5,691 matches
-
ani ea nu putea merge acolo. Chipul ei frumos era slăbit, gâtul subțire, sub pielea căruia se ghiceau venele, dar ea continua să zâmbească. — E o insulă frumoasă, cu foarte multă verdeață, pentru că acolo e un izvor. Tata era un marinar priceput - a găsit cel mai ferit loc de debarcare și a construit un mic port. Îmi plăcea. Gajus își pierdea răbdarea, simțea că îi scapă controlul asupra acelei discuții. Abia după mulți ani avea să înțeleagă că mama lui încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu apă rece. În locul acela, cu neputință de zărit de pe uscat, se putea ajunge pe un singur drum, bine păzit, tăiat în stâncă. „Nici un om nu se poate avânta în coborârea aceea dacă nu vrea să moară pe loc“, spuneau marinarii. Neîncrederea nevrotică a lui Tiberius s-a potolit când acesta a descoperit că nu avea în spate un loc deschis, ci un perete de stâncă. De aceea a amenajat un triclinium de vară, umbros și inatacabil. Se spunea că în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu siguranță de Tiberius, era probabil o reprezentare a repulsiei sale tot mai mari față de femei: chipul era zâmbitor și suav, însă frumosul tors feminin se lățea, de la talie în jos, într-o învălmășeală de tentacule care-i cuprindeau pe marinarii lui Ulixes pentru a-i rupe în bucăți. În acea spelunca, moartea trecu pe lângă Tiberius când îi aduseră prânzul. Stânca se surpă și stârni o ploaie de pietre; toți fugiră, unii fură loviți; împăratul se mișca încet, căci corpul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îi era de ajutor, ca și faima de naiv pe care și-o crease în casa Liviei, fiindcă libertul cel viclean rămase descumpănit; îi zise totuși, cu o violență înăbușită: — Dacă cineva cade de-aici și rămâne în viață, vin marinarii de gardă, îl înhață cu cârligele de abordaj și îl ucid cu lovituri de vâslă. Ochii tânărului de deschiseră larg, dar în secunda următoare, ca și cum nu ar fi înțeles, el se aplecă prostește și privi locul care avea să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dezordine, zâmbetul leneș al lui Gajus și noua privire a micii ei Claudilla. Surâse; porunci să se pregătească toate cele trebuincioase, și mai multe sclave se grăbiră să-i dea ascultare. Toată lumea zâmbea: Augustinienii care stăteau de gardă pe chei, marinarii care duceau micile bărci pe țărm; doica cea pricepută visa o viață pe Palatinus, dacă moștenitorul avea să se nască repede, și număra săptămânile și ciclul lunii. Îmboldită de senatorul Silanus, deveni tot mai intrigantă și mai neliniștită, în timp ce Gajus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
altceva ca să se simtă viu. Copiii apăreau pe neașteptate, îmbrăcați extravagant, alături de însoțitori, mai ales greci și sirieni, care supravegheau acel du-te-vino, și dispăreau în camerele secrete; la fel de rapid erau îmbarcați cei care plecau. „Acele sphintriae ale lui Tiberius“, comentau marinarii. Și fiindcă un scandal de moravuri e o lectură mai plăcută decât o genealogie imperială și, în același timp, o puternică armă a urii, mai mulți scriitori faimoși din secolele următoare nu au găsit altceva mai bun decât cuvintele folosite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în șir fusese vizuina lui inaccesibilă. Dacă aruncă o privire, o făcu de după perdelele groase ale lecticii, fiindcă pe mare sufla un vânt schimbător de început de martie, un vânt dinspre răsărit care venea din munți și care, după spusele marinarilor, prevestea ploaie. Ascuns în spatele perdelelor, împăratul debarcă în formidabila bază navală de la Misenum, centrul de apărare a întregii Mediterane occidentale. Mii de marinari îi aduseră onoruri, însă cel căruia îi erau adresate nu văzu nimic și nu se arătă. Augustinienii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
schimbător de început de martie, un vânt dinspre răsărit care venea din munți și care, după spusele marinarilor, prevestea ploaie. Ascuns în spatele perdelelor, împăratul debarcă în formidabila bază navală de la Misenum, centrul de apărare a întregii Mediterane occidentale. Mii de marinari îi aduseră onoruri, însă cel căruia îi erau adresate nu văzu nimic și nu se arătă. Augustinienii, prezenți în fiecare zi, obsedant, la Capri, fură înlocuiți de prefectul ce comanda celebra Classis Praetoria Misenatis, Armata Mediteranei occidentale, și de oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
solemn, de-a lungul cheiului. Deodată, prefectul întinse mâna, cu un gest larg, pe care toți oamenii săi îl văzură bine, și-i spuse lui Gajus: — Privește, toate acestea le-a construit tatăl mamei tale, Marcus Agrippa, cel mai mare marinar pe care l-a cinstit vreodată Roma. El a desenat bazinul portului de apus, aflat spre interior, privește, cu depozitele, șantierele, atelierele pentru fabricarea frânghiilor, locuințele... El s-a gândit să unească cele două porturi deschizând canalul acela. A săpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
liniște desăvârșită și rămaseră în așteptare. Prefectul luă cuvântul și, inaugurând o procedură urgentă - care avea să se repete de multe ori în timpul alegerilor viitorilor împărați -, brutal și fără vreo comemorare a celui mort, se declară sigur de ceea ce simțeau marinarii săi. — Își doresc, cer - strigă el - alegerea unui om care să recunoască în sfârșit meritele și necesitățile glorioaselor forțe navale. Oamenii răspunseră printr-un vuiet. El aminti deodată numele lui Gajus Caesar Germanicus, nepot - declamă - al miticului Marcus Agrippa, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
doresc, cer - strigă el - alegerea unui om care să recunoască în sfârșit meritele și necesitățile glorioaselor forțe navale. Oamenii răspunseră printr-un vuiet. El aminti deodată numele lui Gajus Caesar Germanicus, nepot - declamă - al miticului Marcus Agrippa, cel mai mare marinar aflat vreodată în slujba Republicii, omul pe ale cărui tâmple, potrivit latinei somptuoase a lui Vergilius, strălucea cununa rostrelor smulse dușmanului. „Cui tempora navali fulgent rostrata corona.“ Din înaltul promontoriului de la Misenum, vila imperială domina portul imens; strigătul lung, neașteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la piept bucata de mătase; era foarte colorată, țesută cu fir de aur. Urcă la bord cu urna, refuzând printr-un gest ajutorul celorlalți, o lăsă jos cu blândețe, în aceeași tăcere, în timp ce soldații din escortă aduceau onorurile militare și marinarii tăceau, înșirați de-a lungul zidurilor. Apoi îl chemă pe tribun, care până atunci mersese, pas cu pas, în urma lui, îi porunci cu glas scăzut să pună insula sub pază: nici unul dintre oamenii care o ocupau nu trebuia s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
broderii, însă atât de neobișnuite, încât fusese recunoscut numai pentru că unii reușiseră să-i vadă chipul. Lângă el mergea preoteasa străină cu părul de culoarea nopții despre care vorbea acum întreaga Romă. Împăratul pusese mâna pe timona enormă (cum nici un marinar nu mai văzuse vreodată), și prova corăbiei de aur se îndreptase spre luna care răsărea, pe când vâslele celeilalte abia atingeau apa. Senatorul Lucius Vitellius, care avea o vilă impunătoare pe apropiata colină Albanus, asistă, în acea strălucitoare noapte cu lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu vârfurile înroșite, ca la gnomi. Acestea, la un loc cu mărul lui Adam, constituiau trăsăturile sale cele mai evidente, în sens propriu. În vreme ce se apropia, am reușit să citesc pe ecusonul prins de jacheta cu piept dublu, ca de marinar, că, de data aceasta, „Warren Chipstead“ era cel care își oferea asistența tuturor celor din zona sa de acțiune. Cu o rotire lină, încrezătoare a șoldurilor, făcu câteva manevre, ocolind prin spatele casei de marcat și se opri lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
povești despre o Anglie stranie și de neconceput. Dar dacă venea războiul, puteau ei oare să-i Învingă pe japonezi? Jim se Îndoia și știa că și tatăl său se Îndoia. În 1937, la Începutul războiului Împotriva Chinei, două sute de marinari japonezi veniseră În susul rîului și se instalaseră pe plajele pline de noroi negru de sub fabrica de bumbac a tatălui său, de la Pootung. Chiar În fața apartamentului părinților săi din hotelul Palace, fuseseră atacați de o divizie de trupe chineze comandată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
oțel erau lăsate peste ferestrele de pe punte și saci de nisip protejau parapetul blindat al turelelor din față și din spate. Uitîndu-se la acest vapor puternic, Jim se Întrebă dacă nu cumva fusese avariat În timpul patrulării prin strîmtorile fluviului Yangtze. Marinari și ofițeri se plimbau de acolo-colo În jurul căsuței de pe punte, iar o lampă de semnalizare lansa un mesaj peste rîu. La vreo trei kilometri În amonte, dincolo de Baza aeriană navală de la Nantao, se găseau o mulțime de cargoboturi pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
servise În Marina Regală, Înainte de a fi vîndut japonezilor În timpul războiului ruso-japonez din 1905. Soarele se Înălța tot mai mult peste rîu, luminînd florile de hîrtie care acopereau partea din spate a vasului ca niște ghirlande aruncate de admiratorii acestor marinari. În fiecare noapte În Shanghai, chinezii care erau prea săraci ca să-și Înmormînteze rudele aruncau cadavrele de pe debarcaderele mortuare de la Nantao, acoperind sicriele cu flori de hîrtie. Duse departe de reflux, erau readuse de flux, Întorcîndu-se la malul Shanghai-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Înălța, petalele de hîrtie semănau cu măruntaiele răsucite În jurul victimelor bombelor din Nanking Road. Își Îndreptă din nou atenția spre vasul de război japonez. Fusese lansată o șalupă care pornise să traverseze rîul spre vasul american Wake. O duzină de marinari japonezi ședeau față-n față, cu puștile ridicate ca niște vîsle. Doi ofițeri de marină, În uniformă, stăteau la provă, iar unul ținea un megafon În mîna Înmănușată. Uimit de această vizită protocolară atît de matinală, Jim se urcă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
provă, iar unul ținea un megafon În mîna Înmănușată. Uimit de această vizită protocolară atît de matinală, Jim se urcă pe pervazul ferestrei și se lipi de geam. Două bărci de pază plecară de la Idzumo, fiecare purtînd cîte cincizeci de marinari. Cele trei vase se Întîlniră În mijlocul rîului și opriră moroarele. Se clătinau printre flori de hîrtie și lăzi vechi de Împachetat. O joncă motorizată trecu repede pe lîngă ele, avînd pe punte cuști de bambus pline de cîini care lătrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
buștean În camerele lor de la Hotel Park. Bineînțeles de pe puntea dinspre prova apăru un chinez membru al echipajului, Îmbrăcat În șort. Clătină din cap spre barca de pază japoneză care se apropia și Începu să lustruiască balustrada de alamă, În timp ce marinarii se urcară pe pasarelă și se Îndreptară repede spre punte. Purtînd puști cu baionete, alergară de-a lungul punții, căutîndu-i pe membrii americani ai echipajului. Urmată de a doua barcă de pază, șalupa se apropie de vasul Petrel. Urmă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
gros. Oamenii alergau pe coridoarele hotelului; o englezoaică mai În vîrstă urla În ascensor. Jim ședea pe pat și se uita uluit la platforma În flăcări care plutea pe rîu. La fiecare cîteva secunde, În mijlocul ei izbucnea o lumină scurtă. Marinarii englezi de pe vasul Petrel răspundeau la atacuri. Armaseră unul dintre tunuri și trimiteau salve spre Idzumo. Dar Jim Îi urmărea cu o privire Întunecată. Își dădu seama că probabil el Însuși declanșase războiul, cu semnalizările lui confuze de la fereastră, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Idzumo și Wake. În dreptul Grădinii Publice, nori de cenușă incandescentă Încă mai ieșeau din coșul vasului de război japonez. Vasul Petrel se scufunda acolo unde fusese ancorat. Aburi se ridicau din pupa și travers, iar Jim putea vedea șirul de marinari stînd la prova, așteptînd să-și ocupe locurile În cuterul vaporului. Un tanc japonez Înainta de-a lungul Bundului, șenilele lui scoțînd scîntei pe liniile de tramvai. Ocoli brusc un tramvai abandonat și strivi o ricșă de un stîlp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
vrut să lovească roata din fața lui. Două avioane de luptă trecură razant de-a lungul malului, curentul iscat de elicele lor măturînd colibele de bambus de pe șampane și scoțînd la iveală sute de chinezi care stăteau ghemuiți. Un batalion de marinari japonezi Înainta de-a lungul Bundului, părînd o armată care făcea figurație printre copacii ornamentali ai Grădinii Publice. Un pluton cu baionete la armă se Îndreptă În fugă spre treptele consulatului britanic, conduși de un ofițer cu un pistol Mauser
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mîini pline de bijuterii. — Așteaptă aici! Tatăl lui Jim deschise portiera și ieși pe stradă. — Jamie, ai grijă de mama! Se auzeau salve de mitralieră venind dinspre soldații japonezi care capturaseră vasul american Wake. Pușcași aflați pe pasarelă trăgeau În marinarii englezi care Înotau spre mal, de pe vasul Petrel. Cuterul vasului, Încărcat cu răniți, se scufunda În apa puțin adîncă ce acoperea bancurile de nisip de sub cheiul Concesiunii Franceze. Marinarii alunecau În noroiul care le ajungea la coapse, cu brațele pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care capturaseră vasul american Wake. Pușcași aflați pe pasarelă trăgeau În marinarii englezi care Înotau spre mal, de pe vasul Petrel. Cuterul vasului, Încărcat cu răniți, se scufunda În apa puțin adîncă ce acoperea bancurile de nisip de sub cheiul Concesiunii Franceze. Marinarii alunecau În noroiul care le ajungea la coapse, cu brațele pline de sînge. Un ofițer rănit de grad inferior căzu În apă și fu purtat spre cheiurile negre ale Bundului. Agățîndu-se unii de alții, marinarii zăceau neputincioși În noroi, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]