KorAP: Find »[drukola/base=mal & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...83 84 85 ...1146 >

28,647 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845

director al Direcției relații cu Republica Moldova, fiind în același timp secretarul Comisiei interguvernamentale de colaborare cu acest nou stat. Această misiune, dificilă și delicată, îi oferă șansa de a realiza câteva obiective importante pentru relațiile dintre românii de pe cele două maluri ale Prutului: Intensificarea contactelor politice la toate nivelurile; realizarea unor obiective economice, în Republica Moldova, cu asistență românească, exemplu fabrica de țevi de la Fălești; încurajarea și sprijinirea directă a tuturor oamenilor de cultură de dincolo de Prut, veniți la București pentru demararea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
despre Polonia", Poznaj Swiat, iunie 1975 "Astfel spus, el nu aduce, de exemplu, plopii de aici arbore blazon al acestei poezii pentru a pune alături de cei ai lui Eminescu, Arghezi, Botta și, mai ales Bacovia, păstrându-i în continuare pe malul Vistulei sau pe străzile Varșoviei, adică acolo unde au încolțit". Darie Novăceanu, "Poezia poloneză contemporană", România Literară, nr. 3, 1982 "Nicolae Mareș cunoaște excelent limba polonă, a petrecut aproape douăzeci de ani în țara noastră, a studiat la Universitatea din

[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

ușă și... verile mele rurale dau năvală din stînga vitraliului. Pot vedea-auzi salcia cu cozi de fată, foșnetul ascuțit al stufului, clipocitul apei, siajul cufundarilor, plutirea somnoroasă a bărcii spre pîlcul de iriși. Mă văd pe mine însămi: mergînd pe malul inundat, clisos, prin nămolul încălzit de un soare sprinten. Încerc apa cu vîrful piciorului, ca-n acuarela lui Rusalin, păstrată de Iordan în fosta lui cameră. Acuarela care pare încă umedă. Calc apa-lumină, sper să mă țină deasupra și mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
se întindea spre fereastră ca o mînă. "Hai!" Rusalin, băiatul din vecini, mă lua în primire, să-mi arate vietatea cu pete aurii, cuibărită în izvor: "E o salamîzdră". Sau peștele cîrn și gras care-și făcea siesta lipit de malul lacului. Mai încolo, aveam să-l poreclim Hrușciov. Pînă-n septembrie, pervazul se umplea de monede ușoare de 5 bani. Le arunca în geam, să mă scoată afară. Plecam în expediții puse minuțios la cale: pînă la puțul părăsit, unde se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
sovietic, mustăcios. Asociam casa de pe "Trompeta" cu o oglindă neagră; cele sclipind erau dincolo, în "țara francă"***** a Lisellei. Bunelul rămînea închis (a ieșit mai subțiat decît un sfînt din icoanele bizantine); tata și el ca un pește scos pe mal era sub anchete. Mai spera: a spera egal a amîna să trăiești. "Cu Jenică Maurer o să fie altfel". "Pe dracu' naibii! E-un nemernic, la fel ca toți nemernicii. Cum poți crede într-o schimbare în bine de la ăștia, coane

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
de carte". Asta-i! mă trezesc din somnul cel de moarte. Deșteaptă-te, românco! O să bag albumul lui Rusalin în codul bunei mele prietene, Magda U.. O sun. Îmi răspunde, după ce revin și revin. Trage de multe ori puntea de la mal, adică scoate telefonul din priză. Ca să plece cum spune ea, în Magdagascar. Ce faci? I'm keeping busy. Mă ocup cu îmbătrînitul și cu muritul. Ai o criză de reumatism? Nu, am alte belele. For the moment, schimb tablourile dintr-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
că, da, orbește. Intrăm în curte. Greier? O spunem într-un glas, ca persoanele care au trăit mult împreună și-și urmăresc involuntar gîndurile. Într-un fel oarecare am și trăit mult împreună. Ne-am jucat, verile, cu argila din malul iazului; am împărțit prima portocală. "Dă-i și ei! Nu mănînc dacă nu mănîncă și ea". Venirea în Dorobanț m-a făcut să-mi amintesc leit-motivul copilăriei noastre: "Nu mănînc dacă nu mănîncă și el". E ca atunci cînd dau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
bună dintre lumile imaginate, deci posibile" și am înțeles c-o să rămînă. Așa a și fost. Dar s-a întors, a reînălțat casa, hălăduiește acolo, dacă a hălădui e verbul potrivit pentru un pictor care orbește. Ne-am instalat pe malul iazului, cu sprîncenele de stuf netăiate. Totul părea imitare proastă, de teatru de provincie. Decor ieftin, jerpelit. Cerul cel adevărat, soarele cel adevărat, apa cea adevărată fuseseră luate de-acolo de Rusalin Pop și fixate în tablouri. Nici șarpele (dezmierdînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

cutreieram pe o plajă goală la asfințit și am întâlnit o fetiță ce-mi amintea de propriul meu chip, aceeași căutătură din fotografiile retușate ale copilăriei. Mi-a vorbit de un careu, care-i apărea din când în când pe malul acestei plaje, format dintr-o țestoasă, un inorog, o floarea-soarelui și un creion arlechin, ascuțit la ambele capete. Nu l-a mai zărit din anul în care a murit una dintre prietenele mamei, care venea în fiecare an cu noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
mă depărtam de soare. Un sentiment tot mai acut de disperare a pus stăpânire pe mine. În timp ce umblam toată ziua fără nicio noimă, am remarcat că mersul meu a devenit dintr-o dată mult mai eficient și mai elegant. Ajuns pe malul unui râu, am privit la imaginea mea din apă și pentru prima dată nu am putut să văd în oglinda apei celălalt chip al meu. Oare cum arată el acum, ce simte el? Pesemne același lucru ca mine, căci după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
insuportabil, departe de împlinirea iubirii. De asemenea, îi hrăneam cu patimi lascive pe cei prinși deja în alte părți sau pe cei ce nu mai puteau să iubească. Suferința exista deopotrivă și era hrana mea zilnică printre sălciile lamentoase de pe malul râului, unde veneau tinerii la scăldat. Eram fascinată de felul în care acești tineri alunecau atât de ușor de la o iubire în alta, după dorința mea, de fiecare dată mai pătimași. Chiar și iubirea cea mai pură reușeam s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
a fi binecuvântate. Unul dintre ei mi-a surprins privirea de smarald printre răchite. Atunci am luat pe dată înfățișarea unei fete frumoase cu părul portocaliu ca soarele și m-am întins goală între ei. Am alergat toți trei pe malul râului, m-am îmbrățișat cu fiecare pe rând și gelozia creștea în ei pe măsura dragostei ce-i lega. Deodată unul dintre tineri, să-i spunem Narcis, căci își contempla întruna profilul în apă, mi-a surprins chipul adevărat reflectat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
pe sfârșite. Era un pachet de oase, doar ochii-i negri mai aminteau de pescarul cel frumos de altădată. În timp, și ei au început să piardă din strălucire, devenind tot mai cleioși sub gelatina morții. L-am târât până la malul apei și l-am rostogolit în râu, pentru ca râul să-l poarte departe de acțiunea mea nefastă, ca sufletul lui să se poată odihni. Multă vreme am zăcut întinsă printre răchitele râului, cu gândul aiurea... tinerii veniți la râu erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
oprește ca fermecată și mă contemplă îndelung cu ochii ei ca niște ațe, de un verde aprins. Apoi iese din apă, se îmbracă lent în fața mea, fără să se rușineze, și se așază pe un trunchi de copac, chiar pe malul râului. Îmi face semn discret cu mâna. Atras de frumusețea fetei, dar mai ales lovit de starea mea de toropeală, îmi aranjez timid cornul în poala ei înmiresmată și mă las să alunec ușor în lumea viselor. Desigur, cele mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
cu greu încearcă să le suprapună spre a-și forma o imagine. Și materia lor fragilă și friabilă, asemănătoare nisipului, era translucidă până la transparență. Formele păreau să se auto-lumineze dinăuntru, mai cu seamă în această zi cenușie și umedă la malul mării. Cele patru elemente străluceau în culori translucide, aerate de acea lumină interioară a lor: floarea înveșmântată în galben, creionul arlechin în dungi verzi și roșii, țestoasa în zale aurii și inorogul albastru. Culorile se scurgeau ușor în afara contururilor ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
vreme, cu insistența unui coșmar. Deși ține de memoria mea îndepărtată, este deosebit de clară și vie, dar în același timp incompletă, pentru că nu o pot lega cronologic sau spațial de alte evenimente din viața mea. Mi-amintesc o plajă cu malul foarte înalt, un povârniș drept ca un zid, la poalele căruia începea brusc marea cu întinderea ei nesfârșită. În credința mea de copil, marea mi s-a părut întotdeauna nesfârșită și refuzam s-o asociez cu acea pată albăstruie de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Prin urmare, visele noastre s-au întâlnit: unul în tonuri de alb și negru, celălalt policromatic, și au fuzionat într-o incertă realitate. Rechinii cu ochii albaștri Prietena mea a intrat singură în apa clară și transparentă. De sus, de pe malul înalt, unde se reazemă acum ochiul meu, puteai vedea cu o claritate uluitoare crabii colorați și stelele de mare împlântate în nisipul de pe fundul mării. Ea a început să înoate, calm, încet, înspre adâncuri. Cu capul mereu la suprafața apei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Și, deopotrivă, privirile uimite ale costumelor de epocă de pe plaja suspendată deasupra mării și ochiul albastru al armatei de rechini s-au întors pentru o clipă către mine. Prietena mea s-a întors în loc și a început să înoate spre mal, dar, de data asta, cu viteza maximă. Rechinii s-au întors și ei, cu toții în același timp, au despicat apele cu cozile lor grațioase și s-au strâns în jurul ei cu gurile larg deschise, ca și cum i-ar vorbi, cu ochiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
priveau intens din toate unghiurile. Viteza cu care ea înainta pe unda de apă, propulsată de rechinii ce înotau lipiți de ea, era inimaginabilă pentru o ființă umană. Ea aluneca, parcă, pe suprafața apei, escortată de armata de rechini către mal, și ei o scrutau intens cu ochiul lor sfredelitor. Ca niște pumnale, dinții lor ascuțiți încrețeau apa în jurul ei, dar niciunul n-a schițat vreun gest de atac. Sfârșitul amintirii. "Persona" După ce a ieșit din apă, s-a întins pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
și ei o scrutau intens cu ochiul lor sfredelitor. Ca niște pumnale, dinții lor ascuțiți încrețeau apa în jurul ei, dar niciunul n-a schițat vreun gest de atac. Sfârșitul amintirii. "Persona" După ce a ieșit din apă, s-a întins pe mal, pe nisipul fierbinte unde a zăcut o vreme. De data asta îmi amintesc exact costumul de baie cu desene abstracte, în culori vii. Era costumul meu de odinioară, cel pe care l-am purtat cu multă dragoste ani de-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
lumini din care a dispărut o piesă. Iguana este o prezență de timp și nu de carne, mișcarea iguanei ne dă mai degrabă o percepție a timpului decât a spațiului, pentru că ochiul nostru cu greu le poate sesiza mișcarea. Pe mal, leoaicele de mare se cambrează la soare în cele mai senzuale poziții, își arcuiesc coloana aparent nevertebrată, ca pe o semilună. Se dilată sau se contractă ca niște râme. Lâncezind prea mult în soare, pielea lor alunecoasă și neagră devine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

cărările de grâu ce se închideau, spre cărările Dunării ce deveneau abrupte, îi puneau piedică și-i scâlciau oasele picioarelor, Dunărea îngheță, auzea foșnetul amenințător dedesubt, știa că, dacă voia, se va da în lături, creând prăpastie de trecere spre malul celălalt, precum în vechime marea îi crease lui Moise și poporului iudeu, dar nu-i păsa. Cunoștea viitorul din cealaltă lume, de pe malul drept, dincotro nu venea decât pustiul care i-a ucis pe egipteni, iar iudeii învinseseră acest uriaș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
foșnetul amenințător dedesubt, știa că, dacă voia, se va da în lături, creând prăpastie de trecere spre malul celălalt, precum în vechime marea îi crease lui Moise și poporului iudeu, dar nu-i păsa. Cunoștea viitorul din cealaltă lume, de pe malul drept, dincotro nu venea decât pustiul care i-a ucis pe egipteni, iar iudeii învinseseră acest uriaș mortal pustiu prin credință. Pustiu este totul și ei stăpânii lui. De aceea Iisus i-a înțeles și se roagă Tatălui și acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
în Brăila la cinematograf, unde rula filmul Scaramouche, pe care-l vedeai de 10-20 de ori, gratis, împreună cu ceilalți fugari: Gagu, Fați, Dădârlad, Niftode, Mutu, Cuprian și Tomaida, cu toții în clasa a V-a, repetenți cu toții, în colonia Zagna de pe malul Siretului, în care părinții voștri aveau domiciliu forțat, cu mamele strigându-vă seara de la porți, așa cum și noi eram chemați de mamele noastre, până când noaptea cădea brusc ca un voal negru prin care se vedeau ochii strălucitori ai piloților lumii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
greoi ne-am dat drumul pe munții de grâu din partea de sud a orașului. Zeci de mii de oameni, excavatoare, buldozere, macarale, tancuri, veterani ai războaielor mondiale lopătau grâul în vagoanele strălungilor trenuri și noi schiam pe pârtiile afânate până la malul dihaniei leneșe, Dunărea, unde marinarii, profesorii, muzicienii, actorii, miniștrii, pușcăriașii și gravidele încărcau grânele în șlepurile care-și așteptau rândul cuminți, înșirate unele în spatele celorlalte, tocmai de la izvoare. * * * Î ncerc să mă reclădesc din țesălatul cailor asudați, din nări ies

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]