Operă, cu chemare pe tărâm componistic prin evidente creații! Cu siguranță că și ultimul moment celest
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
români/ Noi suntem aici pe veci stăpâni...”. Într-o pornire inexplicabilă de entuziasm și solidaritate cu cei care cântau, am început și noi să cântăm tare, iar vocile ni s-au unit cu alte și alte voci într-un cor magnific și ireal care a durat doar câteva minute. Imediat, toate luminile s-au stins și pe holuri s-au auzit pașii alergând și vocile ridicate, amenințătoare ale studenților de la zi care făceau de serviciu. Colega din Bacău, al cărei soț
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
din comuna Hlipiceni. V-aș recomanda să faceți această mică escapadă mai ales prin luna mai, când natura-i în adevărata ei splendoare cu un colorit minunat, iar începând din septembrie și octombrie, veți beneficia de o paletă de nuanțe magnifice care vă va răsplăti oboseala. Viața nu-i frumoasă, dacă nu știi să ți-o faci să fie frumoasă oriunde ai fi. <contents> CUPRINS CUVÂNT CUVÂNT ÎNAINTE Rîndurile ce urmează, așternute la solicitarea fostului meu profesor de școală elementară, domnul
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
din comuna Hlipiceni. V-aș recomanda să faceți această mică escapadă mai ales prin luna mai, când natura-i în adevărata ei splendoare cu un colorit minunat, iar începând din septembrie și octombrie, veți beneficia de o paletă de nuanțe magnifice care vă va răsplăti oboseala. Viața nu-i frumoasă, dacă nu știi să ți-o faci să fie frumoasă oriunde ai fi.
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Dar nu avem curajul acestui get estetic, Domnule Doctor. Ar fi un procedeu rafinat, dimineața, noi doi căzuți în zăpadă, iar gramofonul continuând să-și cânte trista zdreanță de melodie. Ar trebui să fim genii, sau măcar ruși, pentru acest magnific gest. Așa, nu merităm, pierdem ocazia. Ne merităm doar câte un somnifer, câte o sinucidere ratată în fiecare noapte. Partea frumoasă a scenei imaginate constă în inutilitatea ei. Inutilitatea, Domnule Doctor, este adevărata, unica, sincera rațiune a vieții. Alcoolul este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
munții mi se par înfiorați de ecourile unor melodii pline de bucurie; dar de o bucurie solemnă, aceeași solemnitate pe care o sugerează și Grieg. Primăvara, aici, la munte, este un spectacol total, luminos și melodic, o punere în scenă magnifică. Nu-mi amintesc să fi petrecut o primăvară la munte, poate din acest motiv îmi este mai apropiată primăvara mai caldă, mai puțin fastuoasă, mai intimă, așa cum este acest anotimp la o mai joasă altitudine. Aici, o mare simfonie; dincolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
la Florența. Asta nu înseamnă că nu trăiesc fiorul trecutului când rătăcesc prin Sighișoara, că nu simt, copleșitoare, istoria, la Vatican, că nu sunt impresionat de o cetate medievală. Înseamnă doar că, în ce mă privește, peisajul "neutru" este tot atât de magnific precum unul istoric. Sulina mă înfioară, mi se pare de o tristă frumusețe copleșitoare și pentru că acolo este o imensitate de ape în amestec direct cu orașul și pentru că istoria se citește pe fiecare piatră de mormânt și pentru că biserica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de Iași-Cetatea Albă-Bugaz. Mi-am fixat lanțul ceasului de cheutoarea hăinuței, să se vadă cât mai bine. Aveam o mândrie de împărat recent promovat. Totul a fost o minune, lașul, care era un oraș plin de mizerie, mi se părea magnific, mi se părea că toată lumea se uită cu gura căscată la ceasul meu. Totul a fost o minune până când, în tren, am observat că minunatul meu ceas era fosforescent. Toată lumea dormea, se distingea câte un sforăit de ființe abandonate somnului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
115 lei. Ne-am mai plimbat prin oraș. Eu am descheiat hăinuța, să se vadă ceasul. Aveam o mândrie de împărat recent promovat. Totul mi se părea o minune. lașul, care era totuși destul de mizerabil, mi se părea curat și magnific. Trăgeam cu ochii la trecători, să văd dacă observă ceasul meu. Însă abia noaptea, în tren, minunea a devenit fericire. Noaptea, în vagonul Iași-Cetatea Albă-Bugaz, după ce s-a stins lumina (erau puțini călători), tot uitându-mă la ceas, am observat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
păcătoasele păcătoșilor. Aduc pe lume căderea din Paradis. Nu sunt doar vinovate, ci sunt întruchiparea Vinei: Eva, cea stricătoare de poruncă. Pandora, cea care a răspândit relele în lume. Sau, cum se spunea în buna tradiție medievală, femeile sunt: „Rău magnific, plăcere funestă, veninoasă și înșelătoare... a dus pe lume păcatul, nenorocirea și moartea”, căci „bărbatul a căutat un vinovat pe care să-l tragă la răspundere pentru suferința și eșecul umanității și a dat peste femeie.” Femeile, „se știe”, sunt
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Marele Stat-major francez. Nu-ți vine să crezi că militari de înaltă valoare profesională și morală, de la Miribel impus de Gambetta pînă la generalul de Boisdeffre, care s-au străduit pe rînd să refacă armata după înfrîngerea de la '70, pregătind magnificul instrument care a susținut singur sau aproape singur primul șoc german din 1914 pentru a ajunge la revanșa din 1918 că acești militari fără pereche au putut să se coboare pînă la fabricarea unor falsuri de altfel stîngace spre a
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
chiar mai mult publicul. Opoziția număra o puternică grupare de socialiști care nu conteneau să privească spre tovarășii lor de la Berlin (lumea și-a dat seama de aceasta în ajunul mobilizării din 1914-1915), dintre care unii erau dotați cu voci magnifice de bariton și de bas, demne de Scala. Știau să orchestreze cîte o "hărmălaie" asurzitoare, chiar pînă la a provoca suspendarea ședinței. În frunte se aflau: Treves, roșcovan, Turati, suflet generos, cap tulbure, Modigliani, barbă revărsată, și mai ales Ferri
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
bine văzuți la Sofia. Anexarea acestui oraș însemna, după părerea mea, crearea unui focar de iredentism pe care era mai bine să-l evităm. Printre altele, dețineam de la adjunctul șefului de Stat Major, generalul Cristescu strălucit ofițer ieșit cu note magnifice de la "Ecole de Guerre"122 din Paris asigurarea că noua frontieră dădea în posesia României înălțimi dominante și o apărare solidă împotriva neîncetatelor incursiuni de odinioară ale bandelor bulgărești care jefuiau și răpeau persoane. Orașul Dobrici, așezat într-o vale
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
i se adresează Cetatea, prin formele cultuale urbi et orbi. Fastul ceremonialurilor sale, tot mai complexe, care, în timpul principatului, se transformă în comemorări ale relației dintre genius Augusti și zei (relatio inter divos), determină în cele din urmă o proiecție magnifică a împăratului și a sinelui comunitar în mentalul colectiv (Benoist 346). Nimic nu poate contesta această relație, totul trebuie să o confirme, iar ceea ce nu o onorează (cazuri celebre, precum Nero, Caligula sau Domițian) este sancționat prin damnatio memoriae − un
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
se află câte o adâncitură superficială. l=4-4,5 mm. ♂ Tibiile anterioare îngroșate începând cu a 2-a treime distală. Primul articol al tarselor mediane lățit. 21 Genul Rybinskiella Reitter La noi o singură specie răspândită în Carpații Orientali. Rybinskiella magnifica Rybinski Partea dorsală a corpului este prevăzută cu puncte adâncite și îngroșate, fiind acoperită cu o pubescență deasă, ușor ridicată. Antenele lungi și subțiri, toate articolele antenale sunt mai lungi decât late, articolele 7 și 9-11 fiind îngroșate. Pronotul mult
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
fusese primar al orașului Bristol de cinci ori în timpul domniilor lui Henric VI și Eduard IV, un "negustor opulent" și cel mai bogat om din vremea sa (Russell 1908: 20; Ingram 1916: 37; Willcox 1842: CLI). În acest edificiu religios magnific, strămoșii lui Chatterton fuseseră paracliseri timp de aproape un secol și jumătate, ultimul fiind John Chatterton (m. 1748), unchiul tatălui lui Chatterton (Martin 1865: X) - cel din urmă el însuși corist în aceeași biserică. Această funcție a fost după aceea
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
zile înainte de sinucidere, și lăsată intactă în manuscris. Incidental, Frye (1974: 269) a numit Vala lui Blake (The Four Zoas / Cei patru Zoa) "cea mai mare capodoperă abortivă a literaturii engleze", în vreme ce Bloom (1962: 309) o califică drept un "poem magnific". Implicația romanului lui Ackroyd, expusă clar de eroul romanului Charles Wychwood (partea II, 7 și 9), este că Chatterton de fapt nu s-a sinucis, fiind convins de Joynson (editorul lui) să continue să scrie, unele dintre textele lui "postume
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
cu croitoria. Mulți dintre membrii familiei Chatterton fuseseră în ultimul secol și jumătate paracliseri la biserica St. Mary Redcliffe, cel din urmă fiind unchiul tatălui lui Chatterton, John; din aceste motive Chatterton avea să simtă o atracție mistică pentru această magnifică instituție, devenind punctul său de plecare în aventura sa prin care se reîntorcea în trecut pentru a-l reînvia, fie și imaginativ doar, în prezent. 1753, 1 ianuarie - Botezat la St. Mary Redcliffe. 1757 - Un învățător pe nume Love refuză
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
p. 787. 119. În acest sens este revelatoare mărturia scriitorului rus V. I. Nemirovici-Dancenko, corespondent de război al revistei Siècle-russe: „Românii s-au arătat bravi în luptă. Am arătat deja că ei au luptat bine, iar artileria lor a fost magnifică chiar de la începutul operațiilor“ (Ciachir, Independența, p. 216). Iar într-un articol din epocă, publicat în ziarul Allgemeine Zeitung se menționa, în sensul afirmațiilor lui Bacalbașa: „Capacitatea tunurilor române de manevrare este cu mult mai mare decât a celor rusești
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
avut teribila premoniție, i-a scurtcircuitat și pe ieșeni. N-am spus nimănui că mi se pare neverosimil, prea erau sugestionați. Slujba propriu-zisă a decurs repede. Învălmășite, ultimele imagini îmi par, acum cînd încerc să le notez, de nejuxtapus: frumusețea magnifică a zilei de septembrie, chipurile împietrite ale părinților lui Mișu, lacrimile actriței D.P., amanta sa, cuvintele de despărțire ținute de Vasile Sporici (din partea Teatrului Dramatic Bacovia) și Corneliu Sturzu (din partea Asociației Scriitorilor din Iași), gesturile de regret ale multora din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
actoricesc a fost total excelent, mai ales cel al Smaragdei Olteanu În Zâna cu păr albastru. Mary-Jane Corrette „Evening News”, 6 iunie 1997. „... Interpretând-o pe Zâna cu păr albastru, care pronunță ultimele cuvinte sfâșietoare ale piesei, Smaragda Olteanu este magnifică”. Pat Hewertson „Evening Herald”, 20 iunie 1997. Spectacol realizat În colaborare cu regizorul englez Robert Delamere. Cu acest „Curiculum Vitae” care reprezintă un rezumat de 33 de ani de activitate În cadrul Teatrului Național din Craiova, cu spectacolele sale În țară
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
dragoste, dor, singurătate, vârstă, bucurie pentru succesele voastre (câte sunt! bine că sunt!), speranța tremurătoare că ne vom revedea În mai, la București. Deci: un mare lucru. Deci: totul. Și despre noi, și despre voi. Avem parte de o iarnă magnifică: soare, căldură, un fel de aprilie care a Început În decembrie. Numai să nu se sfârșească urât (și normal): cu viscol și ger. Trăim. Nu e puțin lucru. A apărut la noi, la editura Kriterion, un volum din poezia românească
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
etic al libertății, rândurile „românești” Însuflețeau o particulară vibrație confraternă, detectabilă, probabil, și În romanul Plicul negru, la care lucram. Tradusă În spaniolă de Domnița Dumitrescu, „scrisoarea deschisă” a prilejuit un măgulitor răspuns din partea adresantului: „Su «carta» me pare cio magnifica”, scria Sábato. Succintul eseu din urmă cu 20 de ani s-ar putea să-și păstreze, și azi, anume valabilitate, nu doar documentară. Nu Întâmplător, poate, urmează să apară În engleză În toamna aniversară 2004. New York, iulie 2004 Dragul și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]