16,589 matches
-
ale sale Pajere imediat postume, din 1936, de la Cultura Națională. Ediția, prinsă între un portret inedit al lui Mateiu, de Marcel Iancu, și notița bibliografică a lui Perpessicius, e îngrijită de soția supraviețuitoare, Marica M. Caragiale. În păstrarea ei rămăseseră manuscrisele unor poezii de tinerețe, din care cele mai multe au apărut în Viața Românească, aproape cu un sfert de veac înaintea acestei încercări de rînduire, scrise fiind mult mai devreme, prin primii ani ai secolului. Nu-i de mirare, atunci, că au
Iluzia luptei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7557_a_8882]
-
secțiuni: BiblioCafe, BiblioScena, BiblioCinema, BiblioScriptum, BiblioAtelier, BiblioJunior, BiblioTour și BiblioStreet. Dialoguri publice cu personalități culturale, proiecții cinematografice la sediul central al Bibliotecii și în filiale, precum și la Cinemateca Union, lansări de carte, workshop-uri variate, prezentări de colecții editoriale, expoziții de manuscrise ale unor scriitori importanți, mini-spectacole de teatru în bibliotecă cu piese de Caragiale, Sorescu și Băieșu, în sala-atelier a Companiei independente Unteatru și într-un autobuz pus la dispoziție de RATB, programe de animație culturală pentru copii, dar și evenimente
La Biblio City te integrezi în atmosfera de sărbătoare a Capitalei by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72788_a_74113]
-
a înființat, în 1998, editura Casa Radio a Societății Române de Radiodifuziune, pe care a condus-o în calitate de director din anul 2003, valorificând tezaurul existent în Arhivele Scrise și Sonore ale Radioului Public. Între 1998 - 2000, Sârcă a realizat emisiunile "Manuscris radiofonic" (dedicata vieții și operei scriitorilor români) și "Tezaur" (interviuri cu membrii Academiei Române), difuzate pe Radio România Cultural. În 2001, Sebastian Sârcă a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România. În 2003, a fost distins cu Ordinul Ziariștilor, clasa I
Vezi ce mari oameni a pierdut România în anul 2010 () [Corola-journal/Journalistic/70872_a_72197]
-
comunicații înspre Ploiești, Târgoviște și Pitești. Fiica lui Rebreanu, Puia Florica, poate nu a cunoscut dar, mai degrabă, nu a vrut să menționeze, în jurnalul publicat, rănirea lui Rebreanu la 23 august 1944. Amintirile sale, publicate în 1969, nu reproduc manuscrisul original al jurnalului ci conțin un jurnal comentat. Aceste amintiri cuprind pentru luna august 1944, consemnări generale, un fel de sinteză despre starea nesatisfăcătoare a sănătății tatălui său. Abia începând cu 27 august 1944 când Rebreanu era la Valea Mare
Liviu Rebreanu - Ultimele zile by Traian D. LAZĂR () [Corola-journal/Journalistic/7106_a_8431]
-
jurnalului ci conțin un jurnal comentat. Aceste amintiri cuprind pentru luna august 1944, consemnări generale, un fel de sinteză despre starea nesatisfăcătoare a sănătății tatălui său. Abia începând cu 27 august 1944 când Rebreanu era la Valea Mare se reproduce manuscrisul original, consemnarea zilnică a faptelor. De aici presupunerea noastră că autoarea a dorit sau a fost nevoită să ocolească publicarea anumitor fapte. Rănirea lui Rebreanu în contextul evenimentelor "insurecției conduse de P.C.R."și consecința-moartea, nu puteau fi publicate la 1969
Liviu Rebreanu - Ultimele zile by Traian D. LAZĂR () [Corola-journal/Journalistic/7106_a_8431]
-
autoarea să fi considerat că decesul părintelui său s-a datorat vechilor probleme pulmonare și cardiace, că rănirea de la 23 august 1944 nu a avut un rol semnificativ în acest proces, motiv de a o trece sub tăcere. Numai consultarea manuscrisului original din jurnalul Puiei Rebreanu ne va lămuri dacă ea a notat ceva în legătură cu rănirea lui Rebreanu, internarea la spital în București și revenirea la Valea Mare. Externat din cauza aglomerării spitalului cu răniți în urma luptelor de la periferiile Bucureștiului și a
Liviu Rebreanu - Ultimele zile by Traian D. LAZĂR () [Corola-journal/Journalistic/7106_a_8431]
-
tehnica razelor concentrice, câteva din miturile care au făcut și fac ravagii în Europa de după căderea comunismului. În fine, nu e nici "subțire": e o carte de 220 de pagini, tipărită cu litere mici, ceea ce cred că ar corespunde unui manuscris de aproximativ trei sute de pagini-standard. Asta dacă dl Gottfried nu va fi dat un sens figurat cuvântului. Dar atunci ar fi trebuit să facă și demonstrația "subțirimii" de substanță a volumului. În locul domniei sale, n-aș fi folosit nici în ruptul
De ce suntem atât de ticăloși? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7330_a_8655]
-
ca de obicei de ziua lui de cîțiva ani buni / mai précis de cînd aia mică nu mai e o fetiță / deși el continuă ca un caraghios ce-i să o numească așa / hîrțoagele acelea - zic - zac uitate undeva / ca manuscrisele de la Marea Moartă // se va fi găsind un hăbăuc ca tine să le dezgroape / și să încerce să le pună cap la cap / oarecîndva // pînă atunci numele ei fie Laura / umbli cu reminiscențele livrești / nicidecum dar de-ar fi fost
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
de milă/ Împarte obrazul de copilă:/ Lumini căpriilor castane;/ Corăbii albe; - vrăji sultane." Victima unui destin romantic, mort de ftizie la 21 de ani, Ioan Ciorănescu, mai cunoscut astăzi ca frate al savantului umanist Alexandru Ciorănescu, lasă multe promisiuni în manuscris. Stancu îi culege abia trei poezii, care nu seamănă una cu cealaltă, mai puțin o înclinare spre poanta melancolică, spre hazul controlat cu gravitate. Iată o premonitorie, poate, Ante Mortem: "Cum poate fi? Cum poate fi?/ Spaimă sau zâmbet, noapte
Poezia la 1934 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7352_a_8677]
-
niște mere.// Cum eram,/ tot mă iubeam." (Suvenir). Un Albatros, în felul lui, și un steag de pace cu amintirile. Mihai Moșandrei, ceva mai copt, în 1934, decît colegii de antologie, are deja o operă formată, dacă adăugăm volumele în manuscris cărora Zaharia Stancu le dă credit, tot atît cît cărților cu coperte. Imagini fastuoase, încă păstrînd coerența împotriva căreia va să se ridice avangarda, poartă în coadă Păuni-i lui: Ei poate văd în globul, ce arde după cărți/ Un
Poezia la 1934 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7352_a_8677]
-
O responsabilitate mai degrabă... îngăduitoare, dacă tot ne așteaptă la capătul ședințelor foarfeca nemiloasă a listelor de vânzări (de regulă, modeste), statisticile implacabile ale magazinerilor și rictusul crud al librarilor. Așa încât, aproape de fiecare dată am surpriza că din cele zece-cincisprezece manuscrise pe care am mizat abia dacă văd lumina tiparului două-trei. Iar dacă dintre ele măcar una își scoate banii, înseamnă un triumf. Cât despre profit, poate după moartea autorului... Cu câteva excepții, numărabile pe degetele de la două mâini, literatura contemporană
Câte genii ați respins de la publicare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7357_a_8682]
-
caz, de neotradiționalismul unui Adrian Maniu și de cumințenia de mormânt a vreunui Calistrat Hogaș. Știind toate acestea, nu-mi pot însă reprima gândul că nu trebuie eliminată acea șansă la un milion ca necunoscutul care ți-a trimis un manuscris să devină, peste ani, un nume mare. Cu atât mai mult, cu cât se cunosc cazuri faimoase de autori respinși de edituri sau editori de prestigiu. Vorbesc despre refuzul publicării, și nu despre "fandările" prin care numele consolidate reușesc să
Câte genii ați respins de la publicare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7357_a_8682]
-
cam pierde-vară și dedat plăcerii băuturii. Petreceau ore în șir discutând despre cărți. Tânărul se numea William Faulkner. La un moment dat, junele a dispărut câteva săptămâni. Când a reapărut, i-a întins lui Anderson un dosar voluminos, ce conținea manuscrisul unei cărți. Anderson l-a privit lung și i-a răspuns: "Prietene, n-am de gând să-ți citesc cartea. Dar am să te recomand editorului meu." În compensație, autorul mai vârstnic a scris, la apariția primului roman al lui
Câte genii ați respins de la publicare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7357_a_8682]
-
Nouvelle Revue Française a primului volum din capodopera lui Proust, În căutarea timpului pierdut. E mai puțin cunoscut faptul că înaintea "scandalului Nouvelle Revue Française" (numele inițial al viitoarei edituri de faimă mondială, Gallimard), Éditions Fasquelle îi returnase și ea manuscrisul - în ciuda susținerii viguroase a lui Jean Cocteau, Edmond și Maurice Rostand - pe baza unui referat devastator: La capătul celor șapte sute de pagini ale manuscrisului ș...ț n-ai nici cea mai mică idee despre ce e vorba. Ce e cu
Câte genii ați respins de la publicare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7357_a_8682]
-
Française" (numele inițial al viitoarei edituri de faimă mondială, Gallimard), Éditions Fasquelle îi returnase și ea manuscrisul - în ciuda susținerii viguroase a lui Jean Cocteau, Edmond și Maurice Rostand - pe baza unui referat devastator: La capătul celor șapte sute de pagini ale manuscrisului ș...ț n-ai nici cea mai mică idee despre ce e vorba. Ce e cu toate întâmplările astea? Ce înțeles au? La ce duc? Imposibil să-ți dai seama! Imposibil să spui ceva despre ele!" Lovitura de grație vine
Câte genii ați respins de la publicare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7357_a_8682]
-
Tadié.) În ciuda încurajărilor primite de la Gaston Gallimard (administratorul editurii), comitetul de lectură decide - se spune că pe necitite - respingerea cărții. Deși Gide a fost "învinuitul de serviciu", la fel de culpabili sunt și Marcel Drouin, Jean Schlumberger, Andre Ruyters și Jacques Copeau. Manuscrisul e, din nou, returnat autorului. Și asta nu e totul. Încercarea de a-și tipări opera la Ollendorf ("o editură care publica mai ales cărți naturaliste"), pe speze proprii, se soldează cu un nou eșec. Răspunsul grosolan al lui Humblot
Câte genii ați respins de la publicare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7357_a_8682]
-
ale tuturor timpurilor, Pride and Prejudice. Editorul, Thomas Cadell, nu s-a obosit să scrie nici măcar o scrisoare în care să-și explice refuzul sau să-i adreseze "un cuvânt de încurajare." Întâmplarea e cu atât mai tristă cu cât manuscrisul fusese trimis editorului de tatăl scriitoarei, reverendul George Austen... În lumea literară românească, nu prea am întâlnit editori care să refuze din motive estetice anumite cărți. Ba chiar am impresia că, după 1990, nici măcar din motive politice. Ideea articolului de
Câte genii ați respins de la publicare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7357_a_8682]
-
două stări ale Cărții și să exploateze exclusiv obiectualitatea acesteia. Astfel au apărut pseudocărțile, pseudotextele, coperțile butaforice și vignetele decontextualizate ca repere pure într-un spectacol exclusiv vizual. Sursa nemijlocită a acestui nou proiect artistic sînt cărțile imemoriale, ediția rară, manuscrisul miniat sau incunabula, izolate într-un obiect de sine stătător ori asociate în ample imagini ale unei biblioteci imaginare. Miza acestor construcții plastice este memoria culturală a privitorului și ambiguitatea care se naște inevitabil în actul percepției. Textul deposedat de
Despre obiectși iluzie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7371_a_8696]
-
din București, str. Ion Ghica nr. 3). Intrarea elevilor - la oricare dintre manifestările din acest ciclu, intitulat Ora de literatură română - este gratuită. Participanții la întâlnirea de miercuri, 25 februarie 2009, vor primi în dar câte un facsimil după un manuscris al lui Nichita Stănescu. Cei care, în a doua parte a întâlnirii, rezervată discuțiilor, vor formula cele mai interesante întrebări vor fi răsplătiți cu câte un exemplar din antologia: Nichita Stănescu, Îngerul cu o carte în mâini. Climate dâmbovițene Este
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7610_a_8935]
-
Comarnescu. A jucat un rol benefic la începutul carierei tânărului Chihaia, venit de la Constanța "cu multe iluzii", dar și descumpănit, neștiind exact pe ce drum să apuce. Generosul Comarnescu îl ajută să-și găsească o slujbă în Capitală, îi citește manuscrisele, îi face mai târziu o prefață pentru Blocada. Sunt reproduse câteva scrisori ale tânărului Chihaia către protectorul său căruia îi și schițează un sugestiv portret: "O mobilitate deosebită, participarea vie la argumentul pe care îl invoca, îl determina să-și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7610_a_8935]
-
care-i aduc din cînd în cînd pe admiratorii și cititorii lui Cioran, pe căi cu totul nebănuite, surprinzătoare, iconoclaste, în proximitatea biografiei și a textelor sale: interviuri, fotografii, pelicule cinematografice, mărturii ale celor care l-au cunoscut, descoperirea unor manuscrise inedite, existența (sub cheie) a unor scrisori. Pornind de la toate acestea, pînă la încercarea de a-l resuscita în planul ficțiunii, cunoscîndu-i bine opera și personalitatea, nu ar mai fi de făcut decît un pas: nu cumva Cioran poate deveni
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
cîteva venerabile tradiții ale gîndirii occidentale. Ora închiderii în grădinile Occidentului este însă deopotrivă și expresia unei iubiri aproape filiale pe care autorul a resimțit-o față de scrierile lui Cioran în tinerețe, resuscitată la anii deplinei maturități cînd, revenind asupra manuscrisului redactat în urmă cu aproape un sfert de veac, s-a decis să-l publice. Cu Bruno de Cessole despre romanul lui Bruno de Cessole este jurnalist și critic literar, redactor al paginilor de cultură la "Valeurs actuelles", fost redactor
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
amici celebri - Bernard Henri-Levy, Philippe Sollers v-au încurajat să continuați. Ați avut ezitări, îndoieli? B.de C.: În realitate, partea esențială a acestei cărți am scris-o în cîțiva ani, dar nu m-a satisfăcut, așa încît am lăsat manuscrisul să doarmă într-un sertar, revenind asupra lui din cînd în cînd. Am lăsat două capitole neîncheiate - din comoditate sau lipsă de entuziasm - nu mizam pe publicarea lui. Editorul meu, care îmi este mai ales un prieten, mi-a cerut
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
cînd în cînd. Am lăsat două capitole neîncheiate - din comoditate sau lipsă de entuziasm - nu mizam pe publicarea lui. Editorul meu, care îmi este mai ales un prieten, mi-a cerut timp de zece ani să-i dau să citească manuscrisul, ofertă pe care am tot refuzat-o. În cele din urmă am sfîrșit prin a-i încredința, recent, textul. El a fost suficient de persuasiv pentru a mă convinge să revin asupra manuscrisului și să scriu cele 30-40 de pagini
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
zece ani să-i dau să citească manuscrisul, ofertă pe care am tot refuzat-o. În cele din urmă am sfîrșit prin a-i încredința, recent, textul. El a fost suficient de persuasiv pentru a mă convinge să revin asupra manuscrisului și să scriu cele 30-40 de pagini care lipseau. A fost un exercițiu foarte dificil pentru că mi-a cerut să reintru în starea de spirit pe care o aveam în urmă cu 25 de ani și să regăsesc stilul în
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]