2,217 matches
-
gîtului alături de soții lor impozanți: Domnul Daniol și Domnul Teodorovici, Domnul Marcoff și Savoff și Cutzifidi și Nebunelii, sonorități caraghioase, blazoane derizorii, azi Înghițite de o apă cețoasă, tremurătoare, prelingîndu-se pe geamurile vitrinelor de pe Lipscani, tulburînd liniștea ușor jenată a manechinelor goale. Altă lume Împărătește acum peste aceste locuri. La recepții se pot citi pe tăvița de argint cărți de vizită: Domnul și Doamna Puradel, Domnul și Doamna Procopsitu, Domnul și Doamna Crăpelniță, Domnul și Doamna Oatu. Fata aceea tînără durdulie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
la gleznă În praf. E catifelat și moale, are culoarea pudrei Rachel II pe care o folosea pe vremuri mama, cînd eram mică. Picioarele mele În sandale se albesc pînă la genunchi, picioare mate, pudrate, picioare de gips, picioare de manechin. Înaintez În cascade, În explozii de praf. Nu mai am buze, nu mai am gene. Limba se Îngroașă, se Încarcă, se face păstoasă, amară. Laringele meu e o pîlnie pe pereții căreia aerul depune un strat subțire argintiu de ciment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
acestei cereri absurde, a rămas neclintit. Atunci statul l-a chemat În judecată, cerându-i daune imense. Dacă ar fi fost găsit vinovat, ar fi fost condamnat la muncă pe viață În folosul comunității și ar fi sfârșit, probabil, ca manechin Într-o vitrină de haine second-hand. La proces, sistemul a făcut tot ceea ce era posibil pentru a-l distruge. Atitudinea sa demnă a fost prezentată În ziare ca pasivitate, privirea-i fixă a fost filmată astfel Încât să ofere luciri de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fantezia, iar baza de scenarii era o altă minunăție a geniului uman, care ne-a dăruit, de-a lungul vremii, atâtea capodopere de imaginație, aici regăsindu-se situații precum: „Vernisaj și cină romantică, urmate de biciuire“, „Decan la facultatea de manechine“, „Sex oral cu prințese știrbe la Palatul Buckingham“. Apoi, exista opțiunea de Multiplayer, În care puteai să vizitezi fantezia altei persoane și, cu acordul acesteia, chiar să participi la ea. Din meniul principal nu lipsea nici spațiul rezervat micii publicități
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
proaspeți, curăței, gata de orice porcărie. A ieșit mult mai bine. Cu Leac și Cătălin protagoniști. Merită fiecare, dacă nu o transcriere, măcar o repovestire. Mai Întâi Cătă: Stă și fumează În fața librăriei. Privește În gol, oarecum spre vitrina cu manechine a croitoriei de vizavi. Crede că era după-amiază, primăvară și că aștepta marfă de la Humanitas. Probabil obosit, excedat de clienții care Întrebau de piuneze, agende, foi de xerox și alte miracole ale papetăriei. (Cătălin a rezistat până În ultima clipă: pixuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
a celor care se furișează În noapte. Uneori erau singuri, alteori umblau În grupuri de doi sau trei - veșnic de veghe la miezul nopții În orașe, măsurînd de la un capăt la altul trotuarele goale ale străzilor mohorîte, trecînd prin fața palidelor manechine de ceară din vitrinele magazinelor de confecții, trecînd pe sub ciorchinii de lumină albă, dură, trecînd prin fața a sute de magazine Întunecate, oprindu-sc În cele din urmă Într-o bodegă mică să trăncănească și să flecărească alene, să-și vîre botul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
copilași, noii roboți ai muncii capitaliste, fiindcă nu știi dacă la întoarcere, nu pleci de la birou în jos pe scări cu lucrușoarele adunate într-o cutie de carton. Și dacă ai de gând să te faci însoțitoare de zbor sau manechin la 45 de ani, eu îți urez din inimă baftă și succes. Cică Boc, de vreo câteva zile, se pregătește intens ca să-și asume a mia oară, asumarea asumării și reforma reformei. Văzând cu ochii, datorită eforturilor susținute ale guvernanților
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Încă destul de compozită și curba ei urca Încet spre selecția high-life din luna lui iulie. Puteau fi auzite și cuvinte nemțești spuse cu patimă de câteva tinere (40-45 ani) cliente ale firmei Neckermann deja bete, dar și chicotelile celor câteva manechine ale fabricilor de confecții din toată țara venite la „contractări“ Împreună cu directorii și șefii lor contabili care râdeau gros, din guși. La una din mesele lungi, timp „fileu“ se vorbea franțuzește, era expus steagul „bleublancrouge“ și se degustau mere Crețești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
trebuia să trec strada și auzeam frânele vreunei mașini scrâșnind. Nu apucasem să-mi formez reflexe citadine, așa că alternam curiozitatea cu teama. La prânz, am făcut drumul invers. Am căscat gura în fața vitrinelor de pe Bulevardul Elisabeta, uimit mai mult de manechine decât de hainele expuse, m-am oprit să mă uit la pozele de la cinematografe, iar în dreptul Intrării Zalomit m-am abătut prin Cișmigiu, unde am admirat din nou iarba fragedă, grasă, cu gândul la Mali și Cioanta. Am reușit să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cine știe ce impresie. N-am remarcat decât o ușoară sticlire maniacală în ochi, care mi se pare cam penibilă. Eu am primit 1500 de voturi. Sincer, mă miră că am primit și atâtea - dar oamenii ăștia ar vota probabil și pentru manechinul unui croitor dacă ar avea o insignă pe care să scrie „Partidul Laburist“. Ce farsă tristă este totul! 27 martie 1973 Dezbaterile în jurul reformelor serviciului național de sănătate propuse de Joseph s-au mai prelungit cu o zi. Aceiași oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nimeni n-a văzut-o vorbind cu soțul ei măcar o dată toată seara. Atmosfera era veselă, dar Mark nu participa la ea. Nu bea aproape nimic: a dansat o singură dată; chiar și când a dat peste un grup de manechine aruncându-se unele pe altele în piscina de la subsol, s-a uitat de la distanță, fără nici o tresărire. Nimeni nu vedea nimic ciudat în asta: cei care-l cunoșteau pe Mark erau obișnuiți cu reținerea lui. Era clar că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
marile victime ale anxietății - gura deschisă reprezintă o amenințare mitică, vaginul, și ei se uită toată viața-n ea -, mă Întreb atunci cît de nervoși sînt În realitate ginecologii), s-a privat de balet, s-a regîndit și a ajuns manechin și actriță aproape simultan, după flamboiante studii de dramaturgie. Cronologia demonstrează că baletul, medicina și dramaturgia au durat peste doi ani. Și, probabil În urma altui accident Însoțit de diverse arsuri, a avut cîteva notabile apariții porno asupra cărora nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de albi. Chestii de genul ăsta se remarcă, indiferent cît de discreți sînt cei implicați. Dar, cum spuneam, ai prieteni. Noi avem grijă de ai noștri. Cuvintele lui mă izbesc ca o explozie lentă și năucitoare. Mă simt ca un manechin din testele de coliziune la impact scăzut. Încerc să-mi dau seama ce vrea să spună. — Adică știai... tot timpul... tu... — Nu spune nimic Bruce, zice Toal serios. Nu-mi spune nici un cuvințel. Se răsucește, trage draperiile și se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
timizi, Nu-l vede bunul Dumnezeu, Când, de plăcere îi închizi... Valori indiscutabile Mi-a spus o doamnă că e bun poetul Că versul lui o pune chiar pe gânduri, Dar o atrage-încetul cu încetul Epigramistul tare-n patru rânduri... Manechin (unei domnișoare moderne) Cu piciorușe fine Și lungi de șapte coți, Arată foarte bine... Numai că nu la toți. Soției, după 20 de ani Când m-ameți, într-o rotire, Parfumul diafanei rochii, Ne-am înțeles dintr-o privire... Și
GHEORGHE B?LICI by GHEORGHE B?LICI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83931_a_85256]
-
Războinicul puternic. Niciodată indulgent. "Bărbatul ia inițiativa". De cîte ori nu m-a îmbolnăvit cu o remarcă acidă. Și privirea mereu ironică, mereu amuzată cu care-mi constata sînii: "Cam mari pentru modelling, Dințișor". Adolescența mea a stat sub semnul manechinului englez poreclit "Rămurica". Fără șolduri, îngustă-n umeri, cu încheieturi fragile și abdomen ca un scut. O așchie de fată. Le privesc cu uimire pe fătucile invadînd ecranele. Numai arată, nu și ascund. Noi, generația seventeen din 6l-62, dețineam arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un profesor de engleză pensionat pe caz de boală. Acesta citea ziarul la acea oră, pe verandă, fiindcă îi plăceau știrile sportive și muzica naturii în zilele cu ploaie... Auzi șocul, smulse ochii din pagina ziarului și văzu/înregistră un manechin (aceasta a fost prima senzație vizuală) care plutea prin aer. Abia pe urmă, după câteva fracțiuni de secundă, observă și mașina care buși copacul, ca într-o luptă disproporționată dintre fier și lemn. Copacul scrâșni și se trase un pic
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
plutea prin aer. Abia pe urmă, după câteva fracțiuni de secundă, observă și mașina care buși copacul, ca într-o luptă disproporționată dintre fier și lemn. Copacul scrâșni și se trase un pic, dar numai un pic, în spate, iar manechinul reveni pe pământ. Pleosc. Și nu mai mișcă. Se deschise portiera pentru două-trei secunde, apoi o mână o trase la loc, cu putere. Mașina dădu înapoi, reveni pe traiectoria inițială și demară în trombă. Pensionarul se ridică din balansoar, se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
imobiliar, iar autorul accidentului fugise. Singurul martor - un profesor de engleză aflat la pensie - nu putuse să observe numărul mașinii din cauza ploii. Dar spunea cui dorea să stea de vorbă cu el că omu` ăla zbura prin aer ca un manechin, ca un manechin dezarticulat, iar eu citeam știrile sportive, cum e posibil așa ceva, nu e drept, aș fi vrut să pot interveni?! Dammit! Strânse paharul în pumn. Dintr-o dată, îi pieri cheful de băut și aruncă licoarea pe podea. Buzele
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
accidentului fugise. Singurul martor - un profesor de engleză aflat la pensie - nu putuse să observe numărul mașinii din cauza ploii. Dar spunea cui dorea să stea de vorbă cu el că omu` ăla zbura prin aer ca un manechin, ca un manechin dezarticulat, iar eu citeam știrile sportive, cum e posibil așa ceva, nu e drept, aș fi vrut să pot interveni?! Dammit! Strânse paharul în pumn. Dintr-o dată, îi pieri cheful de băut și aruncă licoarea pe podea. Buzele reporteriței se mișcau
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Rover. De unde știu eu că în acel Land Rover să aflau o huidumă și șeful ei cu tatuaj pe mână. Nu știu. Numai pentru că Magicianul a spus asta? Fii serios.. Trecu pe lângă o vitrină luminată a giorno în care străluceau manechine îmbrăcate în desuuri provocatoare. Ciorapii negri, cu portjartier, îi atraseră atenția pentru câteva fracțiuni de secundă - și-o imagină pe Lucia, instantaneu, iar gura se umplu de salivă -, iar el trecu mai departe în timp ce i se perindau prin fața ochilor imagini
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
S. ca să facem amor; o penetrez și nu simte nimic, e ca și cum aș poseda țărâna. De altfel, am avut Întotdeauna impresia că ea are un corp inform, acoperit de prea multe veșminte, de parcă ar fi o momâie de cârpe, un manechin. „Eu sunt frigidă!“, strigă ea isteric la sfârșit, și abia acum, iată, Îmi aduc aminte că nu i-am Înregistrat niciodată corporalitatea, ci numai capul de clovn, un cap tragi-comic prin mobilitate și gesturile mecanice. Mi se face milă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mi-ar deschide o rană nespus de dureroasă, Însă aș Închide În mine iubirea, așa cum am făcut totdeauna, și aș putea Învăța În același timp. Ce prostii scriu! Petre drag, nu, niciodată să nu pleci de lângă mine, chiar dacă ești un manechin; ce, o stană de piatră care lucește nu poate fi iubită pentru că reflectă razele soarelui? El Îl iubesc pe Petre pentru că e frumos. Caracterul lui e o nulitate, Îmbrăcată Într-o formă multicoloră. Eu privesc numai această formă și uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fată bătrână, că el Îmi face un hatâr și mă scapă de mine Însămi. Creșterea mea exagerată În Înălțime mă lăbărțase ca pe un pompier și privirile mele reci nu atrăgeau bărbații, care se uitau la mine ca la un manechin de vată. Mă simțeam Îngrozitor, nu știam cum să-mi ascund șoldurile imense ce, ele singure, parcă străine de restul corpului, atrăgeau câte un mizerabil care mă ciupea de fesă ca pe o bucătăreasă. Cedând insistențelor acelui dezaxat, nu făceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se păru că se învăl mășesc fără noimă. Tramvaiele se bălăbăneau pe o singură șină, firele de înaltă tensiune se încolăceau ca niște șerpi, rădăcinile copacilor retezați se lățeau sub asfalt, umflându-se, ca o lavă scorțoasă, pe sub buza trotuarelor, manechinele din vitrine își vorbeau, arătând spre trecători și hlizindu-se, iar trecătorii purtau măști. Dar nu pe față, ci atârnate la ceafă, încât, trecând pe lângă el și depărtându-se, îl țintuiau și mai tare cu privirea. La cârciumă, Fandarac îi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
avea cel mai frumos păr pe care-l văzusem vreodată la un bărbat - destul de lung, negru, aspru și enervant de strălucitor - Își trase pe el o jachetă de catifea reiată și reuși să arate chiar și mai drăgălaș. Era clar manechin. M-am abținut să nu lansez o remarcă superarogantă despre cât de puternic trebuie să se simtă cineva ajuns În poziția asta după ce nu terminase nici măcar liceul, și m-am retras spre capătul cozii. Pentru că Încercările mele repetate de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]